5,157 matches
-
atît de bine cunoscut. Să nu uităm că, în secolul al XIX-lea, timpul se accelerase amețitor. Pentru tinerii de la 1862-1863, epoca fanariotă părea la fel de îndepărtată ca legendarul Ev Mediu. Prilej excelent pentru autor de a reface tulburea și aproape uitata domnie a lui Caragea, utilizînd selectiv și inteligent documentele avute la dispoziție. Aflat în posesia descoperirii, prozatorul se așterne cu entuziasm la treabă. Va scrie romanul în doar șase luni (dacă e să-i luăm în serios mărturisirea din Dedicație
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-așa (își face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... și încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate: Și nu uitați, Români, a noastră va fi gloria și lumea aceasta făcută de Dumnezeu și pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine și voi repeta ce zic acușa și la Muntele Athos (și iar își făcu o cruce sărutând
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
întâlnirile maestrului cu cel mai prețuit dintre discipoli, cu violonistul Yehudi Menuhin. Zilele trecute, pentru a opta oară, aici au fost găzduite cursurile de măiestrie oferite tinerilor muzicieni de profesorul, de violoncelistul Marin Cazacu. Pe de altă parte, nu trebuie uitat, cu un secol în urmă, tânărul Enescu a fost una dintre personalitățile cele mai dinamice ale Salonului de Muzică al Castelului Peleș, lăcaș de cultură a cărui efervescență intelectuală artistică a fost stimulată de acest inspirat mecena care a fost
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
Orice vis, în teatru, e un vis treaz. Configurarea lui în histrion inițiază o posibilă realitate. Cum pentru utopist exilul înseamnă adevărata întoarcere acasă - pentru actor, care îi seamănă, aventurarea în personaj, în alteritate e rătăcire trează în labirinturile adormite, uitate ale sinelui său... Să nu ne surprindă că actorul a ales arena publică spre a-și exersa atletic, cu o virtuozitate cvasi-sportivă, periculosul joc al pierderilor și regăsirilor propriului eu. În fiecare clipă el este identic cu sine și totodată
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
obligația romancierului este înainte de orice aceea de a insufla viață unor făpturi imaginare, cu atît mai mare este meritul criticului sau al istoricului literar de a fi concurat pe scriitorii de imaginație, prin talentul învierii nu numai a unor opere uitate sau în cel mai bun caz clasate, dar și a unor figuri scriitoricești acoperite de etichetele unor titluri de cărți". Ca și pe autorul Cozeriilor de luni, pe Șerban Cioculescu îl interesa ființa umană nu în mai mică măsură decît
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vieții, ne însoțește pe fiecare, de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de noapte pe întinsul zăpezii fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu mai am ce să storc din mine - iată un lucru foarte, foarte bun. Înseamnă că abia acum mă pot gândi liniștit la ceea ce nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
despre științele oculte, scrie că spiritiștii vorbesc de fapt cu „globulele de sânge ale universului“ (p. 373). „Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Prăpăstioși Temerile devin tot mai greu de suportat pe măsura supradimensionării subiective a eventualelor primejdii. Învățat Prin muncă asiduă și perseverență poate deveni învățat orice om înzestrat cu inteligență medie. Păcat Păcatul rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat. Blazare Cele dintâi semne ale blazării sunt neglijențele igienice și vestimentare. Zicere Fiecare trăiește după cum i-i mintea, vrerea și puterea. Urmări Urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete. Drum Cu cât drumul de parcurs în viață
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ilustrei profesoare. Versuri salvate În anticariatele din București poate fi întâlnit adeseori, în afară de colega noastră, Simona Vasilache, un cunoscător și iubitor de poezie bună, Emil Buruiană, care explorează cu atenție și răbdare rafturile tixite de cărți în căutarea unor autori uitați, dinainte de război sau chiar mai vechi. Emil Buruiană are nevoie de noi și noi provizii de poezie pentru extraordinara emisiune Moment poetic de la Radio, unde lucrează de o viață întreagă. Cronicarul își aduce aminte ce mult a însemnat pentru el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
de viață, habitatul - simbolic, desigur". în timp ce popoarele "mari", cu vocația expansiunii, pornesc în lume pentru a-i domina pe băștinași, pentru a le impune modul lor de existență, popoarele "mici", odată ajunse pe meleaguri străine, se grăbesc a-și face uitată originea, a se integra cît mai deplin noului mediu. între cele două extreme, "portughezii aleg varianta de mijloc, atît de specifică lor, psihologic vorbind: nu au vrut sau nu au putut să-și impună celorlalți prezența prin violență, ci au
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
pomenită recenzia lui Gelu Ionescu la cartea lui S. Damian, Trepte în sus, trepte în jos, în rîndurile căreia este deplîns conul de uitare în care a nimerit criticul stabilit la Heidelberg: "În primul rînd, S. Damian este un scriitor uitat: din 1976 și pînă după 1989, el nu a publicat nimic în presă sau în editurile din țară. O părăsise, în cele din urmă și într-o stare psihică lamentabilă, cauzată, după propria mărturisire, de marea deziluzie politică a comunismului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
reputatului profesor s-au abătut mormane de injurii, viața i-a fost întoarsă pe toate fețele, nici amintirea părinților nu i-a fost cruțată, calomnia, abjecția, reaua-credință izbindu-l violent de solul tare al unei Românii, pe care o credea uitată. În principiu, toată lumea este de acord cu ceea ce s-a întâmplat la 22 decembrie 1989 și acceptă caracterul reprobabil al regimului comunist. Din acest punct de vedere, se poate spune că raportul Comisiei Tismăneanu nu a adus nimic nou. Însuși
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
idealul politic meliorist al acestora, chiar dacă mult prea generos pentru acele timpuri. După două sute de ani, Victoria Comnea, bizuindu-se pe o cercetare minuțioasă, dar și pe un indeniabil instinct artistic al distribuției și dozării episoadelor și secvențelor, eclerează figura uitată și, de ce să nu recunoaștem, de plan secund, a prințului Manuc (rămas în memoria noastră colectivă doar datorită hanului cu același nume, care tocmai și-a găsit proprietarii), interiorizând nuanțele unui tablou estompat de fumul veacurilor, împreunând relatări istorice cu
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
în paginile cărții rămase neterminate, așa cum faimosul hidalgo își regăsește liniștea în afara ficțiunii care i-a dat chip aventurii lui. Dincolo de aceste considerații, Schumacher realizează mai mult decît un thriller de excepție, o poveste care deschide în mintea noastră sertare uitate și prăfuite. Nu poți însă să nu vezi și filmele care l-au influențat pe regizor, și mă rezum la încă un exemplu, Memento (2004) al lui Christopher Nolan, pe ideea tatuajului și a recuperării traumei într-o ficțiune polițist-detectivistică
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul pe piața de artă, au în spațiul cultural românesc o semnificație particulară. De dată relativ recentă ca fenomen mai
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
al comentariului cîrcotaș-eseistic, subțire și ascuțit, suficient cît să stîrnească, nu îndeajuns ca să sature. Tradiția acestor petale parfumate cu un strop de otravă, plutind la suprafața tuturor disputelor, a antrenat, odinioară, condeie de talent. Unul e al lui Zarifopol, aproape uitatul, astăzi, redactor-șef de la Revista Fundațiilor. Publicată în 1926, la Cultura Națională, Din registrul ideilor gingașe e un platou cu astfel de mezelicuri, picante, stimulînd spiritele vii, intrigîndu-i pînă la deranjuri pe ursuzii neamatori de conversație. Aparent, cel puțin, dacă
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
Constantin Țoiu Somnul, singura afacere privată - un dictator, uitat. * Somnul - operă de artă inconștientă. - Somnul lui era o capodoperă, - autor necunoscut, - probabil un pictor mare. Picasso?... * Amprenta somnului, - ceva unic fiecărui individ, o caracterizare stampilată, înscrisă în pielea în diverse locuri, - de neșters. Visul, caricatură a existenței. Progresul adevărat
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
a cuvintelor, pe care le presupune scufundarea în lumea densă de taine ce condiționează scrierea, implică un (auto)consum ce face ca locul de la care veghează artistul să se transforme într-un loc al morții, pentru că protecția de sine este uitată: "Supus unui program uniform, de permanentă încordare, îți slăbești fără știință acuitatea simțurilor și receptivitatea îți scade. Începi să gândești ca hârtiile, ca albumele, ca tonele de tipărituri urcate pe raft... Se produce o înstrăinare de realități foarte periculoasă, agravată
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de a se
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]