1,130 matches
-
fi putut duce direct acasă la violoncelist, să sune la ușă și, când el ar fi deschis ușa, să-i arunce prima momeală a unui surâs suav după ce și-ar fi scos ochelarii negri, să se anunțe, de exemplu, ca vânzătoare de enciclopedii, pretext arhicunoscut, dar cu rezultate aproape Întotdeauna sigure, și atunci din două una, ori el ar fi invitat-o să intre ca să vorbească În liniște În fața unei cești de ceai, ori ar fi spus pe loc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vine, întreabă ea plină de entuziasm, vrea deodată să îmi facă pe plac, iar eu mă grăbesc să îi spun, arăți fantastic, dar ea se clatină pe picioare în fața oglinzii, sunt scârboasă, sunt grasă și urâtă, fuge înapoi în cabină, vânzătoarea se apropie de mine, chiar îi vine foarte bine, iar eu o privesc deprimată, unde am ajuns, exact așa cum eu nu cred nici un cuvânt care îi iese din gură, nici Noga nu crede ceea ce îi spun, mint asemenea unui bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbeam cu nimeni. O dată pe săptămână îi scriam lui Naoko, dar niciodată nu am insistat să-mi răspundă, pentru că nu voiam să o presez. I-am scris despre slujba găsită, despre Pescăruș, despre florile de piersic din grădină, despre amabilitatea vânzătoarei de t½fu, despre nesuferita de proprietăreasă a birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta e prima dată în viața mea când port costum de baie cu bretele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o tarabă în piață și vinde căpșuni. Nu ea, doamnă fiind, ci a tocmit o vânzătoare. Marketingul îl are în sânge: când vine cumpărătorul, te ridici, lauzi marfa, te uiți în ochii lui. dacă are privirea decisă, îl lași să guste o dată. la sfârșit îi mulțumești. îi spui că mâine avem ananas. În martie, Sabina mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încălecându-și fălcile: la câte biserici, școli și poște le făcuse până la șaptezeci de ani, puteau și ei să rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească pe strada care ducea la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa cine o fi, căci nu se îndurase să cumpere program, vânzătoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine știe ce sume în folosul societății lor. În antract se întîlni cu Grigore Iuga și se retraseră într-un colț al vestibulului să fumeze o țigară. Titu era încîntat și căuta să-l convingă pe Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai târziu când am auzit de vodca numită la fel!), Mimi și Lumpă (nu știu cum îi mai chema), Luță, Dan de la scara trei, Marconi și frati-su Chinezu, Luci, Marian-Marțianu-Marțaganu-Țaganu-Țacu, cel care acum vreo doi ani s-a însurat cu o vânzătoare de la cofetărie, Jean de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brînză pe care o mîncam cînd eram copil, ștrudelurile cu mere, eclerurile, sava rinele, nimeni nu mai știe cum arată... pentru că au trecut ani de cînd nimeni nu a mai văzut vreuna din aceste prăjituri... În cofetăria asta găsești o vînzătoare urîtă ca un strigoi... și la fel de mută... Ți se pare că frigul din camera mea, din casa noastră e o „pierdere clasică“? CÎte nopți am dormit În pulover În iarna asta? Mai degrabă... cîte am dormit fără...? Eu cred că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe maică-sa, care plecase apoi cu un alt bărbat. Diane dusese o existență nefericită alături de niște vagi „mătuși“, a căror rudenie cu ea sau între ele avea un caracter circumstanțial. După ce a părăsit școala, fusese chelneriță, apoi angajată ca vânzătoare la Bowcock, după care a intrat ca funcționară într-un birou de pariuri. Într-o zi, i-a pozat șefului ei dezbrăcată pentru niște fotografii. Să fi fost acesta începutul, să fi fost o predestinare, ar fi putut oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Victoria Park și era socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bum bac, și nu biete petice de hârtie!? Ce m-aș fi făcut fără cearșaful meu de buzunar, pentru care sunt adeseori ironizat? Dar puteți să-mi spuneți de ce mi s-a actualizat exact în acea secundă figura acră a vânzătoarei de la buticul din Florența, un fel de La Mamma mafiosa, convinsă că-mi cumpăr batiste (am luat o duzină) pentru înmormântare? Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Așa un deficit de isterie în România de azi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le înmână unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar iată, că doamna cumpără și trenulețul care-l fascinase pe puști. Acesta își stăpâni cu greu un suspin, dar
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
-și imagineze că el este mecanicul de care ascultă locomotiva și vagoanele și cu care aleargă în zbor printre munți și văi, prin viaducte, tuneluri și peste poduri. Dar acum, visul lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare de pluș. Nici nu merita să privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a părăsit-o. Ca specialistă în mineralogie, a făcut parte din numeroase echipe care s-au deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau care voiau doar să facă pe grozavii, iar cei care nu se fereau la timp și pe care-i lovea cu aripa Îl Împroșcau cu Îngrozitoare Înjurături de mamă care pătrundeau prin ferestrele Mercedesului, amestecîndu-se cu fumul de la tarabele vînzătoarelor de gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci cînd se scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au început să-mi zică Mamutul sau Trompă). Pe truța a mai stat la noi în clasă până la sfârșitul tri mestrului, apoi părinții ei s-au mutat în alt cartier și au dus-o la școala de-acolo. Azi e vânzătoare la raionul de ceasuri al magazinului Cocor. Trec une ori pe-acolo, nu prea des, o-ntreb câte ceva... Îmi răspunde profesional, aruncându-mi doar câte-o scurtă pri vire. După treizeci de ani e normal să nu mă mai recunoască
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
studenție George Băndărău lucrează în județul vecin, nu mai departe. Dar, viața... Or să discute după ce-și vor fi luat amândoi “porția” de răcoritoare. Uite, Georgică mai are vreo doi oameni în fața lui. Dar, iată, George a ajuns în fața vânzătoarei. Să nu-l scap! Ce m-o fi apucat? “Hapciu!” Hait! Ce să fie asta? De fapt, ăla-i om, care strănută vara. Iar, dacă mai și răcește, e și mai și! Că iarna, toată lumea... “Unde-i Georgică? S-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lucrat ca muncitor necalificat și apoi a primit o slujbă de casier la o firmă de construcții de locuințe de la marginea orașului. A izbucnit Războiul din Coreea, apoi costurile vieții au crescut, iar doamna Thaw a obținut un post de vînzătoare într-un magazin, după-amiaza. Curînd a început să se simtă foarte obosită și să sufere de depresii, despre care doctorul credea că erau efectul schimbării stilului de viață. Seara, după ce strîngea farfuriile și ceștile de ceai, cosea sau tricota, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la braț cu o femeie suplă care rîdea, îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă decît el. Thaw nu vedea nici o legătură între vînzătoarea veselă, plină de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rană la stomac care i-a adus o mică pensie guvernamentală, a lucrat la o mașină de tăiat cutii din carton într-o întreprindere care a supraviețuit crizei din anii ’30, iar în 1931 s-a însurat cu Amy Fleming, vînzătoare într-un magazin din Glasgow. Mama a fost o gospodină bună și o mamă plină de abnegație căreia îi plăcea muzica și cînta în corul Orpheus din Glasgow. Tatei îi plăceau excursiile și expedițiile pe munte și făcea muncă voluntară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
barul situat în partea din față a navei. Seal și tovarășii săi erau încă acolo. Când dădu cu ochii de ei, înțepeni și înțelese de ce s-a întors să-i privească. Se răsuci pe călcâie și se duse glonț la vânzătoarea de la magazinul de arme, o fată frumușică și subțirică, de vreo douăzeci de ani, care stătea într-un colț citind o carte. Ochii ei îi cercetară atent fața când el îi povesti cum i s-au furat banii. Încheie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]