22,953 matches
-
insidios pe la spate: Nu mă bag deloc, răspunde el. Dă-l la dracu'! El a fost de multe ori la mine. Nu vreau să intru în conflict cu el. Evreii sunt puternici. Sunt mai puternici decît românii, decît americanii. Sunt uniți teribil". Din punctul de vedere Modorcea-Antonovici, lucrurile se prezintă cît se poate de clar: Geist nu respinge acele jenante obiecte de bîlci pentru că acestea sînt falsuri evidente și constituie un atac direct la opera brâncușiană, ci pentru că el este... una
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
profesoară, încercînd să ne învețe englezește prin metodele cele mai rapide și mai moderne... Nu mai conta pentru ce ne atacam. Important, pentru profesoara noastră, era că o făceam englezește, culmea! amîndoi fiind doi scriitori latini... Temperamentul, în schimb, ne unea. Ne înjuram zdravăn, aiurea, și ca vocabular și ca gramatică. Din cauza absurdului însuși, în care ne aflam, îmi păstrasem luciditatea. Care absurd, în toate stările umane siluind logica și bunul simț, te obligă să rămîi cît de cît treaz, vigilent
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
Grigore Cugler, muzicianul Orchestrei Simfonice Naționale care a fost compozitor, poet, pictor și, între altele, unul din clasicii literaturii române din sec. XX. Precum Tristan Tzara sau Ionesco, Cugler s-a născut într-adevăr în România, mixtură în care se unesc moștenirile latină și slavă, claritatea și profunzimea patetică. Aceste rădăcini hrănesc poveștile sale de exilat, aceste narațiuni în care se întrepătrund inocența și zbuciumul, lăsînd un loc prin care pătrunde lumina ironiei..." Este evident că scriitorul, ajutat de discreția absolută
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Aș adăuga că au pierdut și drepturile cetățenești, nemairecunoscîndu-li-se nici calitatea de minorități naționale în țările balcanice în care locuiesc. Din nenorocire, situația geografică sau geopolitică e aici de așa natură încît nu era și nu este posibil să fie unite teritorial zonele locuite de aromâni cu România. Și realitatea de astăzi ca și cea din deceniile precedente demonstrează că întregul efort financiar al României de la sfârșitul veacului al XIX-lea n-a dat deloc, în timp, rezultatele scontate. Dar, consideră
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
Nu trebuie să cădem în eroarea de a-l considera pe Panait Istrati un anticomunist."), cu apartenența noastră la Europa Centrală ("Europa Centrală ca organism politic viu e o pură utopie astăzi, dar ideea culturală a Europei Centrale ne poate uni, ne poate întreține, în mod benefic, nostalgii și complicități.") etc. Interviurile reproduse în carte sunt cuceritoare prin onestitate: "Nu cred în tăcerile elocvente ale criticului. Criticul își dovedește competența prin ceea ce scrie, prin punctul de vedere exprimat deschis. Prin ceea ce
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind viața adevărată a altora, ca și cum ar fi a sa: eul care povestește e un "eu generic", un Prizonier - realitate și ficțiune, în aceeași măsură -, și el răspunde cum nu se poate mai
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
Antonio Patraș Mulți scriitori au ajuns astăzi să regrete faptul că nu mai sunt "uniți", că nu mai reprezintă o "forță", uitând, se pare, că nici sentimentele fraterne, nici aceleași aspirații nu îi uneau cândva, ci disperarea în fața opresiunii, insanității totalitare. Viața literară, în condiții de normalitate, presupune însă confruntarea opiniilor, existența polemicilor, și în această privință scriitorii n-au fost niciodată, cu toții, "uniți". Unii au ales să fie singuri, alții să se adune
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
Uricariu, Mariana Vartic, Ștefan Oprea și Sorana Coroamă-Stanca, ediția critică reprezintă un exemplu din multe puncte de vedere. Mai întîi, lucrul în echipă, esențial într-o asemenea împrejurare; e cu totul remarcabil să vezi lucrînd împreună oameni de specialități diferite, unindu-i aceeași pasiune/ profesiune/ țintă, împlinite acum în chip excepțional: lucru rar, astăzi, cînd edițiile critice, altădată în grija aproape exclusivă a Editurii Minerva, au fost stopate din eternizata lipsă de fonduri. Apoi e de punctat acuratețea ediției, de la textul
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
răspîntii de drum pe care se făuresc destinele după jaloanele mai mult sau mai puțin deslușite, cruțate sau înfrînte de scurgerea apelor. Dar poate oare o imagine de acest fel apropia de mine adevărul unei realități răscolitoare în care se unesc contradicțiile cele mai insuportabile în opoziția lor? Explicațiile își trag puterea din repetare și continuitate. Ori ceea ce se repetă, este tocmai viața după program, viața cunoscută și recunoscută de toți, aparent inteligibilă, legitimă. Pe cînd cealaltă viață confuză, somnolentă, neinvitată
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează puterea supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde Dumnezeu din Dumnezeu -/ în verb iradiate nunțile/ puterilor să tremure-n puterea/ cu care izbucnit peste popor/ deschisă țin în vifoul voinței/ menirea-n duh a-ntregului pămînt" (Să se unească cer cu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde Dumnezeu din Dumnezeu -/ în verb iradiate nunțile/ puterilor să tremure-n puterea/ cu care izbucnit peste popor/ deschisă țin în vifoul voinței/ menirea-n duh a-ntregului pămînt" (Să se unească cer cu cer). S-ar zice că asistăm la un proces de convertire poruncită. La o unificare întru extaz a maselor, precum o biruință a ordinii, cu un aspect marțial: Voi întemeia - din văzduh/ vorbind ca un turn -/ imn în
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
desprind/ mă desprind/ văd cu porii/ celulele orb/ galactic s-au deschis -/ tot ce văd/ mă focalizează/ în furioasele glorii/ ale inimii mele/ de peste abis./ Trîmbițe! Cîntec!/ Spargeri de spații!/ M-ating cu/ primele iradieri!/ Porți! conectații la transa/ arhangheli unind/ turnul tunînd/ al aortei din cer!" (Mă desprind). Ceea ce putea părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
într-o cronică la Levitații deasupra hăului el spune: "în sufletul ortodox al lui Emilian Galaicu-Păun zace un protestant și chiar în expresionismul crucificării el exploatează mai curînd o tradiție catolică decît una bizantină". Ergo: sunt un fel de greco-catolic ("unit") basarabean lăsat... la Vatra... M.V.: Iată că s-ar putea afla cum a apărut "post-numele" din pașaport. E.G.P.: În numele meu s-au "unit" două neamuri, prin mama și tata, Galaicii și Păunii. Ar fi fost păcat să-l uit pe
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
crucificării el exploatează mai curînd o tradiție catolică decît una bizantină". Ergo: sunt un fel de greco-catolic ("unit") basarabean lăsat... la Vatra... M.V.: Iată că s-ar putea afla cum a apărut "post-numele" din pașaport. E.G.P.: În numele meu s-au "unit" două neamuri, prin mama și tata, Galaicii și Păunii. Ar fi fost păcat să-l uit pe vreunul. M.V.: Și, fiindcă v-ați amintit de Al. Cistelecan, ce rol are pentru dumneavoastră critica literară? E.G.P.: Nu mi-au plăcut niciodată
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
al XVI-lea) s-a luptat, o vreme victorios, cu turcii, dar n-a fost iubit în țară pentru asuprirea decretată asupra țăranilor. Și (autorul se sfiește s-o spună) n-a avut conștiința națională la vremea sa, de a uni, sub sceptrul său, cele trei țări române. Acest nimb simbolic vine din secolul al XIX-lea ("secolul naționalităților"), începînd cu monografia lui Bălcescu (neterminată) Românii supt Mihai Voievod viteazul, N. Iorga considerîndu-l, în 1895, un condotier pentru a-și modifica
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei bucăți intitulate Drum la insulă, veritabilă capodoperă a acestui limbaj artist, placat pe un mister delicat, al oscilației între tărîmuri. Vraja hipnotică a naturii unește circular primordiile cu sfîrșitul, vizibilul cu invizibilul. Defel întîmplător, cuplul care beneficiază de feeria insulei se reîntoarce în urbea sa prozaică într-o nuditate ce simbolizează purificarea: "Orașul pulsează între vălurile de ceață. O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și puse în legătură cu manierismul structural al poetului, căruia i-ar fi caracteristică voluta oximoronică (Marin Mincu). Cele două tendințe ar fi, în termeni blagieni, transcendentalizarea excesivă și imediatomania, unite într-un fel foarte special în interiorul aceluiași poem. E o caracteristică a generației poetului, după cum probabil o caracteristică a generației cititorului e o mai sporită atenție înspre cel de-al doilea termen al ecuației. Evident că nu se pot face
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
cine știe ce amănunte ortografice, de redactare, cerute de timp... Fără a fi un bibliofil înrăit, ediția pe care o am sub ochi în clipa de față a fost tipărită în 1856, pe vremea războiului Crimeei, când noi, românii, nici nu ne uniserăm, și când Eminescu dacă împlinea șase anișori... Ediție apărută la Paris, la Libraire nouvelle, sub care aflăm și adresa: Boulevard des Italiens, 15, en face de la maison doree, indicație familială care astăzi nu se mai folosește. Să dau un exemplu
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
va spune mai tîrziu Michelet. Pe vremea cînd enunța acest adevăr, adresîndu-se sărăntocilor care sînt adesea făuritorii istoriei, încă nu existau ascensoare. Iar domnișoara Miallaret îi scria chiar lui Michelet, apostolul libertății. Grație ei, Michelet a descoperit România și a unit destinul acesteia cu destinul eliberator al Franței. Da, Michelet, iar mai tîrziu Edgar Quinet, care s-a însurat cu o româncă. În ceea ce mă privește, mi-ar plăcea ca amintirea domnișoarei Miallaret să fie mai prețuită la noi. E adevărat
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
la ora Europei centrale. Uitându-mă la Pobeda mea, îmi adusesem aminte de soldații sovietici, la București, jefuind lumea de ceasuri: faimosul davai ceas, mult mai adânc intrat în ținerea de minte a poporului român, decât Proletari din toate țările, uniți-vă! Când e vorba de bășcălie, nimeni nu ne întrece, fie și în momentele cele mai dramatice ale istoriei. De unde, cupletul de revistă al lui Constantin Tănase, ștampilând regimul: Davai ceas, davai moșie, haroșo tovărășie! Aflu de la un prieten praghez
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat din god-sib, adică nașă. În rusă, "umblă vorba că" se spune "babușca scazala", adică "bunicuța a zis că" Cumetre, nașe, vecine, bunice: o întreagă tradiție europeană - un zvon persistent - unește strîns femeile și bîrfa." Citatul este din articolul lui Sergio Benvenuto, un eseist italian, publicat în LETTRE INTERNATIONALE (ediția română, vara 2001). Autorul nu se ocupă și de cuvîntul românesc. Nu sîntem încă integrați, e limpede, nu e, adică, doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută numai satisfacție amoroasă în brațele tejghetarului. Zoe, mai emancipată, mai voluntară, unește ambiția socială și grija de reputație cu amorul clandestin cu Tipătescu. Într-o genealogie posibilă, Veta ar fi mama, Zița fiica ei, iar Zoe fiica Ziței. Trei generații de femei cu psihologii diferite". Și într-un studiu din 1939, revenind
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe secundă" - dar și de la convingerea cu care îmi încheiam lucrarea de diplomă, că filmul este "une enquette" asupra autorului său. Asta mi se pare fundamental și dacă există o disciplină și e posibilă o școlarizare în această materie, atunci elevii ar trebui să fie învățați să se investigheze sistematic. În opoziție cu filmele școlii noastre, de
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret, pe aici și acum unesc cele două volume de poezie ale acestui grupaj. Zvera Ion are 18 ani, iar Copilul-cafea este prima ei carte. Nici una dintre așteptările (malițioase) trezite fără îndoială de această frază nu vor fi confirmate. Maturitatea versurilor Zverei Ion, evidentă oriunde s-
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]