923 matches
-
mă durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală în oglindă, am înțeles de ce. Aveam vânătăi ca niște urme de degete murdare pe toate încheieturile. încă îi mai puteam simți mâinile lui Nat strîngându-mă. Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat; nici eu nu l-am lăsat nemarcat. Dar nu asta mă îngrijora. Ci felul în care a sărit scânteia, ce anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
durut. Apoi un hanorac și o vestă căptușită pe deasupra. Gata de acțiune. Atâta timp cât e la viteză redusă. Nat mi-a spus că ar fi trebuit să rămân în pat. El era mai rău ca mine; clavicula îi era plină de vânătăi și răni și fusese norocos că nu i se rupsese. M-am uitat aproape tot timpul în oglinda retrovizoare în drum spre Putney. Aseară nu reușisem să văd ce tip de mașină fusese, așa că oricine era în spatele meu devenea automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și o cutie poștală în fața lor. Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul pentru terasă, dar înăuntru era prea mult fum și aer închis, iar eu eram mult prea îndurerată de la vânătăi și răni ca să-mi mai pese de vreme. M-am așezat cu grijă pe o bancă, tresărind în urma efortului și dând pe gât jumătate din pahar. M-am simțit mai bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
multe sfori decât o companie de marionete în seara aceea, sugerându-mi să mă dau drept victimă a violenței domestice, să le spun că mă protejasem Dumnezeu știe de ce. Până la urmă, uitați-vă la semnele de pe mine. Le-am arătat vânătăile, ambele seturi. Am câștigat cu ele simpatia, mai ales după declarația lui Clifford Hammond care a confirmat tendințele violente ale fratelui său. M-au pus într-o încăpere specială la secția de poliție, cu flori, canapele și culori pastelate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dai cu mașina peste mine noaptea trecută, nu-i așa, Clifford? i-am spus pe bancheta din spate a mașinii care ne ducea la secția de poliție, cu vocea joasă ca să mă audă numai el. Altfel nu aș fi avut vânătăile astea. Nat mi-a spus că tu ai fost la volan. Am pus de la mine; Nat îmi spusese doar că nu îl va mai lăsa pe Clifford să mai facă nici o greșeală. Dar ghicisem bine. Chiar și în întuneric l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mușcate și pline de sânge. Au chemat un medic, pe Alexandru Mavrocordat, care încă nu era în slujba sultanului, ca să spună dacă a fost câinele turbat. S-a uitat medicul la câine, s-a uitat și la copilul plin de vânătăi de la bătăile primite și a spus că a fost turbat câinele și că și copilul o să turbeze. Dar că el îl cumpără cu un galben ca să vadă dacă îl poate vindeca. Ienicerul dăduse pe el trei galbeni și nu voia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine prea des a bărbat ori bărbatului a femeie, nimic mai bun ca odoleanul. De gălbănare, armurari ; și crăița, boftea, budiana sau ferfenul mare, pentru ochi. Iarba băloasă, tătăneasa sau tăciunul pentru rană și arsură, la răutatea dinților, ramatizm ori vânătăi, degerătură, trânji și boală bărbătească. Cimbrul ori ciumurica, la înțepătură de țânțari sau când te înăduși. Zămoțișa curăță trupul, dă răutatea afară. Ipcărigea ori săpunarița, pentru viermi la copiii mâțâțăi. La gâlci și când te doare mațul gros, la ieșitura
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Dana. În orice bețiv e o parte care trebuie să tacă sau să vorbească. Până să decid căreia să-i dau curs, Dana a scos un strigăt de uimire : — Dumnezeule, ce ai pe obraz ? M-am uitat în oglindă. O vânătaie de toată frumusețea se întindea de la maxilarul meu drept superior în jos pe întreaga falcă. I-am cerut Danei niște gheață. Gheață nu avea, dar mi-a dat o sticlă de bere rece din frigider. Cu sticla la falcă, i-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
două fete (vorba vine): Carmen și Zora. Presto era un exploatator, un pornograf, un porc libidinos, dar se putea mult mai rău. Fără el, s-ar putea să nu mă fi descoperit niciodată. După ce mă luase din parc, plin de vânătăi și ponosit, Presto mă dusese În apartamentul lui. Prietena lui din Namibia, Wilhelmina, Îmi Îngrijise rănile. La un moment dat mi-am pierdut din nou cunoștința și m-au dezbrăcat ca să mă pună În pat. Acela a fost momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Poți să te consideri norocos. Eu am aflat abia la douăzeci de ani. Toate astea s-au Întâmplat În prima mea zi petrecută În casa Zorei. Încă nu Începusem să lucrez la club. Mai Întâi trebuia să mi se vindece vânătăile. Nu mă mira că mă aflam unde mă aflam. Când călătorești așa ca mine, fără să știi prea clar care ți-e destinația și ai un itinerar incert, o deschidere aproape sacră pune stăpânire pe caracterul tău. Acesta este motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curând... Diane opri pe Crescent Avenue, o autostradă urâtă și aglomerată. — Sunteți bine? Desert Rose se uită În oglinda retrovizoare. Tocmai Îi apăruse un cucui În frunte. — Nu, nu sunt bine. Când o să mă Întâlnesc cu Charlie, o să am deja vânătăi, zise ea supărată. Îi venea s-o omoare pe Diane. — De ce-ai oprit? Îmi pare rău, sincer, tocmai m-au sunat cei de la CBS News, am un subiect de acoperit, o scurgere de nămol, trebuie să ajung Înaintea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie, Jerry m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cum se nimerea, cu bastonul de cauciuc. Aș fi dat orice ca să leșin sau măcar să pot urla. Faptul că nu țipam părea că-i incită mai rău, dacă se putea spune mai rău decât era. Eu aveam țesuturile friabile, făceam vânătăi foarte ușor, cred că spatele meu arăta groaznic. Îl simțeam numai jar și numai durere. Șeful a ordonat să se aducă ceea ce el a numit „calul”. Erau două scaune puse față În față cu spătare În exterior. În unul dintre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mor, să Înceteze supliciul. Mă rugam să pot măcar urla. Dar nu puteam scoate nici un sunet.” În fine, ajunge la Cluj. Atât de rău arăta de pe urma bătăilor primite la Alba-Iulia, Încât primul anchetator clujean care o vede și află că vânătăile au fost pricinuite de omologii săi din Alba Iulia, se impresionează, exclamând: „Ciobanii!”, asta Însemnând că aceia fuseseră duri ca niște ciobani, adică anchetatori neprofesioniști. De fapt, cam tot așa aveau să procedeze și anchetatorii „profesioniști” din Cluj. La primu-i
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea 102 acoperită cu lepră a vieții. Unde se afla Ieșirea? Pe unde se putea străpunge? Ce se află, nu simbolic, nu simplu joc culturalist, nu autosugestie, dincolo de această văgăună de pămînt? Ce se află în realitate afară din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
păr negru. Țicnită până la Dumnezeu. Când se simțea fericită, era un spectacol: cânta și striga pe drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile cu ea, veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot felul de nimicuri care ar fi putut aminti de primele noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas mut la această declarație. Sfătuit de alții, îmi făcusem și eu dosar de revoluționar, susținut de Asociația "Jilava '89", cu adeverințe de arest de la Poliție, de la Jilava, cu mărturii ale colegilor de celulă, cu certificate medicale, care-mi numărau vânătăile... Primisem Titlul și Medalia de "Luptător pentru Victoria Revoluției Române", categoria "Luptător reținut", mă mândream că mă aflam și eu printre cei 600 de arestați la revoluție din toată țara și între "beneficiile legale" figura și dreptul de a primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit, nădușit de frică și m-a predat mamei, care n-a mai avut inimă să mă certe, impresionată de vânătăile ce i-au luat ceva timp ca să mi le oblojească. Într-una din grădinile casei era un păr care făcea pere văratice, galbene, moi și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu s-a plâns și nu vorbea niciodată de atrocitățile din detenție, am avut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tratativele de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice vizionate la cinematograf s-a întins pe parcursul câtorva ani, până când s-a răsuflat misterul capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la Dispensarul vecin cu Primăria. Sesizat fiind Postul de miliție, am fost citați, anchetați și avertizați, în timp ce directorul școlii, profesorul de geografie Ștefan Gânscă, ne chema pe rând la cancelarie și ne pălmuia strategic, fără martori, și ce bine
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
laolaltă, senzația iadului. Cât a durat ? Nu știu. Instinctul birjarului sau al calului a oprit totuși trăsura, ajunsă ca vai de ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amîndouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și, cumva, bumbăcită, plină de vînătăi. Nu mă interesează absolut deloc misterioasa viață a lui Jack. Și nu vreau să mă mai gîndesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să uit că l-am cunoscut vreodată. DOUĂZECI ȘI TREI Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe pămînt! rîde Mihai, s-o scoată pe Doris din starea de prăbușire. Fata aceea tot nu-i putea suferi pe bărbați. Acum, măcar, are motiv. Din cîte știu, își adoră soțul. Chiar și cînd vine la serviciu cu vreo vînătaie la ochi. Mihai lasă privirea în jos și oftează. Vezi, Doris, murmură el ca o răbufnire înfrîntă cu greu, chestiile astea mă interesează în măsura în care îmi permit o analiză profundă a firii umane. Altfel, e bîrfă vulgară, e... Știu! Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]