2,433 matches
-
și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau cuvinte care nu ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nervoasă entuziastă a lui Burne se Încălzea abordând subiectul. — Veneam aici singur, noaptea - o, cam acum trei luni - și mă opream nesmintit la răscrucea aia de care am trecut. Pădurea se ridica În față amenințătoare, exact ca acum. Se auzeau urlete de câini, peste tot numai umbre și nici un sunet produs de om. Firește că populam pădurea cu toate grozăveniile, Întocmai ca tine... Și tu faci așa, nu? — Da, a recunoscut Amory. — Ei bine, eu am Început să analizez și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu-și cu ea mica erecție. Pisica îl zgârie. Popa scoase un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim împreună. Gândește-te la mine. Ne vom întâlni acolo, în vis. Vei vedea că ne vom cunoaște mai bine. Domnul Popa scoase un oftat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de elevi care se prezintă în grup compact la ora de înot. Rainer și Anna se uită pe furiș într‑acolo ca să mai învețe câte ceva și să încerce apoi și ei, în momentul când Sophie va privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
curat, Rainer se jena întotdeauna. Dar eu sunt mama ta, care te‑a adus pe lume, iar de tăticul nu trebuie să te ascunzi, și el are ce ai tu, chiar în același loc. Asta‑i provoacă lui Rainer un urlet surd, din fundul gâtului, un urlet ca de lup. Dar chiar de când are voie să se săpunească singur, Rainer are sentimentul că el este odată pentru totdeauna cel căruia i se trage o săpuneală. În mod eronat, aspiră către armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eu sunt mama ta, care te‑a adus pe lume, iar de tăticul nu trebuie să te ascunzi, și el are ce ai tu, chiar în același loc. Asta‑i provoacă lui Rainer un urlet surd, din fundul gâtului, un urlet ca de lup. Dar chiar de când are voie să se săpunească singur, Rainer are sentimentul că el este odată pentru totdeauna cel căruia i se trage o săpuneală. În mod eronat, aspiră către armonie, înțelegere, chiar frumusețe, despre care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
servea la conservarea sămânței, prin care eu dădeam tot ce e mai bun din mine În beneficiul lumii și al oamenilor. Când am Încercat să-i spun asta lui Akemi, părea că nu mai aude nimic, nu se auzea decât urletul ei, propulsând o vocală la infinit, cu spume prelingându-i-se din gură, cu ochii Închiși pe trei sferturi. — Hei, Akemi, Akemi! am strigat eu cu putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-l prindă, dar leul nu mai apare. - Tăiați o vacă și dați-mi pielea ei s-o port. Leul o să creadă că-s vacă, se va apropia și-l voi împușca! La miezul nopții, liniștea satului e sfâșiată de urlete și răcnete. Sar sătenii și îl găsesc pe marele vânător tăvălindu-se de durere. - Ce s-a întâmplat? Unde e leul? - Dă-l dracului de leu! Care tâmpit a lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați putea admininstra
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ALEGERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului sculptat între a fi și a nu fi, aleg așchia iubirii, urletul fiarei în spirala de aer. tâmpla pulsândă a inimii valorilor. șarpe de foc ucide frigul. sărut geometria sufletului. tac. corb pe fila de nisip, pasul mi-l frâng, pentru zborul amânat. Referință Bibliografică: alegere / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
ALEGERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364479_a_365808]
-
sălbatec. Doare. Atât de rău Și poate somnul adânc fără trezire ar fi supremă alinare. Dar nu vrei să dormi. Nu vrei nici macar să-ți atingi geana de geana pentru că o arsura în plus ar fi prea mult. Îți auzi urletul în interior...dar în afară, liniștea te sfidează. Și continui să strigi până când îți simți gâtlejul rană vie și totuși ,nimeni nu te aude. În jurul tău tăcere absoluta.Ca-ntr-un sicriu de sticlă...când toți te cred mort și-
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară la ceartă cu primii. Unul dintre
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
în neștire Negurile nopții țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva minute! Căci iar se aud urletele slute Picurii de ploaie cad către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
a închide ochii, mai apucă să vadă bucăți de carne omenească zburând în aer și picături de sânge îi stropiră obrazul. Hayim! Hayim Jakob! Trebuie să rămân în viață... pentru el... se adunară în pripă vorbele ultimului ei gând, apoi urletele de groază se stinseră încet. O liniște cosmică o învălui, ca o îmbrățișare de praf stelar. ------------------------------------------------------------------------------ *Fragment din romanul Magdalenei Brătescu, Chipul, Editura Revista Familiei, Rishon Letzion, 2013 Magdalena BRĂTESCU ianuarie 2014 Rehovat, Israel Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - CHIPUL - ANTENTATUL
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
că nu poți să știi niciodată în ce fundătură te mai bagă! Are perfectă dreptate un contemporan de-al nostru, unul imposibil!-toate cuvintele limbii române parcă au înnebunit! Sunt furioase tot timpul. Ne umplu gurile numai cu țipete, cu urlete preistorice! E o scrâșnire continuă în această mașină de tocat cuvinte! Mi-e și frică să le aștern pe hârtie, să nu cumva să se spargă sub greutatea lor asurzitoare! Costel Zăgan 69. Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (68-70) / Costel
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
înflorind curiozitatea, alături de-o inexplicabilă surescitare. - Mai bea!, mă îndemnau ei. N-aveam chef de așa ceva. Continuam să-mi țin gura încleștată,bucurându-mă în sinea mea de neputința piticului. Deodată o durere cumplită mă făcu să scot un urlet. Piticul îmi înfipse un ac în mușchii coapsei. În aceeași clipă un lichid îmi inundă cavitatea bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-mă pe coridor printre cărămizi și moloz, panicat încât nu mai puteam să-mi opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic! A trebuit să mă potolesc treptat, mai ales că niciun vecin nu apăruse ca de obicei în fața ușilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat și am încercat să-mi curăț hainele. Mâinile mi se aruncau buimac peste
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
spre Ela și Niky). ELA: Ești ca întotdeauna, răutăcioasă! SORA: Nu te impacienta. Doar el poate decide ce va face cu amintirile, pentru că, vrând-nevrând, cu toții suntem proprietatea lui. EL: Nu doresc să uit pe nimeni. (Scheunatul se transformă într-un urlet prelung). NIKY (ironic): Singura ta certitudine este cabana. În mijlocul pădurii, lângă izvor, parcă ai fi Adam în Eden. EL: Mai degrabă Dante la poarta Infernului. Trăiesc pentru a ispăși vina de a fi existat. Dar în Purgatoriu nu se întrevede
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
a fugit într-o pădure sperând că va găsi o colibă unde să te crească. Dar sărmana a fost devorată de lupi într-o noapte întunecoasă când alega cu tine în brațe, printre copaci, după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice și te-am zărit neputincios în fața lor cum îți adulmecau frăgezimea cărnii. O ură nebună m-a cuprins, căci era o luptă nedreaptă, și plin de furie am sfârtecat haita de lupi, hrănindu-mă cu sângele
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
dreptății: „Un Țepeș ne trebuie să facă dreptate!” Sângele meu va intra printre muritori picătură cu picătură și din urmașul meu se va ridica salvatorul neamului strămoșesc! În încăpere se așterne tăcerea. Vuietul vântului se întețește, iar de afară răzbat urletele lupilor și țipătul înfricoșător al păsărilor de noapte. CONTELE DRACULA: ( cu blândețe) Întreaga lume din apus îmi va ponegri numele, iar locuitorii acestui pământ vor ajunge batjocura unor impostori! Un nepot sau strănepot de-al meu va avea menirea să
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și-aurore, Din învățături nedemne Tălmăciri ca de Tagore... Din povețe răsucite Revelații nefurate, Din predicăciuni pocite Cumpătări ca de Socrate... Din înțelepciunea lumii Noi înțelepciuni și tâlcuri, De la embrionul mumii La întâiul supt din sfârcuri, De la primul plâns și urlet Până-n cel mai de pe urmă Când ne umblă fără umblet Falsa întristată turmă... De la prima sărutare Până-n cel din urmă suflu Când nici nu simțim că doare Ultimul sărut de cuplu... Nu am altă misiune Într-o lume trecătoare Decât
NU AM ALTĂ MISIUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363512_a_364841]
-
a îndreptat spre dormitor,zâmbind misterios.Aici,pe ecranul televizorului,un asiatic icnea,lovind cu mâinile și picioarele pe niște derbedei înarmați.. A apărut și o frumoasă,care izbea și ea cu sete în nespălați.Scenele se derulau rapid,cu urlete,pocnete,icnete,țipete și vaiete.Gigi icnea și el:așa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]