744 matches
-
care se afla în cel mai înalt punct. A mai descoperit și grupuri noi de stele: unul atât de pătrat încât l-a numit Câmpul de Cartofi și un altul pe care l-a botezat Bubbles, în onoarea unui vechi ursuleț de pluș. Jina nu și-a mai mângâiat abdomenul. Hainele ude i se întăriseră pe ea de parc-ar fi fost făcute din carton. Nu știa cum să aprindă un foc și nici nu-și mai amintea când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
universuri cunoscute. De o frumusețe nepământeană, cu bucle angelice sau codițe strâns împletite, cu picioarele goale sau pantofi de lac, tac, privesc, împrăștie bile colorate pe o podea de lemn, visează, se încruntă, desenează, așteaptă sau își poartă la piept ursulețul de pluș. Uneori copilărie, alteori maturitate deformată, stranie, cumva erotică. Sentimente în Photoshop. Aer de tablou. Subiecții ei sunt, toți, copii ai prietenilor „Am studiat pictura. Încă mi-e dragă, dar mi-am dat seama că aspectele ei strict «fizice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un ,,k’’ în cap tu vezi. Ketchupul a mâncat băiatul Sau un kiwi? Tu ce crezi? Eu karate-nvăț, că-mi place; Kimono mi-aș cumpăra, Însă-un scoțian, de-mi face Un kilt, eu l-aș îmbrăca! Koala,-un ursuleț cu pungă, Stă în bambus agățat Și, ca somnul să-i ajungă, Doarme mult. E-un răsfățat! Câți de ,,k’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Nu mă lămuresc eu bine
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
un avion al companiei KLM Încărcat cu familii care pleacă definitiv În Olanda. Mulți sunt fericiți că părăsesc Indonezia, după cum și noi suntem fericiți că se duc. Foto: Mamă și copil așteaptă să se urce În avion. Nu-i așa că ursulețul e drăguț? Nu mai plânge, ursulețule! Revoltă În Ambon AMBON, 16 ianuarie 1951 - La desființarea armatei coloniale În iulie anul trecut, câțiva foști soldați au refuzat să intre În noile Forțe Armate ale Indoneziei. Se estimează că nu mai mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu familii care pleacă definitiv În Olanda. Mulți sunt fericiți că părăsesc Indonezia, după cum și noi suntem fericiți că se duc. Foto: Mamă și copil așteaptă să se urce În avion. Nu-i așa că ursulețul e drăguț? Nu mai plânge, ursulețule! Revoltă În Ambon AMBON, 16 ianuarie 1951 - La desființarea armatei coloniale În iulie anul trecut, câțiva foști soldați au refuzat să intre În noile Forțe Armate ale Indoneziei. Se estimează că nu mai mult de patruzeci de trădători au pierdut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l voi repara, când voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vârful celei mai înalte montagne russe din lume, sentiment care a lăsat-o goală pe dinăuntru. Doar un tub de piele cu găuri strâmte la fiecare capăt. Un obiect. Trigrișorii ăia jegoși, din care curgeau ațele. Renii de pluș striviți. Ursuleții panda ferfenițiți, micile bufnițe pătate, și Betty Suflătoarea, toate i-au umplut apartamentul. Un alt soi de încăpere pentru probe. Asta fac oamenii... Cora, săraca de ea. Acum încearcă să le taie limba unora. Să-i infecteze cu paraziți. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna. Cora o ia pe autostradă, derapând cu spatele, mergând deja de două ori mai repede decât limita de viteză. Sedanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o emisiune a lui Teo, Adrian Copilul Minune o vorbă: „Dacă publicu-mi cere să cânt pungi, pungi cânt!“. Așa și asta. Ei vor cruci, tot felul de icoane d-astea pe sticlă. În ultimul timp, se vinde-un fel de ursuleți à la Cocolino. Blănițe, din cârpe, prostii d-astea. Păi, vin atâția frați aicea: vin adventiști, baptiști, iehoviști, penticostali, evanghelici, ce sunt ăia acolo. Și tot vine, nu există o cameră să nu fie unu’ care să nu prețuiască Biblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ordine peste tot, de aceea arunca câte o privire în fiecare casă. Ochii ei pătrundeau prin pereții tuturor imobilelor și îi plăcea să găsească toți oamenii dormind liniștiți în paturile lor. Hop... a și observat că a căzut din pat ursulețul cu care dormea un băiețaș de grupa mică, îl ridicase și îl așezase cu blândețe în brațele lui, închise un geam care se lovea în gol cu puterea vântului, pusese un pahar cu apă pe noptiera unui bunic, curățase un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mă ocup de nenorocitele de lumini. Continuă cu rolu’ tău, eu doar voi încerca să râd și să aplaud la momentele potrivite. — Prea bine, zise el și tonul i se înăspri. Unde ai fost azi-noapte? — Acasă. — Ai un alibi? — Da. Ursulețul meu de pluș. Eram în pat, dormeam. — Și înainte de asta? — M-am văzut cu un client. — Poți să-mi spui cine? — Știi ce? Nu-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care costa 10 pfenigi, de genul pe care îl puteai cumpăra la orice colț de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și care continua acum, aproape ca și cum n-am fi încetat niciodată. Eram acasă la mine, între picioarele femeii pe care o cunoșteam de cincisprezece ani și care era însărcinată cu mine. Dincolo, în camera de oaspeți, era un tapet cu ursuleți și fusese pregătit leagănul. Poate ar fi trebuit să fiu mai fericit decât eram. Dar intimitatea este un teritoriu dificil, Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lor ajungeau să semene cu o relație. Ieșeau în oraș la o cină romantică sau cinau acasă la lumina lumânărilor ori luau o gustare duminica la bistrourile elegante din centru. El suna doar ca să o salute, îi trimitea la școală ursuleți Gummi și cutii cu unt de arahide, o invita în oraș cu câteva zile înainte ca să fie sigur că ea nu are alte planuri. Cine ar fi putut să spună că fericirea aceea va dispărea brusc după cinci ani, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Când mă uit la imaginea stranie pe care mi-o arată oglinda, simt că în suflet mi se întărește și mai tare hotărârea. N-o să-i dau voie s-o șteargă și să le lase tuturor impresia că e un ursuleț de pluș amuzant, uzat și inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar el își continuè nestingherit treaba, un papuc de casè al Corinei este plasat undeva în ansamblul postmodernistei construcții ce prinde, în mijlocul covorului, un contur ferm sub mâinile harnicului constructor, un caiet, gèsit cine stie pe unde, cu foile rupte, ursulețul strèmutat din condiția să de jucèrie de pluș în aceea de virtualè cariatidè la o clèdire care nu face nici o concesie funcționalului, cuburi, mașinuțe, vagoanele trenulețului, apoi elicopterul cu elicea ruptè, Îl urmèresc cu deosebit interes, n-aș spune cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
erau bieți supuși intemperiilor, cu trenulețele electrice ale nepoțelului pe ascuns, spun aici despre Sfântu' de Fizică. L-a mai surprins sărutând o Floarea-Soarelui. Profa de limba română, privind ca Fetița cu chibrituri prin vitrina unui magazin de jucării un ursuleț Panda de pluș, în mărime naturală. Profesorul de chimie, cel de rusă și cel de biologie, cântând în corul pușcăriei de la capătul bulevardului Karl Marx, alături de violatori, hoți și criminali, sau profa de latină, infirmieră la Leprozeria din Tichilești (Dobrogea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea că seamănă cu o suliță. —Vorbește-mi despre el, spuse fata. Era exact lucrul de care se temuse și pentru care se înarmase cu vorbe potrivite, mincinoase. Era sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme. Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și de ursuleți. Am plâns cu lacrimi amare, îngrozită de ceea ce distrusesem. Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai pentru că fusesem un purceluș. — Nu putem să ne luăm altă casă? m-am milogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încărcătura. De aceea mă îndrept în 10 noiembrie 1988 la ora 16,30 spre Fucsik 7, unde mă așteaptă ajutoare: Mircea și Viorel, clanul Fodor, trei lopeți și un cărucior imens, ca o căruță mică, împrumutat de Rigo de la doamna Ursuleț. După ochi, cele două grămezi nu-s cine știe ce munți. Ne facem socoteala că în trei ture le-am putea mătrăși. Bărbații încep să lopăteze cu spor cărbunii în saci de hârtie, Teri cu mine și Cristina, fiica lor, aruncăm butucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]