646 matches
-
a dezvălui esențe, resorturi adânci de mentalitate, de situare existențială, socială, politică. În mod deliberat, regizorul optează pentru condamnarea totală și irevocabilă a acelei lumi pe care Caragiale însuși a urât-o din adâncul sufletului, expunându-i în bătaia reflectorului urâțenia absolută, mizeria morală și psihică, până la dimensiuni monstruoase. În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ravagii. Activitate, în mintea celor două suflete candide ce veneau dintr-o lume frumos concepută, lumea românească nobilă dinaintea războiului, însemna raportul ce trebuia dat vizitatorului privind aderența artistului (și a mamei sale) la lumea nouă, la cohorta ei de urîțenii și de falsuri. În care nu credea nimeni. Și cu atît mai puțin cele două ființe, ultimele dintr-o veche ramură boierească din Moldova de mijloc. Mapa cu activitate era, de fapt, rezultatul unui dureros traumatism suferit de artistul trezit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea lor periculoasă. Bogăție și sărăcie, deșteptăciune și prostie, frumusețe și urîțenie polii între care omenirea își leagănă de milenii implacabila soartă. Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel al istoriei unui secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în rochii înflorate, punînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
kg explodează fără a răni pe nimeni pe pămîntul brăzdat de tranșee engleze"305. Fără îndoială că această insuficiență a armamentului este legată de prostia inamicului. Contemplînd prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
teoretice de prestigiu care explicitează mecanismul de producere a râsului prin intermediul comicului estetic. Cea mai veche este teoria sentimentului de superioritate a celui care râde, teorie derivată chiar din concepția lui Aristotel asupra comicului văzut ca "un defect sau o urâțenie" în contrast cu armonia și ordinea ideală dar care poate provoca râsul dacă este "fără durere" sau "vătămare" (Aristotel, Poetica, V, 1449 a). Cicero, Quintilian și mult mai târziu, Descartes și în special Thomas Hobbes (Human Nature, 1651) dezvoltă decisiv teoria râsului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe inserția tinerilor și pe sublinierea importanței participării locuitorilor (dezvoltarea unei noi cetățenii), obiectivul global urmărit fiind acela de a ameliora cadrul de viață urban (arhitecții creaseră grupul Banlieues 89 și afirmaseră necesitatea investirii în urbanistică pentru a pune capăt urâțeniei și mizeriei clădirilor și periferiilor). Din 1988, politicile orașului au fost marcate de reevaluarea promisiunilor Statului-Providență și de accentul pus pe promovarea drepturilor omului 2. Dezvoltarea socială urbană cerea: teritorializarea acțiunilor, con-tractualizarea, implicarea locuitorilor, o nouă solidaritate pentru combaterea excluderii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Revel, Un festin en paroles, colecția "Pluriel", Hachette, Paris, 1982, p. 93. 101 În Viețile celor doisprezece cezari, biografii critice publicate de Suetoniu către 120, secretarul împăratului Hadrian afirmă (ceea ce Tacit doar sugera în Analele sale) că Nero, "șocat de urâțenia vechilor edificii, de strâmtețea străzilor și de inegalitatea lor, a stârnit focul" la Roma ("pe care dorea să o numească Neropolis") și "contempla acest spectacol de la înălțimea turnului Mecena, impresionat, spunea el, de frumusețea flăcărilor și cântând, îmbrăcat într-un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că e vorba de limbaj ori interioritate, scriitorul Desperado e îndrăgostit de ieșirea din normă, de aberantul incitant. Orice Desperado e acut conștient că într-o narațiune ca a lui, care pune obstacole în calea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația la piesa Omul de încredere, scrisă pentru a doua soție a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sporit de depreciere. 10 Substantivele de acest tip sunt în general conotate negativ în limbajul argotic. Milică (2006: 401) include exemple ca petardă, pocnitoare într-o serie de termeni apreciați ca foarte expresivi, aparținând "ansamblului metaforic al exploziei" și exprimând "urâțenia fizică sau promiscuitatea umană". La nivelul utilizărilor pe care le-am semnalat, se poate observa însă că acestea sunt în realitate polisemantice. 11 Vezi nominale ca bâtă, copac, pomist, tufă (de Veneția), varză (Milică 2006: 402). 12 Există totuși unele
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
păcate, nu avem decât o definiție succintă a ei: Comedia este, cum am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o altă proporție a membrelor și alte trăsături ale feței decât cele căutate de noi: până într-acolo încât se vor găsi oameni care să-și formeze ideea depre frumos din aceleași liniamente din care noi am vrea să compunem urâțenia; la fel, nu trebuie să ne îndoim că spiritele popoarelor au înclinații diferite unele de altele, și sentimente total deosebite în privința frumuseții lucrurilor spirituale cum este poezia." Prin refuzarea unităților de timp și de loc, prin dorința lor de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neînduplecarea și ferocitatea (tab. I, 23-36). c) Monștrii Sunt considerate monștri anumite ființe divine, În privința cărora se oscilează Între conceptul de a fi impunător și misterios (termenul latin monstrum) și cel de groază și spaimă, Împreună cu ideea de forță și urâțenie. În ceea ce privește primul profil, ne vom limita la a le aminti pe primele două ființe generate, conform mitului En¿ma eliș, din perechea primordială Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat": Lahmu și Lahamu. Aceștia sunt considerați doi monștri marini impunători, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dezavantajul suplimentar că mulți dintre „chiriași” nu-și permiteau să Închirieze locuințe În apropierea locului de muncă. Ei erau astfel sortiți navetei cu mijloace de transport inadecvate - sau cu mașinile proaspăt cumpărate, care solicitau și mai mult infrastructura urbană. Dar urâțenia caracteristică arhitecturii urbane din Occident În acești ani nu poate fi atribuită numai presiunii demografice. „Noul Brutalism” (cum l-a botezat criticul de arhitectură Rayner Banham) nu era un accident sau o scăpare. În Germania de Vest, unde multe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o lipsă șocantă de imaginație sau viziune, sau la Londra, unde Biroul de Arhitectură al Consiliului Municipal a autorizat proiecte de construcție precum imobilele Alton din Roehampton, inspirate de Le Corbusier, liniare până la disperare și aruncate În bătaia vântului, urâțenia părea deliberată, efect al unei atente activități de proiectare. Oribilul Torre Velasco din Milano, un zgârie-nori din beton armat construit Între 1957 și 1960 de un consorțiu particular anglo-italian, exemplifica hipermodernismul agresiv al vremii și dorința acestuia de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și dezolante. Dar exteriorul era agresiv, umilitor, implacabil de uniform: o sinteză vizuală a regimului totalitar. Casa Poporului, proiectată de o arhitectă de 25 de ani (Anca Petrescu) pentru a servi drept palat personal al lui Ceaușescu, este de o urâțenie unică și indescriptibilă chiar și printre creațiile de gen. Grotescă, sinistră, lipsită de gust, ea este, mai presus de orice, mare (de trei ori cât palatul Versailles...). Cu o sală de recepție cât un teren de fotbal și un semicerc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și unde chestia de discutat rămâne la diferențiare. Vom căuta a face ca această revistă să fie un tot frumos, o operă de artă în ea însăși, pe care fiește cine să poată repauza ochii și gândirea de oboselele și urâțeniile vieții ambiante. Să fie acestă revistă și o operă de vulgarizare, să facă pe artiștii noștri cunoscuți de publicul mare[...]"501. Prin urmare, demersul lui Alexandru Bogdan-Pitești vizează și formarea unei elite artistice pe lângă un gust artistic prin popularizarea unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Călinescu definește romantismul În antiteză cu clasicismul, evidențiind convingator deosebirile dintre cele doua curente literare, manifestate predilect În literatură. Clasicul este „un om ca toți oamenii”, pe când romanticul este cu totul ieșit din comun, „un monstru de frumusete sau de urâțenie, de bunătate ori de răutate”, reliefând astfel caracterul cu totul excepțional al celui din urmă. Pe când clasicul este „inteligibil” În exprimarea ideilor sau construirea situațiilor, romanticul este „bizar” si deloc moralist, așa cum este cel dintâi. Dezinteresat de natură, clasicului ii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lor. Astfel, unii actanți sunt dominați de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alții, de interese meschine (Aglae, Stănică, Aurica). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligența lui Felix este În contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a Otiliei, cu urâțenia Auricăi. Un personaj realizat amplu, prin procedeul reflectării complexe, este Otilia. Și portretul ei este contradictoriu, În funcție de personajul În sufletul cui se reflectă. Ea este „fe-fetița” cuminte și iubitoare pentru moș Costache, fata „admirabilă, superioară” pentru Felix, femeia capricioasă, dar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]