770 matches
-
just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în când la mama ei, ce locuia în același sat. Când soțul ei aducea dulciuri sau fructe, el fiind muncitor într-o fabrică din Sibiu, le oferea numai copiilor săi, încruntându-se spre Eugen, înjurând și zicându-i: -Du-te la vântură lume. Și tu ai să fii unul ca el, referindu-se la tatăl lui. Atunci Eugen, cu capul plecat ieșea afară plângând. Maria deveni o femeie tristă încă de tânără, pe chipul ei se putea citi durerea, nicicând nu o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
soțul ei ar fi avut-o. Poate chiar aștepta acest moment, ca frații să se cunoască, pentru ca Ramona să nu rămână singură pe lume, după plecarea ei. în același timp, Eugen se gândi că tatăl lui n-a fost "un vântură lume" și n-ar fi rău dacă această bătrână inimoasă i-ar da ceva, din partea ce i se cuvine de drept, a tatălui său. -Păcat de o așa casă, într-un sat atât de izolat de lume, îi zise el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pierdute. De mică aduna animăluțe de pe stradă și le aducea acasă. Cu timpul, a Început să adopte romancieri blestemați, poate pentru că taică-su Încercase să devină romancier și nu izbutise niciodată. — Se pare că o cunoașteți foarte bine. Isaac Își vîntură zîmbetul de drăcușor șchiop. — Mai bine decît crede ea. E fiica mea. Mă Înghițiră tăcerea și Îndoiala. Cu cît mai multe auzeam din acea poveste, cu atît mai pierdut mă simțeam. — După cum am Înțeles, Carax s-a Întors la Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și rușinea asumată pe nedrept. Nu a spus nimic însă, ci, ridicând capul cu o mișcare voluntară, ca și cum ar fi vrut să alunge amărăciunea, mi s-a adresat aproape poruncitor: Ia hai să trecem pe Ulița Tărbujenească, pentru că acolo se vântură multă lume. Acolo se înghesuie toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească și am ajuns pe Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum i se mai spune. Și să mai știi că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jurnal intercalat în roman, nu au corespondent în realitate, dar sunt inspirate de experiența australiană. Cluj-Napoca, iulie 2010 Ana Ludușan 7 noiembrie 2009, Sydney, Australia Stau pe plaja din Manly la buza Oceanului Pacific. Sunt de câteva zile în Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște brațe de uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întrebat: „De fapt cine a zidit biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce scrie aici? „Pentru a-ți atrage luarea aminte asupra faptului că și aici vodă ține la loc de cinste pe <<sluga noastră Savin uricarul>>.” Din nou m-am convins că bătrânul știe ce scrie în actele pe care le vântur eu fără încetare dintr-un loc în altul. Așa că m-am hotărât să fiu mai cu băgare de seamă la ceea ce fac. Cu acest gând, iată-mă-s citind un zapis al doamnei Anastasia, din 15 iunie 1695 (7203): „Doamna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de droguri. Și erau mulți în ultima vreme. — Ce statură, Kimie! Ne-ar trebui și nouă așa ceva, nu? Vorbeau o japoneză de mahala pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Oricum, ceva nu este în regulă. Mai ales că Magistratul pregătește o Ordonanță prin care va interzice o asemenea activitate până la toamnă. Se apropie Carnavalul și pregătirile nu sunt pe măsura evenimentului; totodată, neglijați de către gazde, preocupate mai mult să vânture nisipul, tot mai mulți vilegiaturiști părăsesc Stațiunea înainte de încheierea sejurului. Continuând așa, se anunță un dezastru; Magistratul nu-și poate lăsa concetățenii neajutorați; și el simte că nu e lucru curat la mijloc. Uneori, își spune că e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
știu. Niște jeguri. Acum își dau aere... ROMANCIERUL. Dobitocenia Caravellei este evidentă. Femeie publică; am umblat după ea fără să mă omor cu dorința, a fost mai mult o experiență. Crede, acum, că toată Stațiunea este la picioarele ei. Când vânturam, noaptea, străzile, eram în căutarea Astrologului; încercam, totodată, să aflu ceva despre Magistrat. Fufa asta își închipuie că dacă am fost de câteva ori în patul ei, mi-am făcut din asta un scop. Mă bucur că și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
generos cu poeții, aceștia, și legați la ochi, pot privi cerul, oglinda îi îndoapă cu iluzii, oglinda le umple buzunarele, oglinda îi înrămează într-o frunză mare cât o icoană de Buna Vestire. Generos și indulgent ești, Doamne, cu niște vântură cuvinte! Poeții nu au nevoie de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău n-a visat așa bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă viața decât pustnicia, că altfel v-aș fi arătat eu vouă... CODÂRLIC: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rolul său melancolic de ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stării civile. În felul acesta ajungea să facă socoteala deceselor. Și, cum era îndatoritor din fire, consimțise să-i aducă el însuși lui Rieux o copie a rezultatelor sale. Doctorul îl văzu pe Grand intrând împreună cu vecinul lui, Cottard. Funcționarul vântura o foaie de hârtie. \ Cifrele urcă, doctore, a anunțat el: unsprezece morți în patruzeci și opt de ore. Rieux îl salută pe Cottard și întreabă cum se simte. Grand îl lămurește că acesta ținuse să-i mulțumească doctorului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cerea o masă în vreun birou sau infirmerie. Se instala acolo cu hârtiile lui, exact la fel cum se instala la masa lui de lucru de la primărie și în aerul dens încărcat de mirosul dezinfectantelor și al bolii însăși, își vântura foile de hârtie ca să usuce cerneala de pe ele. Încerca atunci în mod cinstit să nu se mai gândească la amazoana lui și să facă numai ceea ce trebuia. DA, DACĂ ESTE ADEVĂRAT CĂ OAMENII ȚIN SĂ-ȘI PROPUNĂ EXEMPLE ȘI MODELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oamenilor, care, mai tot timpul, erau ascunși la vorbă, dar și În propriul lor cuget, ferindu-se, acolo, Între oasele capului, ca Într-un ultim adăpost posibil, să fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fost el Thomas cel din prima tinerețe! Urca spre patruzeci de ani, arăta ca la treizeci și cinci, mai puțin, după unii; dacă și-ar fi lasat iar pletele de odinioară, ar fi fost, negreșit, socotit un play-boy, nițel Întîrziat, pornit să vînture lumea. Și cîte o zi Întreagă alerga astfel; făcea pauze mai mult pentru răcirea motorului; și fierul și carnea s ar fi putut topi; o creștere greu de suportat, la un moment dat, a temperaturii; nu era exclusă o vaporizare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fie punctual la cursuri; o rigoare aparentă, orarul avînd o anume flexibilitate. Chiar și zilele În care trebuia să predea și le stabilea cîteodată singur, cu acordul decanului, e drept. Fusese coleg de liceu cu fiul acestuia, pastor acum, vînturaseră, imberbi, În ascuns, barurile, casele păcătoase, fumaseră, nu multă vreme, otrăvuri. Orașul nu avea nimic mănăstiresc, oferea plăceri de tot felul, trebuia doar să Întinzi mîna și să apuci. Venea și o vreme a vămii, Thomas plătea mult, consumase aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi zis nu. S-au văzut peste două săptămîni la Sopot. Marika era o femeie Încă frumoasă, puțin cam plină, cochetă, mare fumătoare, a aprins țigară după țigară. Și așa În barul În care intraseră era mult fum. Marika vîntura, din cînd În cînd, vălătucii proprii. Thomas și-i risipea pe ai lui; văzuți de la distanță, cei doi parcă dirijau. Sau erau surdo-muți, pentru că se adăugau și gesturi inerente oricărei discuții și chiar un surplus de mișcări ale mîinilor, pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi făcând- își spunea pe drum Augusto, care mai degrabă vorbea cu sine decât gândea - copilașul ăla, lungit pe burtă? O fi contemplând vreo furnică, sunt sigur! Furnica, uf!, unul din cele mai ipocrite animale! Nu face decât să se vânture de colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în pas alergător, împungându-i cu coatele pe toți câți îi ies în cale, și nu mă-ndoiesc că n-are nimic de făcut. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]