1,131 matches
-
ea mă privește ca și când ar fi găsit soluția, înțelege, spune ea, amândoi vă țineți prea strâns unul de celălalt, pentru a trage foloasele din această situație, trebuie să vă dezlipiți unul de celălalt, să vă eliberați, gândește-te la două urcioare pe care vrei să le iei cu o singură mână și le scapi, nu mai rămâne din ele nimic, dar eu mă enervez, noi aproape că nu mai comunicăm, asta ți se pare ție legătură strânsă? Dar ea zice, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și după aia să pornești. — OK, șefu’. M-am Întins după cealaltă sticlă, am luat tirbușonul și am desfăcut-o. Am luat o gură mare și după aia am pus bine dopu’ la loc și am lăsat-o Între două urcioare din răchită, pline cu apă. — Uite-l pe domnul Sing, i-am spus lui Eddy. — Da, domnule. Barca se apropia de noi. Au adus-o la pupă și de data asta i-am lăsat pe ei s-o lipească. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta a fost foarte stranie. Nu-mi amintesc nimic. — Îți amintești cînd au plecat vînĂtorii? — Ar trebui. Dar nu-mi amintesc. Știu doar cum s-au dus femeile după apă, pe cărarea aia care ducea spre plajă, cum Își țineau urcioarele pe cap, și-mi aduc aminte de cîrdul Ăla de gîște pe care toto Ăla le tot ducea la apă și-napoi. Îmi amintesc cît de Încet mergeau și cum le vedeam mereu ducîndu-se sau Întorcîndu-se de la apă. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dâre verzi ca iarba. Mai cocliți ca șerpii frați / Din fântâni municipale. Mai mergeam câteva stații, trecând pe lângă fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe zi, când îmi aducea mâncarea sau îmi schimba urciorul cu apă. Petreceam tot timpul în pădure, căci vecinătățile Almorii cuprind cele mai frumoase păduri de pin pe care le are Himalaya, și le cutreieram în lung și în lat, reluând necontenit același film interior al dragostei mele cu Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are nevoie de cineva care să-l iubească și să-l îngrijească, noi o să-l iubim și o să-i purtăm de grijă, o să-l luăm acasă, o să-l spălăm, o să-l uscăm și o să-i găsim un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uscăm și o să-i găsim un loc unde să se odihnească“. Uneori, tendința lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel, grăbindu-l pe Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel, grăbindu-l pe Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se întoarcă la prăvălie și să cumpere urciorul. Se va duce a doua zi dimineață, devreme. Vai, dar dacă urciorul fusese vândut între timp? Lacrimile năvăliră în ochii lui Gabriel. Toate aceste lucruri erau, într-un fel, imagini ale morții. Adam avea uneori visuri atât de îngrozitoare! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se întoarcă la prăvălie și să cumpere urciorul. Se va duce a doua zi dimineață, devreme. Vai, dar dacă urciorul fusese vândut între timp? Lacrimile năvăliră în ochii lui Gabriel. Toate aceste lucruri erau, într-un fel, imagini ale morții. Adam avea uneori visuri atât de îngrozitoare! Ea îl încuraja să-i povestească ce visează. Gabriel asistase odată la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ție ți-a plăcut fetița, domnișoara Meynell? îl întrebă Gabriel pe Adam, pe care-l ajunseseră din urmă. Nu. — Nu? — Nu. Gabriel își spuse în sinea ei: „Doamne, e gelos! Și n-a fost prea încântat nici când am cumpărat urciorul plesnit, mă rog, s-a bucurat, dar nu destul. Și Brian gândește că-l am numai pe George în cap. Într-adevăr, mă gândesc atât de mult la George! Cred că l-am văzut cu adevărat și n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și le-a zis: "Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mîncăm." 9. Unde voiești să pregătim?" L-au întrebat ei. 10. El le-a răspuns: "Iată, cînd veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra, 11. și spuneți stăpînului casei: "Învățătorul îți zice: "Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?" 12. Și are să vă arate o odaie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
te rog, și o bucată de pîine în mîna ta." 12. Și ea a răspuns: "Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decît un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, strîng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mînca și apoi vom muri." 13. Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
cu untdelemnul și făina aceea o mică turtă, și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe fața pămîntului." 15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
ploaie pe fața pămîntului." 15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17. După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
și a adormit sub un ienuper. Și iată, l-a atins un înger și i-a zis: "Scoală-te și mănîncă." 6. El s-a uitat, și la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe niște pietre încălzite, și un ulcior cu apă. A mîncat și a băut, apoi s-a culcat din nou. 7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, și a zis: "Scoală-te și mănîncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
cer spuzit de stele. Dar, fără să pot preciza de ce, mi se pare că, într-un parc, ploaia are cu totul alt miros decât într-o pădure; și nu cred că mă înșel (după cum nu cred că, luată într-un ulcior, apa din Niagara mai e "interesantă"). Ceea ce a făcut din mine un caz aparte, de om cu identitate nesigură, a fost descoperirea, consolidată cu timpul, că, în Lisa, sensibilitatea mea excesivă mi-ar fi creat serioase dificultăți, dacă aș fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și, drept să-ți spun, a Încremenit. Da, și peste mulți ani, În timpul răscoalei lui Boxer, n-a venit acasă Într-o zi Înfierbîntat de veștile auzite? „A venit În sfîrșit ziua pe care-o așteptam de mult“ - a zis - „urciorul nu merge de multe ori la apă. S-a declarat război cu China, mă duc să mă-nrolez, pe cuvîntul meu!“ Da, se și vedea Înarmat pînă-n dinți pornind Împotriva lor, gata să-și părăsească familia și treburile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fie Uriah înaintea lui Yhwh pentru că el l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei sale,” și încă mai clar, de unele forme de salut/binecuvântare databile la începutul secolului al VIII-lea î.C., scrise pe două mari urcioare de provizii găsite la Kuntillet ‘Ajrud, pe muntele Sinai. Ultima parte de pe una dintre aceste inscripții, scrisă pe așa-numitul pithos A, notează: „Eu te binecuvântez înaintea lui Yhwh din Samaria și a Așerei sale” (cf. Fig. 4; HAE, vol
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Hazor și Meghido. Caracterul cultual al încăperii este confirmat de mai multe obiecte de cult: cădelnițe, potire, lămpi și multe oase de caprine și ovine, ce pot fi considerate resturi ale activității de cult. Prezența și a altor obiecte precum: urcioare, cupe, oale, a dus la presupunerea că aici s-ar fi pregătit și mese sacrificiale. Un mic spațiu găsit la Kuntillet ‘Ajrud, caravanserai izolat în Sinai pe drumul care ducea la Marea Roșie, a provocat lungi dezbateri cu privire la presupusele sale însușiri
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
noi definim astăzi acțiuni magice și așa-numitele „gesturi profetice” devine foarte fluctuantă. A clasifica mai curând profetice decât magice acțiunile descrise în Ez 4,1-3 (a desena pe o tăbliță de argilă asediul Ierusalimului), Ier 19,1-11 (a sparge ulciorul de lut) sau în Is 8,1-4 (cuvântul omen scris pe o tăbliță) este o operație îndoielnică din punct de vedere cultual, întrucât ele ar putea fi confundate cu felul de a acționa tipic magiei preventive, ajungând astfel la un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
capete de ceapă și piciorul frumos dorat, lângă femurul stâng s-a găsit inelul unei catarame de argint, fără placă și spin, iar pe un deget de la mâna stângă un inel de argint fără piatră. La picioare erau depuse două urcioare din argilă de forme diferite, unul fiind în stare fragmentară. Dintre cele mai timpurii obiecte descoperite în mormintele de secol II-III p.Chr. amintim: 1) vase de lut: cănițe din pastă gălbuie sau roșie, cu o singură toartă, simple sau
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi bărbați au dat peste vorbăria bătrânului. Acesta le spunea că erau unii care nu puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași, că urciorul nu merge de multe ori la apă și că, probabil, și aici își frecă mâinile, o să se lase cu scandal. Doctorul l-a îngrijit, și în vremea asta bătrânul comenta netulburat evenimentele. Auzeau pe cineva mergând deasupra lor. Bătrâna, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așa nervos! Relaxează-te! Nu ți-o smulg“. N-aș fi Îndrăznit să-mi plimb mîna de sus În jos așa cum o făcea ea, cu vigoarea unui olar care vrea să vadă cum se ivește din lut gîtul unui urcior. Urciorul cel prost eram eu, știam prea bine. „Ei, nu mi-ai răspuns, n-ai nici o iubită?“. Doar nu era să mă lansez În considerații teologice asupra dorinței și asupra ispitei care se opune voinței de a asculta de Dumnezeu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adevăr, un urcior mi-ar prinde bine acasă, Atunci ia-l, ia-l. Olarul împachetă farfuriile, mai întâi pe cele întinse, apoi pe cele adânci, le puse unele într-altele, le așeză în îndoitura brațului stâng al bărbatului și, cum urciorul de apă era suspendat de mâna lui dreaptă, omul nu avu cum să mulțumească, doar vorbele obișuite, care pot fi sincere sau nu, și surpriza unei înclinări din cap deloc în armonie cu clasa socială căreia îi aparține, am ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]