1,249 matches
-
întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată. Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulțumită de ajutorul fetei și nu de puține ori i se umezeau ochii privindu-și copila cât de
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
cumpănă cu drumurile atît de parfumate ale poeziei parnasiene și iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă clipă se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat, o tăcere pe care-o simt dincolo de auz în cele mai îndepărtate unghere cum ar fi fost, cum trebuia, cum s-ar fi cuvenit să fie deși e drept că nu mai știu ce caut dar știu foarte bine ce vreau, n-am altă izbăvire, trebuie sa inteleg totul, cu inima arsă de
DESPRE LUCRURI AŞA CUM SÎNT, ÎN FUNCŢIE DE NATURĂ... de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375125_a_376454]
-
Descrierea unor întâmplări dintr-o localitate de mult uitată în haloul copilăriei fuzionează cu disertația și prospectarea melancoliei provinciale cu "toate zbenguielile ilicite". Un dualism cultural se găsește sub aceeași privire. Un ochi al prozatorului scormonește prin cotloanele copilăriei, prin ungherele străzilor, maghernițelor și sufletele oamenilor, un altul, aristocrat și instruit, poposește pe marginea amintirilor, cochetând, într-o complicitate culturală cu cititorul. Textul, incisiv, este și o oglindă concavă care evidențiază critic regimul trecut care a mutilat și distrus multe vieți
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
i-a șoptit despre răbdare, răbdarea de care dă dovadă copacul când suportă frigul iernii știind că primăvara o să vină negreșit. Frunza a închis ochii răbdării și a întors spatele înțelepciunii de teamă. Teama de moarte i-a pătruns fiecare ungher și verdele a devenit din ce în ce mai palid. Pete maronii se jucau cu simțămintele ei. Cel mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
în frig, foame, întuneric, obligându-l să se înmulțească precum iepurii, paranoicul ridicol, încăpățânatul agramat, dementul „luceafăr și geniu al Carpaților” și soția lui cu titluri științifice pe jumătate de pagină, sunt prezentați de autor cu luciditate și umor, în ungherele lor cele mai ascunse. Este incredibil câte lucruri neștiute despre constructorul „iepocii de aur” află din cartea lui Alexandru Mihalcea, chiar și cei care au trăit în România acea perioadă de tristă amintire, despre iadul spitalelor psihiatrice, ficțiunea constituțională, crimele
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
propriului popor”. Iar despre „demolatorul satanic”, notez un citat antologic: „Din ce cotloane ale creierelor Ceaușeștilor s-a născut pornirea demonică împotriva unei moșteniri sacre, organic integrată în sufletul și în cugetul românesc crescute odată cu Cetatea lui Bucur? Din ce ungher al primitivei lor alcătuiri mentale a răbufnit încărcată de miasme blasfematoare intenția dărâmării bisericilor, organizată în program de stat? Și nu numai biserici, ci și o sinagogă, vile de patrimoniu, Institutul Medico-Legal, Operetă, Hala Unirii, Stadionul Republicii, Institutul de Educație
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVÂNTUL Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvântul Cuvântul nescris E cuvântul din veac, Cu slove ascunse În unghere ce tac. Cuvântul nescris Se face poveste, Ce leagănă pruncul Și falnic îl crește. Cuvântul nescris Bătrânii îl spun În fapt de seară, Când lumile-apun. Cuvântul nescris, Cel tainic șoptit, Ascunde în el Legendă și mit. Cuvântul nescris În noi
CUVÂNTUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375263_a_376592]
-
în trecutul abscons al altui Eu contingent, deja eclipsat de o aceeași „pecete“ a arderii: „Am cules/ nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
cerul nemărginit ca niște porumbei albi, încoronați de lumina iubirii profunde. Clipele trecură în dimensiunea credinței și îngerii deșteptați de strigătul inimilor arse de focul divin al iubirii, priviră uimiți către durerea ce pulsa ca un șarpe agonizant într-un ungher al Grădinii Domnești. - Vă rog să mă scuzați că vă tulbur în asemenea momente! Trebuie să decideți dacă doriți să luați copilul acasă, sau să fie transferat într-un spital de copii pe timp determinat, bineînțeles! Asistenta se întorsese cu
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
legământul fiindului, pe care îl va trece în nefiind, ca existență în neputința entității-om de a se mai perpetua. Înaltul a fost și este spațiul purificator al fiindului omenesc, al sufletului, al inimii, al sângelui care circulă prin toate ungherele vieții trupului și tocmai acest fapt l-a înțeles și deslușit pătrunsul în idei, marele cugetător deusian, Lucian Blaga. Prin creația lui, poetul s-a apropiat atât de mult Dumnezeu încât multe dintre poeziile sale dau suma inspirației ca rezultantă
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu oarecare teamă petrecură o noapte care nu se mai sfârșea, tresărind speriați la orice zgomot sinistru din dosul ungherelor întunecate. La curte vampirii continuau să se distreze până către orele dimineții, când picăturile de rouă se așezară subtil pe firicelele de iarbă ce ieșeau printre fisurile stâncilor. În ziua următoare, câțiva vânători escaladară peretele stâncos, săriră pe ziduri și
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
sorb emoții din culoare, Să-mi cânte infinitul în surdina, Tăceri să schimb pe freamătul de floare Și-apoi să zbor cu aripi de lumină. În mine simt pornirile rebele, Tot rătăcesc cu sufletu-n derivă Prin visele uitate în unghere, Sub pulbere de patimă tardivă. Leg firele de ceață-ntr-o idee, În sensuri largi prind razele de soare, Pun rămășag pe stropi de curcubeie Și recompun lumină din culoare. În lumea mea cu lujeri de furtună Eu ard febril
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
mult Visez să sorb emoții din culoare,Să-mi cânte infinitul în surdina,Tăceri să schimb pe freamătul de floareși-apoi să zbor cu aripi de lumină.În mine simt pornirile rebele, Tot rătăcesc cu sufletu-n derivăPrin visele uitate în unghere,Sub pulbere de patimă tardivă.Leg firele de ceață-ntr-o idee,În sensuri largi prind razele de soare,Pun rămășag pe stropi de curcubeieși recompun lumină din culoare.În lumea mea cu lujeri de furtunăEu ard febril, cu licăriri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
poet si filozof, om de cultură de amplitudine europeană. Desigur, cei care știu că sunt doar un sătean de pe malul Moldovei își vor da coate, cârcotind asupra incompatibilității statutului meu social cu anvergura culturală a Chișinăului. Parcă aud dintr-un “ungher” virtual întrebarea insinuantă: “Cu ce treburi tot trece Prutul dăscălașul acesta dedat la fapte care nu-s de traista lui?” Așa este, dragii mei, judecați-mă, dar nu fiți prea aspri cu mine! Totuși, dați-mi voie - spășit în vinovăția
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
nevătămat, să reconstruiască acest palat mult mai frumos și mai impunător. În fiecare noapte colinda țara-n lung și-n lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața, după ce prințesa vampirilor își părăsise pruncul la ușa unui bordei pentru a-l salva de urgia vânătorului. Locuitorii acelei așezări erau un bărbat slăbănog, bătut de griji și nevoi și
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
primăverii renăscute Și păsări ciripind speranțe nude Invită viul a privi spre ele. Se colorează-n aur pur Pământul Cu haina-i nouă zâmbet dăruind, La balul vremii, elegant plutind, Drept prim-solist, chiar Spațiul desemnându-l. Creștea lumina sărutând unghere Rămase ignorate-n timp de iarnă, Povești de viață curg, soarele toarnă Speranțe noi în suflete stinghere. Ieșeau din case invadând poteci, Cu visele crescute din iubire Și încălzind cuprinsul peste fire, Cei ce scăpau din nou de zile reci
ÎN PRIMĂVERI, IUBIRE ÎNVERZIND de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379630_a_380959]
-
I. BACOVIAN, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015. A revenit de azi măreață doamna. Și ploua, ploua cu frunze albastre în mine, iubire, și-un vânt rece de toamnă se strecoară valsând prin ungherele înlăntrului meu... Ploua, ploua cu ore, minute, secunde-n neștire ploua în mine, iubire, căci nu mai am timp, nici aur să-i plătesc vieții o nouă zi de simbrie, așa c-am s-o las printre vene, alene-n
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
cine să-mpărtășească poezia lui cu adevărat de valoare! Imprevizibil, distinsul domn râse ușurel, apoi îi spuse de ce boală suferă: vanitas paroxistica. Tânărul luă de bună alăturarea termenilor, căci bruma de latină studiată cândva în gimnaziu se ostoise prin cine-știe-ce unghere ale memoriei... Domnul se uită cu îngrijorare la ceasul de buzunar, scuzându-se că-l șicanase cu întrebările. Se ridică să plece. Dar nu făcuse nici câțiva pași, când se opri și scoase din buzunarul de la piept, în mod ciudat
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
mână. Vom descoperi pe măsura înaintării în text, aceleași nostalgii care o leagă pe autoare de satul cu Moromeți, satul copilăriei pe care îl poartă în minte orinde o duc pașii pe drumul vieții: Te păstrez copilărie în suflet, în unghere În zâmbete și lacrimi cu clipe mă învești, În poeme prin lume cu dorurile mele Cu amintiri și vise din satul de povești. Candoare, sinceritate, simplitate în enunț dar multă lumină și culoare în imaginile redate fac să sclipească și
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
11 aprilie 2015. Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
numele duios Murmuitoarele și dulcile Izvoare? Citește mai mult Miresme sfinteMiroase-a Fiul Sfânt natura.Din zarzării naivi și înflorițiși azi eu Îi respir făpturași-L simt în mugurii pe ramuriRăstigniți.Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat,Mă viscolește, albă, floareași prin ungherele din suflet tulburatMă răscolește, mai profund ca moartea,Învierea.Urcă ne-nvins misterul din pământCum urcă-n mine iarăși viața,Din rădăcini spre ramurile-n vântși cum El s-anălțat din noapte,Dimineața.Nu vezi cum înviază iar Cristosîn fiecare frunză
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
nu înainte de a oferi siguranță alimentară poporului român. Apoi să ne uităm la energie: să-i transformăm pe români în proprietari și producători de energie. Să răspândim toată proprietatea productivă, în așa fel încât bunăstarea să fie prezentă în orice ungher al țării. Iar pe plan internațional să devenim un furnizor indispensabil. Știți ce spunea Mircea Vulcănescu? Că tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să le impună altora perspectiva lui asupra existenței și
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
curajoasa fată, iar Vezberbarel se arătă mai mult decât dornic să ajute. Numai că, stați așa! Când se făcu dimineață și prințul Mladin o căută pe Lia, mai ia fata de unde nu-i! Răscoli tot palatul, până în cel mai mic ungher, dar nu găsi nici urmă de prințesă. Începu să intre la bănuieli cum că n-ar fi ceva tocmai curat legat de frumoasa fată când apăru cu o falcă în cer și una-n pământ Colț-Împărat: - Unde e fata? - Care
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
care a căzut chiar în grădina noastră. Tiptil, ca să n-o trezesc pe sora mea, am coborât de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat înfiorată în grădină. Cu atenție și oarece teamă, am privit în toate ungherele grădinii, dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale reginei nopții și de cele intense și îmbătătoare, ale caprifoiului. Oare să se fi ascuns
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]