3,550 matches
-
ani avea pe vremea aia? Douăzeci, douăzeci și cinci? Mătăluță nu știi ce vorbești, spune Curistul, americanii se gîndeau deja la planul Marshall, iar el habar n-avea că tot globul fusese împărțit la Ialta în două sfere de influență. Și-a vîrît dracul coada exact în mijlocul Europei, se gîndește Părințelul, taman în teritoriul nimănui, acolo unde era mai mare criza, zice Curistul, frumușică manevră, e de acord Roja simțind un fior în piept la capătul altei depășiri riscante, atenție la șinele astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveam nimic de pierdut dacă intru în jocul Angelinei, zise Poștașul. Cine știe, poate cu ocazia asta o să-i mai piară și lui Roja cheful să mai facă pe detectivul, m-am gîndit. — Să nu-mi spui că l-ați vîrît și pe Roja în povestea asta, zise Timișoara. Păi fără el, n-ar mai fi avut nici un farmec, zise Poștașul. Pentru asta mi-am muncit mintea cîteva zile în șir. Cum să fac să pot ataca subiectul ăsta de față
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și arunce privirea decît cu coada ochiului pe fiecare plic ca să recunoască adresele care îl interesau. Cu dexteritatea unui crupier le expedia alături, pe fiecare în teancul său, după mărime sau ambalaj. Pe cele care i se păreau interesante le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu-i lua niciodată mai mult de cinci minute. Cînd era gata mai privea o dată la cele două teancuri, dorind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă ușurat Dendé, era să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
însă de treabă, verifică încă o dată dacă schimbătorul de viteze se afla în punctul mort, zgîlțîindu-l de cîteva ori dintr-o parte în alta și aprinse plafoniera. Abia după aceea își îndoi un genunchi și sprijinindu-se de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
permanentă (asemănătoare cu o manie) pentru perfecțiunea formală distruge emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când la profesor, când la doctorul Cuc... ― Și mai departe ce s-a Întâmplat de a ajuns inelul pe degetul doctorului Cuc? ― Pânî sî mă aplec sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o vârât pi degit... Pi urmî o pleacat, cî sî grăbe... ― Ei? Care-i adevărul, doctore Cuc? „Doctorașul” a ridicat privirea spre pirandă și a rostit cu vehemență: ― Cum să nu uit să-ți dau inelul, dacă tu mă pisai cu Întrebările
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și surâzătoare, cu șorțuleț și cu bonețică, își vârî pentru câteva clipe căpșorul cârlionțat pe o ușiță dosnică, pentru a întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe scaun și își șterse cu batista fruntea transpirată; era obosit, fiindcă venise pe jos tocmai de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un dosar. Mă ocup de contabilitate, nu de politică, îi lămuri el îngăduitor ginerelui său. Nu e nimic dezonorant în treaba asta... Sever nu păru prea convins de explicație. Bău un pahar cu apă și refuză un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui Stelian. El nu era nimeni altul decât fostul gestionar de la bodegă, care, fiind prins mai demult cu mâța-n sac și cu mâna zdravăn vârâtă-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când visez urât?... Că te pică la examenul de maturitate! Mai rău!... Visez că sunt chemată la decanat și acolo decanul, îmbrăcat într-o uniformă țeapănă de milițian, îmi vâră sub nas un document mare, mare de tot, pe care stă scris, cu litere de-o șchioapă, ca să se vadă bine, numele meu adevărat, nu cel de fiică adoptivă... Și nici nu apuc să realizez bine ce se petrece, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra Japonie veche). Femeia vorbește în dialect, așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țâșnitoare, apoi îngeri mulți și de toate gradele, cum și Sânul lui Abraham în care sunt primiți drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul"; arhierei, episcopi, mitropoliți și patriarhia lacomi și simoniaci etc. etc. Spovedisem
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orice scrisori sau documente pe care le au asupra lor și să le predați numaidecât. — Cui? Întrebă Alatriste. — Cuiva care va aștepta peste drum de Mănăstirea Carmeliților Desculți. Parola va fi Monteros și Suizos. În timp ce vorbea, omul cu capul rotund vârî o mână În mantia-i Întunecată care Îi acoperea complet Îmbrăcămintea și scoase o mică pungă. O clipă numai, lui Alatriste i se păru că Întrezărește pe pieptul lui capătul roșu al cusăturii În relief a unei cruci a Ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Bocanegra, de a-i asasina pe călători, Începea să dezvăluie unghere prea Întunecate ca s-o rezolvi cu două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am vârât. Cu spada Încă la o palmă de englez, Diego Alatriste șovăi, iar celălalt Își dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
susținând privirea lui Guadalmedina de parcă nimic din toate acelea nu-l privea. Totuși, mult mai târziu, În fața unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu Întrebase de el, nici În timpul nopții, nici de dimineață. Lebrijana Îi spuse același lucru și În privința tavernei: nu tu necunoscuți, nu tu Întrebări. Apoi, când mă depărtasem nițel, am auzit-o Întrebându-l Încet În ce daraveri necurate se vârâse iar. M-am Întors să mă uit la ei pe furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste era din nou tăcut, mulțumindu-se să privească ferestrele ambasadorului englez cu o expresie impasibilă. Printre curioși se aflau și oameni mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și spadă. Contrar celor mai mulți soldați veterani din vremea aceea, Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]