667 matches
-
câțiva ani însă, puterile i-au slăbit și folosește tot mai mult mijloacele de transport în comun. Un lucru îl nemulțumește pe Dumitru Dascălu atunci când urcă sau coboară din acestea: aproape de fiecare dată simte sub brațul său o mână tânără, vânjoasă care i se oferă pentru a-l ajuta să urce sau să coboare treptele înalte ale tramvaielor sau autobuzelor. Când i se întâmplă acest lucru, îl încearcă trăiri sufletești contradictorii: pe de o parte apreciază gestul binevoitor, uman, al persoanelor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și bogăția lor. În acelați timp, ne amărâm că, oricâte eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca soțiile sau iubitele lor. În România, singura fabrică veritabilă de vedete este televiziu nea. În alte părți, mai există Hollywood sau Broadway. Acolo vedetele sunt recrutate și din lumea filmului, a muzicii sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
decisivă Dacă s-ar fi întors fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care să trimită către marii bărbați din ortodoxie și istorie. Pentru Nicole, acest copilaș avea să fie o adevărată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de diamante de dimineață nu-i acum decît un biet copac, pe ramurile căruia mai scînteiază ici și colo cîte un boboc nedesfăcut ori cîte o floare roză, cu vîrful pătat deja, semn că începe să se ofilească. Sub crengile vînjoase, ca niște brațe de atlet, jos, pe pămînt, stau cîteva flori zdrobite în cădere. Într-o cutie de carton, sub banca de lîngă ușă, sînt aruncate multe flori cu petalele rupte; pe puțin două-trei găleți de flori; se cunoaște cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noblețea fricii lor, care la ei nu e retragere, ci expansiune, Început de ofensivă. Căci ei, spre deosebire de lași și umili, au convertit această frică În virtute, În principiu de mândrie și de cuceriri. Nu este moleșită ca a noastră, ci vânjoasă și ispititoare, făcută din mii de spaime transfigurate În fapte” <endnote id="(310, pp. 73- 75)"/>. Probabil că, În acest caz, Cioran a fost influențat de Nietzsche, mai ales cel din eseul Vom Volke Israel (Despre poporul Israel). Filozoful german
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nostru Isus Cristos datorită minunilor săvârșite”. După ce sufletul Sfintei Marii s-a ridicat la ceruri, „cei doisprezece apostoli i-au așezat trupul cinstit și sfânt Într-un sicriu. [...] Dar iată că, pe când o ridicau ei, un iudeu pe nume Iefonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului [ca să-l dărâme]. Atunci un Înger al Domnului Îi reteză amândouă brațele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne În aer, pe lângă sicriu”. În fața acestei minuni, Iefonias strigă : „Sfântă Maria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
del Diablo Un drum lăturalnic rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare spre țărm. În față un peisaj dureros de frumos! Printre eucalipți se zărește oceanul tumultuos case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În sus, apoi prins bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să vadă dacă nervosul și posacul ei dachshund era acolo. „Un jour
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rusești erau celebre pentru Încetineala cu care luau viteză) și când, În sfârșit, la ultimul, au ieșit la iveală șinele, mi-am luat bastonul dintre ele și am gonit după tamponul care se Îndepărta ca Într-un coșmar. Un braț vânjos de proletar m-a pus de acord cu regulile ficțiunii sentimentale (și nu cu cele ale marxismului) ajutându-mă să sar În tren. Dacă aș fi rămas jos, acele reguli ar fi rămas valabile, Întrucât aș fi fost aproape de Tamara
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Leipzig) de concert, fabricat de L.W. Kretszchnar, din Bremen, nume înscris în partea dreaptă a capacului. La ora șapte a venit și Bo ca să ajute, dacă va fi cazul. În fine, au sosit patru bărbați numai mușchi, cu brațe vânjoase, pline de păr auriu. Bo, la vederea lor, s-a făcut mic, și mai gri, ca un șoricel la vederea unor cotoi sălbatici. Unul dintre bărbați mi-a spus că l-a cunoscut pe René, când a cumpărat mobile noi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aduceți băiatul se poate juca cu fiul meu. Cred că au cam aceeași vârstă. Pe cățel l-am botezat Miki și l-am îndrăgit din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe mari, semn că va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt șoareci mulți! V-am adus un pisic să-l creșteți, ca să prindă șoareci! Cu ultima cursă a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost întrebată de un țăran vânjos cu buza de jos despicată, care tocmai aflasem că este fratele secretarului primăriei. Toți, că doar nu v oi chema pe câte unul. S-au uitat unii la alții și au intrat tăcuți în birou. În timp ce oamenii se așezau pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aflăm că, din păcate, n-a scăpat, urmează să fie uns în curînd. Nici nu știm ce e mai bine: să ne amuzăm sau să ne înfuriem. Armata română și Poliția sînt pline de performeri, fireturile militare atîrnă pe piepturi vînjoase, care au asudat în arenă, vipuștile freamătă deasupra unor gambe care s-au încleștat cu cele ale lui Bobby Charlton sau Pele. Înălțații în grad sînt mîndri, Cornel Dinu îmbracă ținuta de gală și rostește, deloc metafizic, un „Servesc Patria
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii. Bunicul îi privește cu drag și le vorbeste cu blândețe:pădurea domolește vântul năprasnic, îmbrățișându-l cu ramurile vânjoase ale arborilor puternici, iar pădurarii, așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni, toți ar trbui să știe că e
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă ereditatea aprigă: Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage, Pe aici și-or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan pe care le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tueze neamul dar mai ales năravul, practicau prăsitul la colț de uliță unde dulăii se adunau ca la puiță. Și nu erau nici din ,,neamul sfînt” și nici tăiați împrejur, ci nu-mai asirieni, babilonieini, egipteni și alte seminții dar toți vînjoși și vînoși. Însă mai este o cauză a acestei prostituări la colț de uliță. Ivriții care ocupaseră Canaanul cum pretind ei dar istoric totul este o minciună, după moartea lui Solomon pe la 922 î.e.n. au împărțit regatul în două; ținutul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și substanțe nutritive aproape zero... lucru care a dus la o cădere, nu bruscă, dar lentă, din punct de vedere fizic, a tuturor. Pentru că nu poate un organism să reziste În aceste condiții... Sunt unele organisme mai bine făcute, mai vânjoase..., dar vă gândiți că noi eram studenți, nu eram Încă căliți, nu aveam forța să rezistăm... Care erau relațiile cu ceilalți deținuți? Relațiile au fost destul de bune, din toate punctele de vedere, pentru că nu existau animozități... Nu se punea problema
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
februarie 1911 și apoi, din nou, în 1912. În Patriotul, Bacalbașa, nominalizat în frontispiciu, în primii ani de apariție, ca redactor șef, a scris articolul-program al gazetei („Întot deauna în împrejurările periculoase, națiunile conștiente au încredințat cârma mâinilor celor mai vânjoase și minților celor mai puternice; la noi, tocmai studiu introductiv 11 dimpotrivă...10, precum și numeroase editoriale cu referire la proble mele politice ale zilei, dovedind o independență de gândire remarcabilă, fără a renunța (nici nu i-o cerea nimeni; conservatorii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un „trofeu”, unuia dintre mai vechii ei „cavaleri servanți”, pe care l-a așteptat cîțiva ani ca să se mărite. Dacă o va face, aceasta ar fi, după A., „o imensă tîmpenie”. Virgil, adoratul, e un ofițer de aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît L. și asta, încet-încet, îl va exceda. * Spre deosebire de maturi, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar o durere. O să treacă precum ploaia, mi-am zis eu. Mi-am adunat ultima fărâmă de mândrie și mi-am alungat durerea din minte. Am pornit repede după fată. La intrarea în clădire se afla un paznic tânăr și vânjos. I-a cerut fetei legitimația, pe care a introdus-o într-un computer. După ce i s-a confirmat pe ecran numele și numărul camerei, a apăsat pe un întrerupător și s-a deschis ușa. — E o clădire cu totul specială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și Franz Masereel, vibrații din Țara de piatră a lui Geo Bogza se reactivează în rostirea lui C., eșuând nu o dată în redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii. Profilat în dimensiuni
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
trăit prea adânc pregătirile pentru alegeri în PSD, deși, la tine, ca psiholog, ar trebui ca manifestările de acest gen să fie mai rare și fără prelungiri nocturne... -Alegerile din PSD ?, a tresărit el, să știi că e un motiv vânjos pentru a avea o stare de certă reașezare a lucrurilor pe un făgaș normal... Trebuie să ne obișnuim, fiindcă, dragu� mieu, după cum ne-au convins toate televiziunile, procentul participării la vot a fost de domeniul trecutului socialist când alegerile erau
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
altfel se infatuează și ne trezim fără medalii... K-așa-i, românu': dacă nu-l ții din scurt, dacă nu-l mai și sperii din când în când, îți face gura drâmbă și creierul câlți, după care, acum, la ora vânjoșilor cai-putere rasa Mercedes, Cielo, Laguna, Audi, Mazda etc. etc. ș.a.m.d., mai compromite și toată herghelia pe hipodromul șoselei cu rasa Trabant... Și privești la televizor desfătându-te că acest fenomen degradant este stopat la timp de doi specialiști
Desfătări telespectatorice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12592_a_13917]