KorAP: Find »[drukola/base=umfla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...165 >

4,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
idiot, te-ai transformat într-o gâlmă. Dacă vrei să mori liniștit, tre’ să te transformi într-o gâlmă. - Voievoade, eu nu pot să beau. A doua zi mi-e așa de rău, am capul plin de cioburi, scârțâie, se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți... hai, băăă... Omuleți? Ai căzut în cap prin somn? râde Sorin, întinzându-se... Bate cu degetul în tâmplă. - Ești trilulu? - Chiar sunt, sunt mai mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se lanseze balonul Universității, nu știai? Acum îl umflă și e așteptat primarul să vină cu ambasadorul Franței... Ei o să facă primul zbor, până sus, la Agronomie, o să coboare acolo pe platou, o să inaugureze statuia aia de-acolo... Ai văzut-o? - Nu, ce reprezintă? Măi, mi-ar fi greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus buteliile cu gaz, unul răstoarnă căruciorul. „Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu gaz, unul răstoarnă căruciorul. „Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă în clipă... Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
io am văzut-o și pe Getuța dezbrăcată.... Fugi de-aici, că minți! Punem pareu că nu?” - ...mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a unora mai baștani, o ginisem împreună, da’ s-a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-are nimeni inimă pentru ei...” „Și cum ai ajuns în casa părții vătămate?” „A fost așa, domniță, mi-a spus ceva din mine să intru acolo, că trebuie să fie oameni milostivi...” Ne-am trezit cu gaborii că ne umflă din pat, jos, cu bocancii pe ceafă. A doua zi eram în avion, colet... - Și-aici? Merge? - Ce să meargă? Acolo, numai dacă făceai doi fraieri, puneai și de-o mie de euro într-o zi. Aici? Ce să salți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui naturală și insolitul faunei, și mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
bolovanii grei și, cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

firele metalice care-i orbitează în jurul șoldurilor și până la micile schelete de sârmă ale tuturor florilor de mătase pe care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy Alexander, doborâtă de-un foc de pușcă, întinsă la capătul scărilor și sângerând de moarte. Îmi spun că șuvoiul de roșu care țâșnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu inele a lui Brandy se ridică pentru a atinge sânii ca o proră triumfătoare ai lui Brandy. — Aceasta..., mâna lui Brandy se ridică pentru a atinge perlele de la gâtul ei. — Aceasta..., mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice spuneam, e ușor să-nțelegi euforia pe care-o simțeam. — E-atâta siguranță și liniște aici, zicea Evie, mângâind cuvertura din satin roz și umflând pernele. Aici nu ți s-ar putea întâmpla nimic foarte rău. Nu ca la școală. Sau acasă. Persoane absolut necunoscute stăteau acolo cu hainele pe ele, uitându-se la noi. La fel ca-n talk-show-urile de televiziune, e-atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un tub de pastă de dinți. — Zbang, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în locul platoșelor de mușchi duri care înainte mă scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a bărbii sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele i s-au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mă piș. Seth zice: — Vii? O mână plină de inele aruncă telecomanda televizorului pe pat. — Vino, prințeso Prințesă, zice Seth. Noaptea nu stă să ne aștepte. Și-l vreau pe Seth mort. Mai rău ca mort, îl vreau gras și umflat cu apă și nesigur și emotiv. Dacă Seth nu mă vrea, eu vreau să nu-l vreau. Dacă apare poliția sau se-ntâmplă orice altceva, îmi zice luna, banii-s toți în cutia mea de machiaj. Cel pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Apoi s-au auzit pompierii venind din depărtare. A fost lumina portocalie pâlpâind dincolo de draperiile mele, și când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni și bluze, toate arzând și descompunându-se în bătaia brizei. În câteva secunde, tot ce iubeam a dispărut. Flash. Sari înainte cu câțiva ani mai târziu, la mine matură și mutându-mă. Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
salonului poți auzi vocea profundă și prelungă a domnului Parker care eructează iar și iar: — Așa. Fă așa. Eu și Brandy, noi rămânem o clipă în fața ușilor. Ne scuturăm una alteia praful și hârtia igienică de pe haine, și eu îi umflu lui Brandy părul la spate. Brandy trage puțin în sus de ciorapi și puțin în jos de partea din față a jachetei. Ilustrata și cartea vârâte în buzunarul interior al jachetei ei, pula vârâtă în colanți, despre nici una nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în pat și să mă salveze. Cu toate astea, de la Seattle a devenit fratele meu. Și nu poți fi îndrăgostită de fratele tău. Brandy zice: — Vrei telecomanda? Brandy deschide televizorul și iat-o pe Evie speriată și disperată, cu părul umflat într-un curcubeu de toate nuanțele de blond. Evelyn Cottrell, Inc, rabatul preferat al tuturor, se împleticește prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]