5,154 matches
-
oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce să zic de ce anume
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iluziile (care au sfârșit mereu în crime și asasinate) ale comunismului. La începutul anilor '90, când am întâlnit-o la o conferință în New Jersey, a cărei temă era "Intelectualii și schimbările politice în Europa Centrală și Răsăriteană", am fost uimit s-o descopăr printre participanți. Am fost și eu comunistă, așa că mă simt datoare să vin să văd ce s-a ales din ideile pe care le-am susținut!" Despărțirea de comunism a fost brutală și definitivă. Idila cu feminismul
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
n-ar mai fi dat curs acestei amețitoare tentații de a ajusta. Actul avangardist și nițel revanșard țintește exclusiv litera tipărită. Nemulțumirea nu e fundamentată pe criterii estetice, ci pe mici capricii de popularitate. Altminteri, n-am mai fi dat, uimiți peste o pagină de gardă în care numele autoarei e șters nervos și înlocuit de un ZERO majusculat și n-am mai fi găsit poeme tăiate dintr-un colț în altul și taxate strict: NU/NU/NU. Evident, poemele de
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
După ei dacă nu ai grația divină ești terminat! De fapt Shakespeare a fost un jansenist avânt la lettre! Un subiect pentru un doctorat! Ceea ce numiți imginea neagră a lumii mele nu exclude adeziunea la catolicism. Citindu-va cărțile rămâi uimit de cunoștințele despre epoca în care se petrec evenimentele, sutele de mici detalii care reconstituie aerul timpului. Îmi pot imagina că sunteți un cititor impenitent, că aveți o curiozitate nelimitată și ajutat de o memorie impresionantă puteți trece cu ușurință
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Franceze, atunci bunele maniere familiale ar fi cerut să mi se scrie un mic bilet drăguț. Nu o spun cu supărare, am primit mii de scrisori, fiecare fiind pentru mine o comoară, unele de la persoane remarcabile, dar familia m-a uimit. Sora mea mi-a spus că a fost bulversta, este bine, dar în același timp ce oroare! Ce ființă imorală ești! Pervers! Este uimitor cum oameni inteligenți pot comite eroarea critică prin excelență, confundând cartea cu autorul! Pe de altă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
apucam, la restaurantul ,,Intim”, condus de N. Marian, coechipierul meu în linia de apărare a echipei de fotbal ,,Hușeana”, vreo cinci persoane mi-au oprit mașina cu piciorul înjurându-l pe lt.col. Grigoraș. L-a coborâre (era seară), au fost uimiți că am coborât, eu din dreptul șoferului și nu pe cine înjurau ei, chiar au zis ,,bă, ăsta e Șapcă”. Nu vreau să descriu plimbarea cu birja pe care le-am făcut-o scoțând chiar pistolul. Fugeau care încotro prin
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
un ton destul de sceptic. — Nu Încă... Dar am de gînd să o fac! Vic avea nesuferitul obicei de a-l lua Întotdeauna cam de sus, ceea ce stimula dorința de revanșă a doctorului. Și-apoi, părea că nimic nu-l poate uimi. Uneori Thomas ar fi fost În stare să-i spună o minciună oricît de gogonată, numai ca să-l vadă cum rămîne cu gura căscată sau fluieră admirativ. De data asta se pomeni vorbind despre un proiect vizînd Îmbunătățirea rasei umane
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un cerc cu raza egală cu zero. Este el oare ceva rotund? — Bineînțeles, de vreme ce e cerc! E ceva rotund care nu există. Ceea ce e rotund nu are nevoie de vreo dimensiune pentru a fi astfel. Dr. Thomas fu atît de uimit de răspunsul ei, Încît uită ce voise să spună. Strigă aproape exasperat: — Aha, tu ești o idealistă! — Ba nu s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o voce mai decisă, ba chiar ușor indignată. Trebuie să mi-l dai Înapoi. — L-am vîndut! spuse Valerian fără să se Întoarcă, ceea ce arată că știa cu cine vorbește, chiar și fără să-l fi văzut. Doctorul se retrase uimit pentru o clipă, fiindcă nu se așteptase la un răspuns atît de Îndrăzneț. Nu știa ce să mai Întrebe. Totuși, pentru a nu pierde ascendentul moral pe care-l are Întotdeauna cel care pune Întrebările față de cel care răspunde, Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vagă, starea intermediară dintre substanță și fenomen. Se simțeau mai ușori, atrași În sus de rotirea aceea calmă, ale cărei geometrii multiple, disimetrice, infirmau spațiul. Unii se legănau pe picioare, alții căzură de-a binelea și răma seră pe brînci, uimiți de ce li se Întîmplă. Numai cei de la coada spiralei se desprinseră cu oarecare greutate din rînd și plecară care Încotro, tulburați de o emoție confuză. Alții mai sprinteni o luară Însă la fugă. Se auzi mai Întîi un strigăt scurt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare belea. „Potrivit teoremei lui Gödel un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecise, fie contradictorii“. Dintr-un motiv neînsemnat, maiorul Smith Își Începuse noul raport cu această frază. Motivul era că dorea să-i uimească pe superiorii săi de la Washington. Deși ambiguă, fraza producea o impresie de rigoare și impunea de la bun Început un nivel ridicat analizei pe care urma să o Întreprindă. Dar mai exista și un alt inconvenient. Citind-o de mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi mai bine să plecăm după lăsarea Întunericului, pentru a deruta agenturile străine. — Ar trebui să dai un telefon la serviciul de protocol, să ne pregătească avionul. — Nu e nevoie de avion, mergem pe jos. Maiorul fu atît de uimit de soluția lui, Încît se văzu nevoit să exclame: — Tovarășe secretar general, ai dreptate, e mai bine pe jos! Numai de nu ne-ar recunoaște careva. Știi, mă refer la anumite agenturi străine... — Vom evita toate aceste pericole deghizîndu-ne În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine și m-au adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem să mă simt mai bine și nu mă mai bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știe de literatura noastră. Noi Între noi aici, și pa! la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final, redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final, redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pot lua direct drumul spre magazinele de vechituri. O mulțime de lucruri de care am tot vrut să scăpăm. Iar lucrurile bune o să le împărțim între noi cu chibzuință. Acest „noi” suna atât de firesc venind de pe buzele Antoniei. Mă uimea. În același timp aveam nevoie de ea. Marea nenorocire era că aveam nevoie de amândoi. Firul intimității care ne lega, pe mine și pe Antonia, nu se rupsese. Îmi dădeam seama de acest lucru cu o durere năucitoare. Primisem doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi smulgă din creier gândurile. Dac-ai ști cât de mult greșești! i-am răspuns. Am privit-o și eu fără să zâmbesc și am simțit o bucurie profundă la gândul că o voi uimi și o voi răplăti iubind-o și mai mult. Dumnezeu mi-e martor că o merita din plin. M-am ridicat și am început să adun felicitările de Crăciun de pe pian. Pianul era acoperit cu un strat gros de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecută și încă și mai puțin să-mi cer scuze. Eram, cum bine ați observat, beat mort și m-am purtat ca un animal. Nu pot decât să vă spun că sunt, în aceeași măsură ca și dumneavoastră, șocat și uimit de propria mea comportare. Nu o pot justifica și nici pe dumneavoastră nu v-ar interesa să auziți o înșiruire de ipoteze puțin plauzibile despre starea mea sufletească. E destul că v-am agresat astfel, nu mai e cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scrisoare sinceră unei formule convenționale de scuze. Nădăjduiesc că nu te-am lovit prea rău. Cred că, întrucât ești o persoană care cunoaște lumea mai bine decât mine, nu ți-am produs un șoc profund și nici nu te-am uimit prea tare. Sper că ne vom mai întâlni și că acest episod va servi drept punte spre a ajunge să ne înțelegem unul pe altul, lucru în care, cel puțin deocamdată, am eșuat și unul și altul. Cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oară. Am continuat să beau whisky. — Martin, te cunosc atât de bine, spuse Antonia. Ceea ce-ți spun acum pare atât de prostesc, ar trebui să-ți spun lucruri mult mai frumoase, căci ai fost extraordinar. Dar tocmai asta mă uimește. Să știi că mi-a fost frică de Anderson încă de la început. Totdeauna am simțit că ceva nu e cum trebuie, că e puțin forțat. Știi, poate nici n-aș fi mers atât de departe dacă tu te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care ar fi putut ajuta Brigada să strângă lațul. Nu? Inspectorul mă anunță că Brigada de la Moravuri avea date care l-ar fi uimit până și pe cel mai experimentat coleg. Legătura dintre sexualitatea deviantă și activitățile ilegale era, desigur, binecunoscută. Cu toate acestea, ceea ce s-a Întâmplat la fundație depășea tot ce văzuse până acum Wickert, chiar dacă nu era un expert. — În ceea ce privește aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]