1,424 matches
-
hărțuiesc pe bietul și epuizatul autor / scriitor să mai lucreze în plus și să predau mormanul împuțit de rahat spre producție în... încă două săptămâni. și asta de patru ori. — Dar știi, Vivian, asta înseamnă mult de lucru, am repetat uluită. Poate s-ar putea ca un alt editor să ia una dintre cărțile astea. Nu vreau să promit mai mult decât pot face și, sinceră să fiu, asta înseamnă un volum de muncă peste puterile unei singure persoane. Așa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nici o formă, să plec, în timpul derulării unei afaceri așa de importante. Trebuie neapărat să fiu în New York week-end-ul ăsta, ca să pun la punct toate detaliile. — Vrei să spui că nu poți să mergi cu mine? am repetat eu. Eram, sincer, uluită. Se întâmpla deseori ca, din cauza slujbei, Randall să fie nevoit să amâne sau să renunțe la orice plan, într-o clipită și totuși mă așteptasem ca voiajul nostru în Iowa să fie considerat o excepție. Ne cumpărasem biletele cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
coborât pe scări, mi-am dat seama că nu eram în Palm Beach. — Bonjour, mademoiselle 1, mi-a spus un tânăr îmbrăcat într-o uniformă frumoasă, albastru cu roșu. Bienvenue à Paris. Puis-je prendre votre baggage 2? — Suntem în Paris? Uluită, m-am întors să mă uit la Randall. Pe fața lui înflorise un zâmbet. — Surpriză! M-am gândit că amândoi am muncit din greu și că ne-ar prinde bine un week-end romantic, în care să fim singuri. și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
week-end romantic, în care să fim singuri. și ce alt oraș ar fi fost mai potrivit pentru asta decât Parisul? — Randall! Nu-mi vine să cred! Ce surpriză fantastică! Eu, Claire Truman, fusesem răpită pentru un week-end în Paris? Eram uluită. De fapt, îmi pierise și graiul. Nu numai că Randall simțise că aveam nevoie să petrecem mai mult timp singuri... dar plănuise un week-end incredibil de romantic ca să-și demonstreze seriozitatea sentimentelor. — Eu ți-am găsit pașaportul, iar Svetlana ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în pat, dar făcusem o greșeală: nimic nu se putea interpune între el și banda de alergare. — Monsieur Cox m-a rugat să vă fac bagajul, pentru c-o să plecați curând, mi-a explicat camerista. Eu am clătinat de cap uluită. Apoi m-am întors pe partea cealaltă și am comandat micul dejun în cameră. În vreme ce formam numărul de la room service pe telefon, m-am holbat la piatra uriașă de pe degetul meu. Era cel mai ciudat lucru de pe lume. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e ceva ridicol... — Îmi pare rău, mamă, știu cât de mult ai muncit ca să pui totul la punct - dar și eu și Claire suntem convinși că mariajul ăsta nu trebuie să aibă loc. Așa că nu mergem mai departe cu nunta. Uluită, Lucille a alunecat pe spate - și s-a prăbușit în brațele mamei mele. Mi-am scos inelul de pe deget și i l-am dat lui Randall. Cu toate că era o bijuterie superbă, eram bucuroasă că scăpam de el. Aveam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fac și pe-asta. — Ăsta nu e momentul meu, Luke. E momentul tău. Dar e și ultimul moment în care mai lucrez pentru Grant Books. Vivian, îmi dau demisia. M-am întors vioaie în spate, în locul unde stătusem până atunci. Uluită, mulțimea a rămas separată, păstrând cărarea care ducea de la mine la Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi. Cum auzi, așa trebuie să înțelegi. Iartă-mă, te-am tutuit, tinere. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clinică de dezintoxicare, unde a reușit să se pună pe picioare după șase luni. Întreaga poveste i-a fost relatată în mai puțin de două minute și, pentru că totul îi trecuse pe la urechi atât de repede, Tom a fost prea uluit pentru a insista asupra detaliilor. Apoi ea a început să vorbească despre cineva pe nume David Minor, conducătorul de grup de la clinică, un om care întorsese deja foaia când ieșise ea de la dezintoxicare și se înscrisese în program. Doar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pus să ghicesc de o sută de ori care era aceasta, noutatea care i s-a desprins calm de pe buze n-aș fi putut-o anticipa în veci. — S-a întors Gordon, mi-a spus el. — Gordon, am repetat, prea uluit ca să mai adaug ceva. Adică Gordon Dryer? — Gordon Dryer. Vechiul meu tovarăș de vicii și nebunii. — Cum Dumnezeu a dat de tine? — Așa cum o spui tu, s-ar zice că e un lucru rău, Nathan. Nu e așa. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de îngrozitoare. Obrajii îi erau stacojii, gâfâia încercând să tragă aer în piept, sacoul îi era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și e de părere să mai sunăm câteva persoane să ni se alăture. Nu prea sunt sigură că-mi place ultima parte. Coborâm cu chiu cu vai din taxi la apartamentul lui Debbie din Rathmines, unde colega ei pare puțin uluită să ne vadă așa binedispuse. O cheamă Fiona, lucrează ca agent de relații cu clienții în oraș și i se pare că slujba noastră e foarte frumoasă, deși i-am spus toate poveștile de groază care se pot întâmpla în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îi pasă, așa cum demonstrează noul nostru logo, narcisa. Și sentimentul nostru este că Panther Prime, cu accentul pe care Îl pune pe sport și pe ideea de competiție, e pur și simplu mult prea agresiv. — Agresiv ? Mă holbez la el, uluită. Dar... e o băutură din fructe. Chestia asta nu are nici un sens. Glen Oil este o companie producătoare de petrol, care emite tone de noxe și aduce daune iremediabile planetei. Panther Prime este o băutură total nevinovată, cu aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am crezut că voi mai ajunge vreodată Înapoi pe pământ. — Emma ! aud că mă strigă cineva În clipa În care ies pe ușa de la Sosiri, dar nu ridic privirea. Sunt mii de Emme pe lume. — Emma ! Aici sunt ! Ridic capul, uluită. Mi se pare mie sau e... Nu. Nu se poate, nu poate să fie... E Connor. E sfâșietor de frumos. Are un bronz superb, scandinav și ochii mai albaștri ca niciodată. Aleargă Înspre mine. Nu Înțeleg nimic. Ce face aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci când m-a Întrebat dacă mă pricep vreun pic la acoperișuri și reparat țevi. — Când te-a Întrebat asta ? zic uluită. — La prima noastră Întâlnire ! Am crezut că zice și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strâng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întâmplă cu mine ? Se oprește și rămâne Încremenită În mijlocul străzii. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvârșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic din umeri... Oricum... — Emma ! Văd că nu ești deloc impresionată ! Pare de-a dreptul uluit. Vorbim despre fondatorul companiei ! Vorbim despre cel care a creat conceptul de Panther Cola. Cel care a luat un brand practic necunoscut, i-a dat o nouă față și l-a transformat Într-un produs care se vinde În toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pot să fac asta. — E foarte simplu. Nu trebuie decât să ridici... — Nu. Închid ochii, Încercând să-mi adun curajul, apoi Îi deschid din nou. Nu pot să fac asta, Nu mă pot muta cu tine. — Poftim ? Connor mă privește uluit. S-a Întâmplat ceva ? — Da. Nu. Înghit În sec. Am Îndoieli de mai multă vreme. În legătură cu noi. Și de curând, acestea... mi-au fost confirmate. Dacă continuăm, mă voi simți o ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
genul ăsta. N-ai arunca atât de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvânt, iau ceainicul și-l trântesc cu putere de podea. Ne uităm amândoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
carton. — Dosarul Leopold. Râde. Foarte frumos. Apoi deschide dosarul și privește mirat foaia de hârtie dinăuntru. Ce-i asta ? — E o... scrisoare de la domnul Leopold, de la Leopold and Company. — Ai redactat o scrisoare de la domnul Leopold ? Pare de-a dreptul uluit și, brusc, mă simt cea mai tâmpită persoană din lume. — Pentru eventualitatea În care aș scăpa cumva dosarul pe jos și m-ar vedea cineva, Îngaim. M-am gândit c-ar fi mai bine să inventez repede ceva. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată pe o tavă de argint. — Ai pregătit-o special pentru mine ? zic uluită. — Nu, e băutura mea preferată. E atât de serios, că nu mă pot abține și izbucnesc În râs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dându-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și voiam să ne simțim bine Împreună... să râdem... și-aș fi vrut să văd și eu cum era cocteilul ăla roz, În loc de șampanie. Shit. Shit. Asta mi-a scăpat fără să vreau. — Dar... ție Îți place șampania ! spune Jack, uluit. Tu mi-ai spus asta. Întâlnirea perfectă ar trebui să Înceapă cu șampanie. Nu Îndrăznesc să mă uit În ochii lui. — Da, așa e. Dar de unde era să știu În momentul ăla că o să vreau un cocteil dintr-asta roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămânem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred, spune Amy, ridicând din umeri. Arată ca un gay, nu ți se pare ? — Nu tocmai, spune Caroline, cu o grimasă. Ar avea mai mare grijă de imaginea lui. — Mie nu mi se pare că arată ca un gay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vârstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. Sunt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aruncând Întruna priviri de control asupra mulțimii. Unde naiba o fi Jack ? — M-am prins, spune Connor brusc, și, În clipa În care ridic privirea, Îl văd fixându-mă victorios. E vorba de Paul, nu-i așa ? — Poftim? Mă holbez uluită la el, abținându-mă cu greu să nu izbucnesc În râs. Nu, nu e Paul! De unde până unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitându-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]