868 matches
-
și-au citit unul altuia romanele, admirîndu-se și invidiindu-se în tăcere, dar dezvăluindu-și părerile sincere doar în fața hîrtiei. Ion Fercu a străbătut însemnările de jurnal în care fiecare vorbește despre celălalt, obținînd o instructivă punere în oglindă a umorilor pe care Lev Nicolaevici și Feodor Mihailovici le nutreau dintr-o mutuală și subînțeleasă competiție de breaslă. Contemplîndu-le răutățile și exagerările, îți dai seama că spiritul de concurență poate face ravagii și în cazul geniilor. Mai mult, compa-rîndu-le izbucnirile cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
Securitate cu studii de psihologie a bebelușilor - în trecutul îndepărtat se numeau prunci, plozi, dar cine mai știe? - ar urmări cu atenție încotro arată cu degețelul bebelușul sau bebelușa, în ce stil râgâie, cui și de ce zâmbește, cum schimbă de umoare, pe ce parte adoarme. Micuțul are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși, pune degețelul, înmuiat în tuș, pe prețiosul pergament
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
Hirghiduș, Dumitru Chioaru, Ioan Milea, Flore Pop, Ștefan Melancu, George Achim, Virgil Leon, Iulian Boldea, Ruxandra Cesereanu, Letiția Ilea, Luminița Urs, Adrian Suciu, Orlando Balaș, Roxana Sicoe-Tirea, Rareș Moldovan, Cosmin Perța, Ștefan Manasia, Andrei Doboș. Omogenitatea listei ține numai de umoare. Deși operează cu doze egale de politețe academică, Ion Pop știe, cu infime derapaje, care e locul fiecărui autor în tabloul echinoxist. Criteriile lui nu sunt pur și simplu estetice, ci, aș spune, cu asupra de măsură estetice. (Iată de ce
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
plan administrativ, întrucît aci administrația e decisivă, culturii revenindu-i doar un rol de Cenușăreasă care, contrar basmului, așteaptă zadarnic Prințul salvator pînă la finele zilelor sale, stăpînește netulburată mentalitatea obtuză și arogantă a activiștilor de pînă mai ieri. Agrementîndu-și umoarea cu meciuri de fotbal, cu muzica de lăutari și cu chiolhanurile adiacente, noua clasă politică în varianta județeană are aerul că și-a făcut datoria față de spiritualitate. Sincer nu crede, semidoctă și sătulă, că ar mai fi rămas datoare cu
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
îi este dat să vadă într-un cinematograf o ecranizare a cărții O zi din viața lui Ivan Denisovici. Dezamăgirea e completă, căci realizează că nimic din atmosfera cărții nu e de găsit în film: o altă lume, cu alte umori și cu o altă mentalitate. Și Soljenițîn își dă seama că barierele psihologice dintre popoare sînt uneori insurmontabile și că din credința cu care trăise toată viața, aceea că prin cuvînt oamenii se pot înțelege între ei, din acea credință
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
nimeni nu l-a mai tălmăcit pe Mathaeus într-o limbă europeană. Iată de ce efortului său i se cuvin toate laudele, fără ca totuși considerațiile de mai sus să-și piardă rostul. E o fatalitate a textelor medievale ca, citite cu umoarea unui spirit modern, să sufere de o ariditate mergînd pînă la muțenie expresivă. Și atunci nu-ți rămîne decît să schimbi umoarea, doar credința putînd da cititorului un unghi care să îngăduie o altă deschidere față de text, o deschidere aptă
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
totuși considerațiile de mai sus să-și piardă rostul. E o fatalitate a textelor medievale ca, citite cu umoarea unui spirit modern, să sufere de o ariditate mergînd pînă la muțenie expresivă. Și atunci nu-ți rămîne decît să schimbi umoarea, doar credința putînd da cititorului un unghi care să îngăduie o altă deschidere față de text, o deschidere aptă de a pune în abstracțiuni pasta unei imagini concrete. Pentru un credincios care vrea să afle cum îl poate cunoaște pe Dumnezeu
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
controversat din cauza sau datorită originii sale evreiești. Despre tulburii ani ’30 și despre „actorii” principali ai epocii, multe pagini s-au scris, multe condeie s-au inflamat. Până la explozie orgasmicadmirativă ori ucigaș-demolatoare. Pe acest teren minat de patimi și de umori războinice pășește tânărul Mihai Iovănel, printr-o „monografie ideologică” despre Mihail Sebastian. Dincolo de mobilul cercetării propriuzise, autorul nu pare să aibă o „țintă” precisă: o „teză”, cum se spune, rod, deseori, al unei coagulări de prejudecăț i personale sau colective
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu spectatorii. O formă ușoară de dezinhibare, un deget care
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
De aceea, o temă recurentă a jurnalelor este: nu pot să scriu. Există însă și autori care nu știu să scrie altceva. Tema lor, de fapt numai un sentiment: uite că pot să scriu și eu cumva! Jurnalul este catalogul umorilor de moment. Plin cu de toate. Numai consecvență să nu-i ceri. Nu știu cum poate trăi altfel decât la pensie și lăsat de toți în pace un om cu firea mea. Nu-mi mai amintesc. La cele trei cărți citite alternativ
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
astfel de eveniment să fie toată lumea mulțumită. Să nu se nască polemici, agitații, comentarii fel de fel. E în firea lucrurilor. Teatrul este viu și implică și astfel de tensiuni. Decisiv pentru breaslă este însă dacă există analiză și nu umori. Nu-mi este ușor să uit o seară tristă, fără fast, o sală aproape goală care, tîrziu în noapte, oferea un peisaj sfîșietor. Nu am văzut niciodată așa de puțini spectatori. Niciodată. Realitate care a afectat, direct, toată atmosfera de pe
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
nu doar teatral, ci și spiritual. Spectacole care fac săli arhipline, care contează pentru istoria și pentru memoria teatrului nostru. Unul de anvergură, cu performanțe tulburătoare, care aparține secolului 21. Cred, în continuare, că sîntem bîntuiți de prejudecăți și de umori. Că sîntem prea puțin europeni în felul în care respectăm teatrul și pe creatori.
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
semnat de cea care a îngrijit volumul, o amplă introducere datorată Antonellei Anedda. Partea antologică propriu-zisă este împărțită în cinci secțiuni, fiecare grupînd cîte trei poeți, secțiuni ale căror titluri indică ipostaza melancoliei care se degajă din textele ilustrative: Tăceri, Umori, Oglinzi, Distorsiuni, Depărtări, titluri avînd substantivul la plural, pentru a spori intensitatea sugestiei. Fiecare secțiune pune alături cîte trei autori (prima de pildă îi cuprinde pe Nelly Sachs și Paul Celan, poeți de limbă germană și pe Philippe Jaccottet, de
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
ca observator, ci ca militant înflăcărat și lipsit, parcă, de instinctul de conservare. A trăit atât de intens, uneori prea palpitant, neocolind nici situațiile periculoase nici nonconformismul strident, iar biograful lui i-a urmărit atât de conștincios salturile imprevizibile de umoare, de atitudine, incursiunile în mereu alte medii și cercuri, abjurările și parțialele reconversiuni, încât ar fi nedrept ca rezumatul reconstituirii să fie înghesuit într-o singură pagină de revistă. Iată, pentru moment, lista câtorva dintre bravadele, apostaziile și ieșirile lui
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
pe o treaptă supremă a condiției intelectuale și a înzestrării literare, G. Călinescu răspunde însă și el, pînă la urmă, principalelor trăsături enumerate de autorul Comicologiei, fapt de care ne putem da seama dacă-l analizăm lucid, în afara jocului de umori admirative ori contestatare. Tagma e moralmente aceeași, în pofida diferențierii cîteodată energice a constituenților săi. E continuată, în felul acesta, sub zodia totalitară, a "marilor cîrmaci", o străveche tradiție a suveranilor ce-și doreau în preajmă un nebun sui generis, un
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
ce ni se oferă e cel al lui I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
la Avignon seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele. Sînt multe nopți de vară și multe vise care cutreieră somnul și nesomnul celor pentru care teatrul înseamnă ceva pe lumea asta. Încă. Emoția regăsirii acestui loc este aceeași, indiferent de momentul zilei sau al nopții
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
provoca un ecou afectiv asemănător celui pe care îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
în tufiș: / dar nu-i nimic, nu-i nimic, luați și beți, cîntați și mai puneți / de un sentiment acolo, în Babelnet-ul vostru: / eu nu v-am uitat măștile pe care le purtați ..." (A-te-înarma-și-a-vorbi despre dificultățile de a spune nu). Umoarea bilioasă a bardului îl face să caute cu înfrigurare conexiuni repulsive, blasfemice sub semnul unei estetici a urîtului funcționînd ca un șir de mici implozii. Socotindu-se un "hippyot bătrîn" ce poartă-n sine "mai multe nopți decît zile" și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
fost extrem de corect, niciodată nu a vorbit rău de Crin Antonescu, de miniștrii liberali sau de PNL. Și cei care la Biroul Național mai încercau să spună ceva, le explica permanent faptul că trebuie să ne subordonăm dorințele și eventualele umori ideii de a menține USL-ul în picioare, pentru a susține mai bine interesul național. A apărut disensiune între Ponta și Antonescu. Sunt prieteni să și le rezolve. Când apar disensiuni între președintele celuilalt partid din USL și PSD, președintele
Ioan Rus: Văd prea mulţi tâmpiţi care îşi dau cu părerea despre orice by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35352_a_36677]
-
evoluții a omenirii, însă care e cel mai greu de acceptat. Deoarece coincide cu timpul individual, unul din cele trei timpuri ale istoriei, după Fernand Braudel (celelalte fiind timpul geografic și cel social), timpul coincident cu criteriile, cu sensibilitatea, cu umorile existențialului fiecăruia dintre noi. Astfel încît nu mai avem a face cu o confruntare speculativă a ființei numai cu istoria, ci și cu una concretă, vitală, la intersecția unicității persoanei, avînd o durată limitată, cu mediul dispunînd de o durată
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Florile de mucigai drept o sumă de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
că-i sabotat, nu are unde să publice, că l-au gonit toate gazetele, că e unicul, supremul ostracizat într-o lume de (invariabil) grafomani și imbecili alintați de Sistemul politico-editorial etc. etc." Nu sîntem însă de părere că "hachițele", umorile, lesnea ofuscare a omului îi îndepărtează cititorii, dimpotrivă, și datorită lor, semnătura lui Alexandru George sub orice text e o garanție că lectura nu va fi în nici un caz plicticoasă. Provocările, pledoariile, spargerile de clișee, vehemența atacurilor sale, niciodată triviale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]