7,855 matches
-
memoriei și au guvernat într-o absolută amnezie. Cei care nu vor să-și amintească, cei care uită programat și conștient au crezut, atunci în 1996, că C.D.R. și aliații vor face rost de bani pentru a plăti în continuare uitarea. N-a fost așa. Nu avea cum să fie. Și astăzi, harta a devenit roșie. Astăzi, comentatorii și analiștii fac apologia sistemului chinez, pledează în favoarea lui Miloșevici, demonstrează binefacerile umbrelei rusești. Pe mai toate canalele, în mai toate ziarele. Președintele
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia soției care află totul descoperind întîmplător o scrisoare. Apoi, previzibil, lenta dar și inevitabila convalescență, vindecarea nu atît prin uitare cît prin sublimare în artă: un roman scris de el despre această iubire, și intitulat O fată de șaisprezece ani, și o serie de tablouri abstracte, cu un simbolism tulburător, pictate de ea. Kawabata ar fi putut foarte bine să
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
din viața lor și apărând uneori el însuși ca personaj, Gabriel Dimisianu își pune în valoare două însușiri care se combină perfect: talentul literar și căldura sufletească. Memorialistul vrea parcă să salveze tot ceea ce a fost frumos, să se împotrivească uitării atotdizolvante. El nu este niciodată sarcastic sau vindicativ, nu urmărește să-și îmbunătățească propria imagine în defavoarea imaginii altora. Vrea parcă să-i îmbrățișeze pe oamenii minunați cunoscuți în tinerețe și să-i salveze din curgerea timpului. Multe dintre evocări sunt
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
Gheorghe Grigurcu Intitulîndu-și o culegere de versuri Crinul deschis, Nicolae Ionel se pune sub pavăza unui simbol. Prin culoarea sa albă, crinul semnifică puritatea, candoarea, virginitatea, ca și, în plan pur religios, uitarea de sine, abandonul în voia Providenței. Dar i se atribuie, din pricina pistilului, și un înțeles sexual, fiind pus în relație cu Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-au ales ca simbol al prosperității rasei. Fața senzuală a florii cîntate
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă, le da uitarea clipei ce a trecut, și vise, Doamne Bovary ale nopții...". Mai mult, însă, narațiunea se rostește prin metafore desprinse parcă din compuneri școlare căci, încercînd să ne convingă de "autenticitatea" naratorului său, Daniel Pișcu își presară discursul cu numeroase semne
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
dreptate. Căci sala Ateneului a fost supraaglomerată de un public tânăr entuziast, tineri care au întreținut comunicarea electrizantă, cu ceilalți tineri aflați de cealaltă parte a rampei sălii de concert. Este o experiență exemplară ce merită a nu fi dată uitării.
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută-ți un loc în care să rămîie-a ta țarină/ Și repauz-te apoi"14). Bardul Gr(ădiște)anu (Gr. Gellianu) lasă la 1 august 1876, arma criticii literare să cadă în lumea uitării, pentru a se consacra studiilor juridice și politicii. Bun orator, este ales deputat și senator, membru onorific al Academiei Române, președinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. A murit, la București, în anul 1921. Note: 1) N. Iorga, Istoria
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
puncte în care poate fi combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în cazul amplului Jurnal al lui Radu Petrescu, operă majoră a întregii noastre literaturi, izvorîtă tocmai din relele condiții ale marginalizării, cenzurii, sărăciei, represiunii. E o oază de intelectualitate în mijlocul pustiului generat de partea cea
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
vai nouă!, prea puțini români, istorici, mai ales - le-au subliniat însemnătatea. "Memorie scurtă" - se spune. În plus, o dureroasă indiferență pentru ceea ce a fost, pentru suferințele din trecut - acest văl de ne-aducere aminte (nu vrem să spunem de uitare) acoperă totul: ne acoperă. Să adăugăm la toate acestea, încercările actuale de minimalizare, de banalizare a pătimirii românești sub comunism (ceea ce unii numesc, acum, "mitul nefericirii totalitare") pentru a înțelege că sîntem noi, noi înșine, cei care ne "separăm" de
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Marina Constantinescu Teatrul Național din Cluj a deschis stagiunea. Nu oricum, ci cu un eveniment mai special. În primul rînd pentru că textul nu este o piesă propriu-zisă. Este vorba despre un eseu de George Banu, Uitarea/L'oubli, un text superb, pandant cumva cu memoria teatrului sau teatrul memoriei. "Zidurile memoriei nu rezistă decît prinse în articulațiile memoriei", spune Banu. "Brusc, n-am mai vrut să acumulez și am simțit nevoia să uit. Prin urmare, cel
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
cumva cu memoria teatrului sau teatrul memoriei. "Zidurile memoriei nu rezistă decît prinse în articulațiile memoriei", spune Banu. "Brusc, n-am mai vrut să acumulez și am simțit nevoia să uit. Prin urmare, cel care a hotărît să ajungă la uitare sînt eu - eram convins de asta, și nu eram deloc înspăimîntat, iar uitarea nu lua sensul unui naufragiu, ci mai degrabă al unui început de înțelepciune. Uită, spre a te salva!", se îndeamnă și ne sugerează George Banu. Spectacolul de la
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
în articulațiile memoriei", spune Banu. "Brusc, n-am mai vrut să acumulez și am simțit nevoia să uit. Prin urmare, cel care a hotărît să ajungă la uitare sînt eu - eram convins de asta, și nu eram deloc înspăimîntat, iar uitarea nu lua sensul unui naufragiu, ci mai degrabă al unui început de înțelepciune. Uită, spre a te salva!", se îndeamnă și ne sugerează George Banu. Spectacolul de la Cluj realizat de Mihai Măniuțiu este, într-un fel, o încercare de a
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
spectator avizat și împătimit de ce se întîmplă pe scenă, este aproape întotdeauna de marii creatori ai lumii și le privește, le studiază evoluția, se vîră în adîncimile operei lor, în cotloanele sufletului și în zonele pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face în fața unui om de teatru care a uitat de sine vrăjit fiind definitiv de această artă. Montarea se bazează pe dans, pe un gen non-verbal, pe energia unui balerin
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
porni pe calea aventurii teatrului. Naratorul-autor interpretat de Cornel Răileanu - este instalat acolo, printre acești spectatori, la o masă de lucru. Uneori, frazele sparg dansul și cad profund în suflet, cerînd meditație, autoanaliză: "Omul care a plecat în căutarea tărîmului uitării se întoarce spre a căuta sprijin în țara memoriei. Cuplu mereu reversibil, cele două stau veșnic înlănțuite. Cine se gîndește să uite își amintește." Uitarea, un spectacol-eseu gîndit și realizat de Mihai Măniuțiu și tînăra scenografă Iuliana Vîlsan, un spectacol
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
și cad profund în suflet, cerînd meditație, autoanaliză: "Omul care a plecat în căutarea tărîmului uitării se întoarce spre a căuta sprijin în țara memoriei. Cuplu mereu reversibil, cele două stau veșnic înlănțuite. Cine se gîndește să uite își amintește." Uitarea, un spectacol-eseu gîndit și realizat de Mihai Măniuțiu și tînăra scenografă Iuliana Vîlsan, un spectacol cu și despre un protagonist al lumii teatrale: George Banu. Un spectacol care pleacă și revine la ideea de cuplu: memorie - uitare, eu - alter ego
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
uite își amintește." Uitarea, un spectacol-eseu gîndit și realizat de Mihai Măniuțiu și tînăra scenografă Iuliana Vîlsan, un spectacol cu și despre un protagonist al lumii teatrale: George Banu. Un spectacol care pleacă și revine la ideea de cuplu: memorie - uitare, eu - alter ego, regizor - actor, creator - spectator, sublim - suferință, realitate - ficțiune, exuberanță - cădere, colectivitate - singurătate. Conflict, tensiune, armonie leagă corpurile celor doi balerini, Sylvain Groud și Vava Ștefănescu în acea zbatere continuă a individului cu el însuși, cu celălalt, cu
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
acea zbatere continuă a individului cu el însuși, cu celălalt, cu lumea. Efortul materializat în transpirația protagoniștilor lasă urme pe covorul scenei. Urme palpabile, concrete, dar efemere ca și teatrul. Durează un moment, apoi se strîng și dispar. Ce urmează? Uitarea. În valuri. Ca cele ale mării care vin și pleacă regulat și șterg pașii sau desenele de pe nisip, lăsînd mereu locul curat pentru alte și alte treceri, mărturii, creații. Ca în teatru. Ca în viață. Cineva bate la ușă și
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
lui Mihai Măniuțiu are ceva special, un soi de intimitate bine relevată și bine păzită, totodată, multe mesaje codate pe care doar unii receptori le pot descifra, un mister teatral, dar și unul al prieteniei ca valoare fundamentală a existenței. Uitarea este un fel de manifest-dedicație al unei idei - ne-uitarea, - și al unui personaj - George Banu. Atmosfera de taină și complicitate, de forță și vulnerabilitate, de delicatețe, erotism și senzualitate care există în relațiile dintre personajele de pe scenă, dar și
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
bine relevată și bine păzită, totodată, multe mesaje codate pe care doar unii receptori le pot descifra, un mister teatral, dar și unul al prieteniei ca valoare fundamentală a existenței. Uitarea este un fel de manifest-dedicație al unei idei - ne-uitarea, - și al unui personaj - George Banu. Atmosfera de taină și complicitate, de forță și vulnerabilitate, de delicatețe, erotism și senzualitate care există în relațiile dintre personajele de pe scenă, dar și în cele din viață este susținută nu doar prin mișcarea
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
mai nobil de memoria unei experiențe extraordinare: cea a lui George Banu. Și în memoria mea toată povestea asta se va fixa de un ax major: prietenia. Este centrul lumii mele, este dimensiunea care nu mă lasă să mă-ntunec. Uitarea este, la urma urmelor, zgomotul Someșului agitat, la Cluj, într-o după-amiază mîngîiată de soarele blînd de dinaintea crepusculului.
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
necesar să descoperim noi mijloace de a o descrie, de a o supune interogației. Operele vechi - abordate din perspectiva unei noi lecturi - pot să ne ajute foarte mult. Domnule Butor, ce caută romanul? Depinde romanul de memorie, de istorie, de uitare, de o luptă cu interiorul, de arta de a seduce picăturica de nemurire din viața fiecăruia? Poezia caută să regăsească un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea paradisul pierdut. Inspirația sa vine, în mare
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem cale întoarsă spre starea de odinioară. Trebuie să inventăm un mijloc, o găselniță, pentru ca raționamentul să nu sufere aceeași deteriorare. Da, romanul este legat de memorie (Proust), de Istorie (Balzac), de uitare (toate poveștile cu fantome), de o luptă cu lumea lăuntrului (o întreagă literatură psihologică), de tentativa de a seduce tot ce este nemuritor în viață (mai toată poezia profundă din roman). Ce eveniment v-a determinat să scrieți primul roman
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
ca acest "celălalt" să nu fie un fiștecine, un terchea-berchea. Se cuvine ca el să merite eforturile tale, să fie în stare să-ți ofere, la rîndu-i, niște compensații, niște mici satisfacții care să răsplătească, cît de cît, atenția încordată, uitarea de sine frizînd asceza, risipa de timp și inteligență cu care-ți desăvîrșești lucrarea. E de preferat chiar, dacă se poate, să fie un personaj beneficiind de o anume poziție în societate, un individ respectabil dintre aceia care dețin, cum
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]