1,021 matches
-
înțeles? Era o onoare prea mare. Cu inima bătându-i nebunește, Balamber răspunse simplu: — Desigur, Mărite Rege! La scurtă vreme după aceea, cele trei mingan-uri porniră toate deodată, la trap, către frontul de luptă. Stindardul purpuriu al lui Atila se unduia în bătaia vântului. La mică distanță, flutura și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să ajungă la linia frontului. în clipa când soseau acolo, rândurile cavaleriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
temându-se că-și va pierde viziunea de ansamblu asupra bătăliei în sectorul său, evita să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era gata-gata să înceapă un vis frumos și dulce, când vraja lui fu alungată de o voce neastâmpărată și atât de cunoscută: De ce nu ți-ai luat, cu tine, în pat, păpușica cea nouă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă, în grădina cea mare! De cum vei deschide poarta, parfumurile strugurilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat pînă îți pierzi capul, face din muzică un drog. — Nu mi-aș fi dat seama, spune Curistul, trăgînd cu ochiul printre siluetele care se unduiesc în ritmurile muzicii, sperînd să prindă clipa în care Părințelul va lua mîna Angelinei. — Amestecă dansurile standard, moderne, latine, de parcă ar fi unul și același lucru, îi explică Roja. Din cauza asta chiar dacă n-ai habar de mișcări prinzi curaj și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o lumină aprinzîndu-se în hol, probabil deasupra pupitrului de la recepție, și văzu aceeași umbră multiplicată identic în fiecare din ochiurile de sticlă, unduindu-se, apropiindu-se agale, venind să-i deschidă. Dracu’ m-a pus să mă opresc exact la Oltenia, cînd Victoria era la doi pași, și nici nu se putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când pe călcâie, din partea stângă a scenei în partea dreaptă, demonstrându-și talentul de a „călca apa”. Face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile paralele, marcând aerul. Alternează, se sincronizează, unduindu-și strigătele la unison. El vede ceva în perechea care face piruete. Un indiciu despre propria lui descompunere. Și atunci, printr-o telepatie trivială, pe care până și știința o poate explica, ea îi citește gândurile: De ce te-ai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
posibile despre un desfrâu al libertății, căruia ai să-i dai bice Într-o bună zi, ca și cum pentru asta ai venit pe lume, fără să ai măcar curajul unei atingeri, fără să tragi cu ochiul, privindu-i părul care se unduia la cea mai mică mișcare cu un ochi bine ascuns, bine antrenat În minciuna de a nu spune nimic, fără să ai curajul să-i spui că arzi, că te mistui și preferi să te faci scrum decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma propriului său destin și În exercițiul propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
argint să rețină pentru eternitate chipul fericit al unui copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați-vă și acționați cu toată hotărârea Împreună cu unitățile armatei noastre! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în firmă? Am ridicat din umeri, dar, înainte să apuc să spun ceva, Lisa mă bătu pe mână. —Jenny, ce caută Tally aici? M-am uitat din nou pe geamul taxiului. Tally tocmai intra în birou. Deși mai mult se unduia decât mergea. Chiar și pe vremea când era studentă, Tally era diferită de noi restul. Ea era în mod atât de evident femeie în timp ce noi ceilalți eram fete și băieți. Și-n timp ce tuturor ne plăcea ideea de promiscuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai cunoscătoare. S-a măritat cu Phil imediat după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se poate?“ Puteam face toate astea și chiar am și recunoscut câteva dintre nume. Și-mi puteau aduce niște bani frumoși. Tocmai mă pregăteam să le răspund, când m-am oprit să mă gândesc. Ups, Mark și Tally din nou, unduindu-se în capul meu, dansând pe melodia noastră, uitându-se la filmele noastre... Dă-i afară imediat. Trebuie să fi fost amestecătura de angoase nefamiliare - nici măcar nu-mi trecuse prin cap ideea că Mark ar putea fi cu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark să-i spui că a fost o mare greșeală și că-l vrei înapoi. Sigur că-l vreau înapoi! am exclamat eu. Întotdeauna îl voi vrea înapoi. Dar îmi doresc și mai mult copii. Și-n plus, el se unduiește deja cu altcineva. Știam cât de penibilă eram. — Atunci poate că ai nevoie de puțin timp să te obișnuiești cu ideea până să te arunci în acest nou stil de viață, sugeră Maria. Am dat din cap. Realitatea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
neliniștită, dând glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
glas propriilor mele neliniști. Nu știam la cine altcineva să ne așteptăm, dar perspectiva acestei cine intime era tristă. —Și miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi avut patru mâini, cu una puse rufele în mașină, cu alta scoase rufele din mașină, le băgă în uscător, scoase vasele din mașina de spălat vase, băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti că nu eram singure. De ce nu sunt copiii la școală? —Azi e „ziua profesorilor“, răspunse Tally. Observându-mi expresia tâmpă, continuă. — Profesorii se duc la bar și-și petrec acolo toată ziua, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prea pot la prânz. Bănuiesc că nu ai uitat cum arată zilele mele. — Dar atunci erau copiii acasă. Sunt sigură că ai mai mult timp liber când sunt ei la școală. „La urma urmelor, ți-ai găsit timp să te unduiești până la biroul soțului meu imediat ce ai aflat că e disponibil“, m-am gândit eu. Dar o iertasem pentru asta. Aproape. Să zicem. Aș putea să mă întâlnesc mâine cu tine, atât timp cât plec înainte de 2 ca s-o iau pe Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]