6,013 matches
-
minut cu minut, ajungând, în baterea cu precizie a acestuia, la marginea timpului sortit întâlnirii cu eternitatea... Când pustiul va șuiera peste preaplinul de tristeți și amărăciuni, paharul acestora vărsându-se în oceanul neîncăpător în unduirile valurilor sale, la granițele uscatului! Când lumina va risipi întunericul prin arderea-i orbitoare, închizându-l în cutia uitării... Acea zi, care, neobosită în așteptarea-i, va încuia lacătul ce cuprinde în fierul său, cântărind doar câteva grame, lanțul existenței pământești, în întregimea-i de
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
care 732 Km² aparțin Ucrainei. Delta propriu-zisă se întinde pe 2540 Km², suprafață ce crește anual cu 40 m², ca urmare a depunerii celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de fluviu, realizându-se astfel o pătrundere neîntreruptă a uscatului în mare. A fost numită ,, paradisul păsărilor ”, putând fi întâlnite peste trei sute de specii. Plaurii: insule plutitoare duse de curent, acoperite de stufăriș, populate de mistreți, lupi, vidre, care întretaie drumul bărcilor pescărești. În 1990, Delta Dunării a fost inclusă
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
care întretaie drumul bărcilor pescărești. În 1990, Delta Dunării a fost inclusă de UNESCO în circuitul rezervațiilor mondiale ale biosferei. Au fost declarate monumente ale naturii: călifarul alb, roșu, corbul, dropia, spurcaciul, pelicanul comun, piciorongul, stârcul lopătar, broasca țestoasă de uscat. Până acum au fost inventariate peste 1800 specii de floră și peste 3500 specii de faună, moluște, pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere și peste 2000 de specii de insecte. Pădurile de salcie și plop alb formează un peisaj comun în
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
romantica, culegeam macii de pe marginea râpei, era încă o zonă neamenajată, nu erau blocuri și pictam răsăritul...au fost începuturile peisajului la mine. În liceu, cu domnul Mătăsăreanu, am învățat să fac acuarelă, mi-am însușit tehnica de acuarelă pe uscat, care nu este aleatorie, întâmplătoare, este mai mult gândită, te joci cu albul hârtiei și-l controlezi tu pe el, nu se lasă la voia întâmplării să fuzioneze culorile, să fie o amestecătură de culori. NT - Și ce culori preferați
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
de douăzecișișase de ani cărți și încă sînt departe de a părea obosiți. A mai îmbătrînit piticul din statuie, tușeșete mai des, și lumea zice că Mihai Viteazul dă semne de înzdrăvenire, acum, cînd pe sub poduri se-ntind șuncile la uscat, cînd poți fi sigur că tramvaiul cu pene de struț rămîne calea cea mai sigură către o bătînețe liniștită. (din volumul “Duminica poemului mut”) Referință Bibliografică: PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
eu de fapt te strig...”. Și apoi va ninge, și va ninge iară, Ca un semn de bine, rece, ne-nceput Peste o uriașă, hibernală gară, Unde prima oară ne-am fi cunoscut. M-ai durut o vreme, pe-un uscat de lume, Azi te iert cu albul care cade blînd, Nu mai e nevoie nici să-ți spun pe nume, Căci te chem cu fulgii, te sărut tăcînd. Referință Bibliografică: Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
spune ca ouăle înroșite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe langă ouă roșii, românii contemporani mai vopsesc ouăle și în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subțire și așa îl fierb, ca să iasă „cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
CONTEMPORAN și indivizibil. Urbea s-a dezvoltat, așadar, din timpuri străvechi în apropierea castrului roman Drubeta, și cu mult înainte în dava care, e posibil să fi avut același toponim. Punct strategic, inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau în toate punctele cardinale unde viețuiau dacii liberi. În perioada antichității române a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui Hadrian orașul a căpătat
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
fost dată afară și lipsită de cartela la pâine. Noroc de un suflet al lui Dumnezeu, o bucovineancă din satul Volcineț, deportată și ea fără nici o vină. O ajuta cum putea pe mama. Și tata se zbătea ca peștele pe uscat în căutarea hranei pentru familie. Dar într-o zi a venit ordin ca oamenii tineri să fie duși la sute de kilometri (undeva lângă Vladivostok sau Habarovsk), la tăiat pădure. A fost luat și tata. Mama, cu mine și frățiorul
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
care se desfășoară pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai mult public decât dansul toreadorilor din ring. Nu degeaba spaniolilor le place să-și privească țara ca pe o „piele de taur întinsă la uscat”! O privire fugară aruncată pe harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape șaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cincisprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de bilet. Majoritatea manifestărilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci iarăși am pornit Pe prundul aspru să găsesc Doar pietre albe
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei, patru...dar au picatDin nou în praf. S-au murdărit!Și-atunci iarăși am pornitPe prundul aspru să găsescDoar pietre albe, negre, maro și cenușii
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului, cu cărnurile lor care miros a pește, exclamă el, izbucnind Într-un hohot de râs zgomotos. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucrurile, mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa, atunci pentru mine scrinul acela a rămas bine Închis, iar acum sunt silit să caut pe uscat, replică celălalt, arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de suprafața acelei veselii forțate. I se părea că venețianul ținea să Își subaprecieze În mod voit posibilitățile, pe când el zărise prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Așa cum dumneata ești un mare navigator, presupun. Să se lași În voia zarurilor sau a valurilor pretinde același curaj. — Ai mers vreodată pe mare? — Niciodată pe distanțe lungi. Cred că firii mele i se potrivește mai curând continuitatea stabilă a uscatului. — Și totuși, ești un om al studiilor și al cunoașterii. Dacă excluzi din orizonturile dumitale Împărățiile lui Poseidon, Îți este interzis accesul la cea de a patra parte a globului, cea mai Întinsă. — Și, În același timp, cea mai nestatornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerc poate fi parcurs În ambele sensuri, messer Alighieri, răspunse Veniero. Poetul era sigur că acele cuvinte ascundeau un adevăr profund. Dar nu izbutea să Înțeleagă care. Căpitanul era cu adevărat un expert În navigație, chiar și pe rutele de pe uscat. Straniu: un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ambele sensuri, messer Alighieri, răspunse Veniero. Poetul era sigur că acele cuvinte ascundeau un adevăr profund. Dar nu izbutea să Înțeleagă care. Căpitanul era cu adevărat un expert În navigație, chiar și pe rutele de pe uscat. Straniu: un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o serie deasă de frânghii, de care erau atârnate sute de țesături multicolore. O atmosferă densă și umedă, Îmbibată de miasmele coloranților, satura spațiul, făcând aerul imposibil de respirat. Era un uscător, un depozit Încăpător, În care vopsitorii aduceau la uscat pânzele tratate, În urma procesului de colorare. Dante fu cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta răsuflarea, aplecat pe vine. Dar mintea lui se străduia să traseze o hartă a locului. În spatele prăvăliei lui Teofilo se deschidea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rectiliniaritatea, făcând dintr-Însul un fel de centură - rotundă ori elipsoidală, n-aveam cum să-mi dau seama - care Închidea un spațiu vast, desenat de numeroase alte coridoare dispuse perpendicular. Semăna puțin - mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele indicatoare care nu-i lasă pe străini să rătăcească de nebuni Într-o ordine imposibilă, În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spune... imposibil! Și timpul părea a sta în loc, dar de fapt nu era așa. Cum orice lucru are un sfârșit, și barca a ajuns la mal. Am coborât dornică de aventură, iar spre uimirea mea, când am pus piciorul pe uscat, am intrat în lumea noastră. Era chiar acea livadă unde adormisem, mă aflam iar pe băncuță. Nu-mi venea a crede... oare s-a schimbat ceva în urma dorințelor mele? Oare lumea era așa cum mi-am dorit eu sa fie? Acest
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei mici, coșuri, sfori, vârtelnițe, mincioguri, crăpelnițe, vârșe, babaioace, jurăvci, șărpunci, căsimci etc. în cadrul gospodăriei stătea coliba creștinului, cu acoperiș înalt de stuf, cu o singură intrare și, pe cât se putea vedea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]