971 matches
-
DAR NU SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE DE EL. CU MULT CURAJ, TRAVERSĂ SPRE COLȚUL STRĂZII, DE UNDE VĂZU LA COLȚUL URMĂTOR HANGARUL DE FORMA UNEI LUMÎNĂRI. PESTE CÎTEVA SECUNDE AJUNSE LA COSMONAVĂ. NIMENI NU ÎNCERCĂ SĂ-L OPREASCĂ ATUNCI CÎND SE CAȚĂRĂ UȘUREL PRIN GAURA DE FORMĂ NEREGULATĂ FĂCUTĂ DE OBUZELE PENETRANTE ȘI DE ACOLO SE DUSE LA CAMERA DE COMANDĂ. LUMINILE PE CARE EL LE STINSESE ERAU ACUM APRINSE. ACESTA FU PRIMUL LUCRU PE CARE-L OBSERVĂ HEDROCK. CEI CE FĂCEAU CERCETĂRILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cuvintele) a scos Triner de la firmă anul trecut? Triner își trase respirația cu un fel de șuierat, apoi tăcu. Cei doi bărbați, Royan și Triner, se priviră lung, o inconfundabilă ciocnire violentă a voințelor. În cele din urmă Royan rîse ușurel, aproape ca un băiețel și spuse: ― Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
voie să-i vorbesc. Innelda zăcea nemișcată și calmă în pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toc înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipă. Nu este un loc confortabil. Și toată lumea vrea să se simtă confortabil, nu? O pereche veche de pantofi, un tricou confortabil, fotoliul favorit ... — Gena confortabilă? — Confi-gena. — Gena confortului. — Gena caldă și pufoasă. Gena caldă? — Gena fericită. — Gena prietenoasă? Gena ușurică? — Gena alinătoare. Gena lină. — Gena calmă. Gena balsam. Continuară la fel o vreme, până când pe tablă rămaseră scrise nouă candidate. Urmă o controversă furioasă, pe măsură ce numele erau șterse, deși, bineînțeles, toate aveau să fie testate pe grupuri țintă. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și începând să cadă. Omul se prinse de Brad, ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dintre cer și pămînt și-a desfășurat adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat și legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrând? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... „Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!” ...Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ales, vârful degetelor, răsfoind fișele mai vechi, și mi-a venit o idee atât de fulgerătoare, Încât nu m-am putut abține. Am dat buzna Într-o dimineață În biroul lui Belbo: „Greșiseră pe toată linia. Și noi am greșit.“ „Ușurel, Casaubon, cine greșise? Aoleu, dumnezeule, Planul“. Avu un moment de ezitare.... Știi că sunt vești proaste despre Diotallevi? El nu spune nimic, eu am telefonat la clinică și n-au vrut să-mi spună nimic pentru că nu-i sunt rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În mijlocul mesei, chiar peste pîinea cu ceapă. Ce lovitură! Dar oare Wakefield ar recunoaște În asta porunca pistolului de start? Probabil că nu: pare mai degrabă preocupat, pentru moment, de coapsa superioară a lui Maggie, pe care și-a lăsat ușurel mîna. Să lăsăm copiii să se joace. Diablo are o slăbiciune pentru Eros: conduce către un soi de suferință cu totul deosebită. CÎnd prînzul se termină, Wakefield o roagă pe Maggie să-l ducă Înapoi la hotel. Ea bagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe loc. Așa că Wakefield a Învățat să nu se teamă de locurile pe unde l-ar putea purta elocința sa; se lăsa dus de val. Asta Încercase să-i spună lui Ivan. Desigur, banii erau buni. Prețul lui a crescut ușurel la Început, apoi a explodat. Nu era singurul. Era o epocă a renașterii negustorilor ambulanți, precum la jumătatea secolului al XIX-lea. VÎnzători de ulei de șarpe și guru de orice culoare se umpleau de bani predicînd mulțimilor. Paradisuri iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-a venit de hac. Deși seamănă cu-o frișcă, Limba ușurel ți-o pișcă Și se știe din părinți Că te curăță pe dinți. Ghicitoarea asta, iată, Nu vreau să vă sperie: E și ea o perie, Dar nu-i bună pentru gheată. Nu are motor, nici pânză, Și nu face
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
e o simplă schimonoseală, amestec de joc de cuvinte, de fantezism grotesc și de umor căznit. Efectul de surpriză, indiscutabil, se epuizează prin tocire după cîteva pagini. Este cert că scrierile lui Urmuz nu depășesc nivelul unei asemenea simple și ușurele nostimade. Gestul lui (căci nu putem vorbi în nici un caz de o operă) se explică printr-o răzvrătire puerilă a unui om matur, ca un act rece și neputincios de batjocură”). Deși trei schițe au fost tipărite în timpul vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat într-o pânză neagră, între scaunul din spate și geam. Asta este? întrebă el. — Da, aceea e. Ai grijă să n-o spargi. Bărbatul a intrat și el în mașină. Ușurel! Dă-mi-o! Bărbatul vorbea de parcă ar fi fost ceva casabil, dar obiectul înfășurat în pânză neagră atârna greu în mâna lui Gaston. Părea să fie un obiect din alamă sau fier. — Șezi! spuse o voce care venea direct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Oricum, e tare drăguță și sînt convinsă că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori ești atît de naivă. — De ce? Pentru că Într-adevăr Îmi place viitoarea mea soacră? — Tuturor le plac viitoarele lor soacre, afirmă ea cu tărie, căci ura nu se instalează decît după căsătorie. Dar tu nu-ți urăști soacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atît de În largul tău În preajma lui/ei Îți dă siguranța că nu greșești. Eu nu am mai avut sentimentul ăsta cu nimeni altcineva, niciodată. Curăț și ultimele urme de mîncare și le arunc În coșul de gunoi, punînd farfuriile ușurel În chiuvetă. — Mi se pare foarte ciudat. La Început, mi-am petrecut o groază de timp concentrîndu-mă asupra zilei În sine, a petrecerii, Încît nici nu mă mai gîndeam la angajamentul pe care urmează să mi-l iau, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dragostea pe care o simt pentru el e compleșitoare. Vreau să-l iau În brațe și să-l strîng cu putere, să găsesc o cale ca trupurile noastre să se unească, dar Îl las În pace, mîngîindu-l doar pe spate ușurel, grijulie să nu-l trezesc, iar În cele din urmă, plec din camera lui și mă prăbușesc, epuizată, În propriul meu pat. Chiar dorm. Stau Întinsă, cu fața spre partea lui Dan, ceea ce n-am mai făcut de luni Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și cine zicea că nu vrea să meargă Într-o vacanță de familie? mă Întreabă, Împungîndu-mă ușurel. — Păi, da. Dar asta nu e chiar o vacanță de familie. Mama ta Împlinește șaizeci de ani, ca să nu mai pomenim de faptul că taică-tău plătește pentru tot. Crede-mă că, dacă era după noi, nu ajungeam niciodată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și îi ascultase cuvintele ca pe o poveste: ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat într-un vârtej și, odată cu el, toată lumea. Vedea în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a intrat brusc în hohotul de râs al glolelor. Lanțurile au sărit deodată. Era din nou Zogru, încrezător în sine și gata să iasă din pivniță. Primul lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar n-a făcut așa. A ieșit omenește pe ușa pivniței, punând-o cu grijă alături de toc, apoi a urcat treptele spre grădină. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]