13,247 matches
-
sînt angajați în străinătate." Ca să trăiască bine, așa ar trebui să muncească și aici, în țară". Brusc, intervine un clip publicitar: "sunînd la 89.89...puteți deveni proprietarul uneia din cele 10 mașini, ultimul tip..." Racord liniștitor: ce să mai umble oamenii să lucreze din greu, ca prin străinătăți, cînd "numai cu un singur apel telefonic la 89.89..."". Fiecare redactor al Dilemei colecționează un anume tip de "grozăvii" și Cronicarul, care citește săptămînal revista, nu mai trebuie să se uite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
aerul că ar înghesui secundele unele într-altele, o poveste densă pe care o vedeam la fel de bine și într-un lungmetraj: cea a unui bărbat ciudat - văzută cu ochii nepotului său de 11 ani - care niciodată nu iese din casă, umblă doar în pijamale, scrie vedetelor de la Hollywood, ale căror portrete înrămate îi străjuiesc biroul, rămîne indiferent la strădania surorii sale de a-i aduce pe tavă femei și, mai presus de toate, visează că într-o zi, își va lua
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
caricării. Un poem începe cu motivul urnei lui Keats autohtonizate în "ulcior ars și blînd" pentru a se deșira apoi în versuri scurte, sacadate, fără sens, fără imagine, cu o sintaxă răsucită care vrea să treacă probabil drept rafinament: "Hoinarul umblînd/ cu mințile-ntoarse/ primindu-te-n dar/ cînd darul e rar/ se-ntreabă de cînd/ la blîndă-ndemnare/ mesean nu de rînd/ din plinul tău bînd/ aroma ta arsă/ în sucuri amare/ cu pinteni arînd/ poteci de nomazi/ de ieri pînă
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!/ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;/ toată ziua umblu plin de întristare!/ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
puțin/ înainte. A fost o vreme frumoasă, aș spune,/ a fost un foc ce s-a preschimbat în tăciune./ îngăduie-mi încă puține cuvinte să închei măcar/ ce-mi aduc aminte./ Liniște, de jur-împrejur. Lumină de la stele fără abajur./ Umbre, umblând încolo și-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva cuvinte, de milă./ Nu vă uitați că vi s-ar face silă. E-o zdreanță./ O ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
fiind pilot. Am simțit că pe afară este un fel de forfotă și după fețele și gesticulațiile oamenilor simțeam că se petrece ceva neobisnuit, dar nu am putut să deslușesc ce-i. Trăiam un sentiment straniu, ca atunci când simți că umbla cineva strain prin casă și nu-l poți vedea prin intunericul nopții. Aveam prea puțini vecini, iar soțul era plecat la părinții lui în Oradea, așa că nu aveam pe cine să întreb despre ce se întâmplă. Pe la amiază, a venit
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
manuscriselor, a învins discreția ce o caracteriza pe colega noastră. Știa că frumusețea inoxidabilă în timp a acestor poeme de dragoste nu-i aparține doar ei, ci și literaturii române: Poate ar, poate sap,/ Drumul subțire pe care tu ai umblat,/ Coc pâine din el și-l mănânc, flămând,/ Și pornesc iarăși să te caut pe cine știe ce alt drum subțire/ Printre miriștile pe care am secerat gol și frânt.// Dacă și tu cauți și ai să-mi găsești urmele,/ Ară și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
asta se crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel mai mare" nu traduce oare egocentrismul individualizării? Oare sub badinajul consemnării amuzate nu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
ficțională" pomenită mai sus - să coaguleze materialul filmelor (iată-l spre exemplu pe Mihai Dolgan, conducatorul formației "Noroc", povestind însuflețit, într-un emoționant - adesea comic - prezent al memoriei afective, despre un nemaivăzut succes muzical - citește "dezgheț temporar": "Dintr-o dată, lumea umblă ca nebună ca să facă rost de un bilet, se urcă prin copaci ca să-i asculte..." ( aici, despre turneul unic al "Mondial"-ului în Moldova). Cei trei regizori plus operatorul (același pentru toate filmele, Sergiu Babără ) sunt toți născuți în Moldova
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
sunt realizările, se vede. Iar cele care sunt, se datorează exclusiv calculelor, mai mult sau mai puțin logice, ale marilor puteri. E păcat că dl. Constantinescu a învățat că trebuie să fie președintele românilor doar atunci când românii au reînceput să umble după cai verzi pe pereți. Chiar dacă aceștia poartă atât de frumoasele nume de Theodor și Mugur.
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
-uri, noii și nemulțumiții proprietari preferă să tacă. Dar sângele le clocotește în vine. Stresul omului bogat e, se știe, îngrozitor. Îndestulate conturi la bănci îndepărtate anunță doar un început de vindecare. Altfel, sunt palizi și, ca să nu se vadă, umblă numai în Jeep-uri cu geamuri fumurii. Nemulțumit cu peștele prins în undiță, omul de afaceri cere în proprietate jumătate din Deltă. Nefericit, trebuie să se mulțumească doar cu o treime. Salariat cu zece mii de dolari pe lună, un manager
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și să cumpere mere. Prin această observație sarcastică, Nora Iuga își pune în discuție
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și să cumpere mere. Prin această observație sarcastică, Nora Iuga își pune în discuție, de fapt, propria-i condiție, în binecunoscutul ei stil decis și dramatic
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
ianuarie 2000, arhiva în Internet = Int); "bucureștean fiind, în 1987 am absolvit Liceul industrial 27 (pe vremea aceea industria mai exista!) împreună cu ... băieții de cartier" (curriculum vitae = CV, Int. 1999); "disputele dintre băiețașii de cartier" (D, 378, 2000, 14); "vorba umblă repede printre "băiețașii de cartier", nu?" ("Viața liberă" = VL, 1999, arhiva Int.); "fiind evitată, pe cît se poate, muzica "băiețașilor de cartier"" ("revjurnalism", 1999, Int.) etc. Sintagma primește de obicei o valoare pozitivă cînd e folosită din interior, de către cei
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume." Bolintineanu scrie biserică, deci "pacinații" săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997, 12). Lărgind puțin discuția, construcțiile de mai sus ar putea fi plasate în contextul locuțiunilor și al expresiilor populare mai vechi care prezintă acțiuni inutile ("a tăia frunză la cîini", "a umbla după cai verzi pe pereți"), sau în cel de parodiere a ineficienței politice și economice din timpul comunismului. Inventivitatea colocvială a produs în acea perioadă titulaturi fictive de instituții tipice - "Fabrica de împachetat fum", "Cooperativa Munca în zadar" (""Opera de
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
Era cât un cărăbuș. Ați crescut de când vă hrăniți cu cadavre! mormăi popa și, o luă din grăsime strivind-o sub călcâi. Apoi începu să mănânce uitându-se cu ochii-n tavan. Văzu încă vreo câteva muște la fel de mari, ce umblau ca bezmetice prin casă. Furios băgă tigaia-n dulap, mai ales că-și sfârșise felia de pâine, și deschise ușa să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele, fie din cauza mărimii lor, fie din alte motive, nu
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
și-i îngroapă-n altă parte și atunci chiar n-avem voie să fim de față. rămânem atunci singuri și neconsolați toată ziua în bloc și nimeni nu ne ia în seamă." (p. 30) Iar Pantelimon 113 bis, unde "autobuzele umblă pline cu morți. dimineața, în stația din fața blocului morți osteniți așteaptă autobuzul 101". (p. 33) seamănă cu o Serenadă argheziană. Loc-locuirea reprezintă motivul-umbrelă sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
o copertină albă de cînepă din cartierul Westwood păstrînd o umbră zgîrcită în amiaza toridă a zilei californiene. Soare generos, lămîi, portocali pe rod; aer de sărbătoare perpetuă. Deși la televizor vedem că în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni scurți, cămașă fără mînecă. Aici totul pare artificial, ușor. Așa umblu și prin Disneyland și prin cartierul cinematografiei Hollywood unde musai să-ți pui tălpile, palmele, - urmele,/ peste tălpile, palmele rășchirate ale marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
amiaza toridă a zilei californiene. Soare generos, lămîi, portocali pe rod; aer de sărbătoare perpetuă. Deși la televizor vedem că în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni scurți, cămașă fără mînecă. Aici totul pare artificial, ușor. Așa umblu și prin Disneyland și prin cartierul cinematografiei Hollywood unde musai să-ți pui tălpile, palmele, - urmele,/ peste tălpile, palmele rășchirate ale marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul din Casablanca amorezat de turista suedeză (Ingrid Bergman), mă gîndesc la vocea răgușită
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
înghețată a lupilor/ adorat păzitor al sălbaticei haite/ în cerul tău du-mă/ în neagră statuie pentru lupi mă schimbă/ de-a pururi ție asemenea" (Adorat păzitor al sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
moarte și Gînduri tîrzii. C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecții , consemnate și editate de Aniela Jaffé; ediția a-II-a; traducere și notă de Daniela Ștefănescu; Humanitas - memorii/ jurnale/convorbiri; București; 2001 ; 416 p. Lumea văzută pe dos �Jung povestește că, fiind copil, umbla pe sub pămînt, prin camere întunecate și luminate. A descoperit că, noaptea, mama sa trecea vaporoasă prin casă, plutind. Și-a construit o păpușă de lemn și o amuletă de piatră pe care le ținea ascunse, pentu ca secretul să îl
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
românește. La ce bună fidelitatea dacă nu se transformă în artă?(...) Și mai există o tristețe. Nimeni nu-i spune traducătorului adevărul.(...) Nu spun că tălmăcirile lui I. Constantin n-ar putea fi "înghițite" cu un oarecare efort. De ce să umblăm însă cu jumătăți de măsură? Se vor găsi câțiva care îl vor lăuda ca pentru un important act de cultură, apoi elogiul va consolida meritele abstracte ale traducătorului care, în realitate, n-a făcut decât să mortifice versurile unui poet
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
el ca nimeni altul. - Păi cred și eu! Era chiar Niezsche. Am simțit că mi se taie răsuflarea și că-mi pierd mințile: - Nu se poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg nimic. Dar sora lui e prietenă cu ai mei și, ca să-l mai
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
pânză tăvălit în untură de pește. Doctorița Asklepia, despre care vom vorbi mai târziu, spunea că obiceiul acesta al lor se putea denumi un fel de selecție naturală. Aceasta însă este o paranteză. După ce lămpile erau stinse, femeile mai tinere umblând de-a bușilea prin iglul lor pe întuneric, căutau să-și găsească un soț mai bun și mai voinic, mai fierbinte și mai înțelept, după vorbirea sa și cu acesta se împreuna în mijlocul nopții adânci, viscolite, a țării lor de la
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]