769 matches
-
zic și că nu-l mai pomenesc, offf, sfinte Dumnezeule și sfinte tare, sfinte fără de moarte... Își toarnă cafeaua la loc În ibric pentru a mai bea o cană cu apă, după care o umple din nou cu cafea. — Ai vânturat cafeaua aia de-ai zăpăcit-o. Văd că te arde, părințele, cât jar oi fi turnat În tine de alaltăieri, de când nu ne-am mai văzut... — Nu cine știe ce, mă rog, de răs-răsalaltăieri... Strigă: deșteptareaaaa! și bate cu un căpătâi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei. Patul imens și așternuturile răvășite laolaltă cu plapuma Îmbrăcată În satin roșu, șifonierul cu oglindă și garoafe tricotate pe cheile ușilor și trei geamantane de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru cocoțat pe spătarul scaunului-balansoar Întinde laba spre tâmpla Motănicăi și parcă ar da s-o mângâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de plutire, care mi se păruse c-o epuizasem, chiar dacă până acum nu mai făcusem așa ceva. Până la urmă era o meserie, măcar că-mi venea greu s-o numesc așa, cu tot ce-o fi fost de Învățat despre cum se vântură cu lopata și canciocul, cimentul și nisipul și balastrul. Jumătate din zi funcționam cu lopata În mână pregătind materialul, iar cealaltă jumătate cu canciocul și ciocanul de bătut tuburi, care-i o vergea de oțel de un metru, având la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înțeles Însă din capul locului și dintr-o privire cu ce nenorocire se Încurcase moșu’, pe ce-și aruncase banii și cât o să-i mai dea de cheltuială grămada aia de fiare vechi. Păi nu era ciment și nisip de vânturat cu lopata și băgat În forme, până și pentru noi era ceva cât de cât complicat, așa că ce pretenții să fi avut de la meșteru’ ăla de doi bani care din copilărie și toată viața lui n-a știut altceva, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În plus și mi-ar fi Îngreunat Întreprinderea de a popula și dărâma și reclădi orașul meu subteran, devenită nu doar un scop În sine, ci și unicul scop al vieții mele. Pe nesimțite mă transformam Într-un mecanism de vânturat cimentul și nisipul pentru a-l turna În forme de tuburi de puț. Astfel se deșira scopul vieții mele pe kilometri de pagini scrise, Într-un ritm tot mai susținut, care ștergea diferența dintre noapte și zi. Cele douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi În loc de ei, nu suntem noi Dumnezeu, noi trebuie să ne vedem de drum dacă am luat-o pe drumul ăsta. Nu zăbovisem mai mult de zece minute pe culoar cu geanta Între picioare când a apărut controlorul ăla care vânturase toate ușile compartimentelor strigând pentru cei uitați și adormiți În tren că-i ultima stație. N-am apucat să-l oprim sau să-i spunem ceva, pentru că nici măcar nu l-am auzit, iar el a trecut printre noi și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că s-a săturat. Parcă i se tăiase și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
latul acestui loc de verdeață ca să vindem floricele de porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e În stare să se descurce și de unul singur, mâncând flori și vânturându-și Încolo și Încoace carnea lui tânără de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încercat și el până i s-a luat de ea, Încât acuma nici să-l roage nu s-ar mai Încurca, dup ce că-i vai de capu’ ei mai face și figuri, și pe urmă am tăbărât pe salam, vânturând totodată vodca prin sticla de Cola. Dar eu de când o știu? m-a Întrebat Carol. A văzut că am glume cu ea. O știu mai demult, i-am spus, de cinci-șase luni, dar văd că nu mi s-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vremea aia, dacă o fi umblat pe aici. I-am dat tot mărunțișul din buzunarul pantalonilor și până-l termină el de numărat, numai bine că termin și eu clătita de mâncat. Se uita pe sub gene În gura mea plină, vânturând de-l lua transpirața monede de zece și douăzeci de lei, și câteva de cincizeci și mi se pare că și una de o sută. - Merge treaba? Îl Întreb. - De-acum Încolo Începe să meargă. A-nceput să vie lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pătate de grăsime, pe care-i acum o sticlă cu apă și un pachet de margarină fleșcăit de căldură și bâzâit de muște, iar Neli aduce o pâine și scurge În trei castroane ciorba de fasole de pe fundul unei oale. Vântur lingura prin zeama străvezie reamintindu-mi cum ani În șir, de-a lungul a kilometri de pagini, am trăit și am retrăit până-n pragul demenței și al uitării de sine viețile celor doi și viețile altor oameni al căror sâinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poate privi cu încredere spre viitor. XV La periferie sau în centru? Cultură irlandeză și Europa Irlanda reprezintă una dintre cele mai vechi civilizații europene, una dintre ultimele rămășițe ale imensei lumi antice a celților, triburi rătăcitoare care s-au vânturat prin întreaga Europa stabilindu-se în regiunile centrale ale continentului, Italia de nord, Spania, Franța, Ungaria (Panonia), si chiar în Asia Mică (unde au întemeiat micul regat al galaților) și dăinuind la periferiile Europei, în Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cu frunze verzi, cărnoase, flori. Cel mai răspândit aliment este nuca bunia, sagotele, nucile palmierului sagotier. Hrana vegetală este completată cu șopârle, șobolani, șoareci, broaște, melci, scoici, insecte, ouă de păsări, reptile, miere de albine sălbatice. Boabele de graminee sunt vânturate, apoi măcinare Între două pietre, după care se pune puțină apă și pasta obținută se pune În covată și se mănâncă crudă sau se coace sub formă de lipii În cenușa Încinsă. Când apa lipsește cu desăvârșire aborigenii recurg la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge, trezit din dulcea-i amorțeală, ce latră furios de câteva ori, fără un motiv anume. Un bătrân cocoș Împintenat vântură aripile cu prestanța cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și fără a mai avea timp pentru alte dichisuri femeiești, tragem mecanic un tricou și un pulover peste pantalonii lungi, vârâm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și momente de activitate colectivă la Întreținerea sistemului de irigare, a parapeților de pământ și pietre pentru susținerea pereților terasați etc. După recoltare, femeile pisează boabele de orez În piuă, operațiune greoaie, care necesită mult timp, iar după decorticare se vântură și boabele curate de orez sunt puse În saci În vederea comercializării, fiind principala sursă de venituri. Cresc porci, păsări, câini și pisici. Deși sunt supuși jurisdicției civile ale statului, ei mai apelează la vechile cutume pentru rezolvarea unor neînțelegeri legate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
banal o lingură. O femeie tânără, cu fața arămie și ochi negri adumbriți, brațe vânjoase și mânicile suflecate ale bluzei, bate regulat cu maiul Într-o piuă de lemn câteva kilograme de orez În vederea decorticării. Puțin mai Încolo, o bătrână vântură Într-un ciur orezul, pe care apoi Îl pune Într-un paner de bambus. O pisică cu coada pe jumătate tăiată se suie rapid Într-un stâlp la hămăitul răstit al unui câine costeliv. Câțiva puradei se joacă cu mingea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
traficul aglomerat al zilei, ba mai mult păreau bucuroși că trecerea unui astfel de mijloc de transport greu, grăbea procesul de decorticare a orezului. Nu era vorba de un caz izolat, aceasta fiind o modalitate frecventă de a usca și vântura producția de orez, Înainte de a o depozita În saci și a o comercializa. Ba mai mult, am văzut utilizate și terenurile de sport ale școlilor și orice zonă pietruită sau 664 asfaltată. Continuăm traseul prin mici localități urbane, cochete și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
efemerei sale treceri pe la "Alăuta românească"): "Ei bine, într-o asemine epohă, cînd se publică atîtea cărți afară de bune nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră să le cerceteze pe toate, și ca într-un ciur să le vînture, lăudînd cele bune și aruncînd în noianul uitării pe cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua sama la persoana și starea autorilor?" Un alt merit al revistei constă în faptul că programul politic și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
etape, inegale ca valoare demografică, atât în mod benevol, cât și ordonat și forțat, așa cum s-a procedat de către ruși în 1739-1740, care au dus peste Nistru 100.000 de supuși turci. Pe vremea Ecaterinei a II-a, când se vântura ideea de a transfera în Rusia întreaga populație din Moldova și Țara Românească (ideea a prins la marile familii Cantacuzino și Balș), s-a făcut, după anexarea teritoriului dintre Nistru și Bug, prin pacea de la Iași, din 1791, cea mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ia venit pe limbă și nu s-a putut opri, se greșește, deoarece „chestia” a fost rumegată, analizată, gândită, spusă mai întâi de „aripa” lui Câmpeanu care vedea în Mihai Hohenzollern un președinte pentru România, apoi și Valeriu Stoica a vânturat zdrențele monarhiei și Dinu Patriciu aspiră la rangul de mareșal al Curții regale, ca și cum Margareta ar funcționa cu benzină fără plumb, și mulți alții s-ar gudura pe la Săvârșin, pe la Peleș. „Sirace, Tăricene”, nici în glumă să nu mai spui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de a departaja aparența de esență, intrând în lumea reală, atunci vom dobândi, dacă nu mai multă bogăție, cel puțin oleacă de respect. Ce să facem noi cu respectul?, vor sări cu gura sindicatele (apropo, prea de mult timp se vântură aceleași figuri la sindicate), nouă de trebuie bani, nu respect. Ar fi bine să se știe că românii au o zicală plină de înțelepciune: „Cine cere, nu piere, dar nici cinste n-are!”. Pe de altă parte, trebuie să credem
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din Germania, declara cui voia săl audă că a venit să dea jos guvernul, adică, cred că voia să spună că, într-un regim democratic, e posibil să cadă guvernul. Vă mai amintiți că, într-un timp deloc îndepărtat, se vântura ideea anticipatelor, deși, cei care, de la putere sau din opoziție, au pus mâna pe un loc bun, un post cu îndemânare și cu bani, numai la anticipate nu le stă gândul. Dar ca să ai anticipate, ar trebui dizolvat parlamentul, treabă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nici un fel de cenzură morală? Mergem la lucru și vedem apoi ce vom face! Lucrarea am încheiat-o repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum. Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturați sămânța, s-a răstit gardianul. Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânța, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am încheiat-o repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum. Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturați sămânța, s-a răstit gardianul. Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânța, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns calm: Domnule gardian, fiți om înțelegător. Când va bate vântul vom vântura floarea soarelui. Lăsați-ne la Biserică. Nu! Eu hotărăsc aici, a zis el, înroșindu-se la față. Încolonarea, direcția Biserică!, a hotărât Sandu Ștefănescu. Toți ne-am încolonat și am pornit imediat. Sandu intuise de ce ar fi în stare prostănacul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]