2,982 matches
-
o stare de spirit, liniște, provocare, admirație, nostalgie, neliniște, furtună lăuntrică, scenografie, artificiu, inocență". Admirația pentru pânzele sale i-au smuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte de caldă apreciere considerând că sunt: "tablouri luminoase, vitale, cu tușe în cascade, ecouri și vârtejuri, precum Van Gogh"... „pânzele artistului sunt remarcabile prin învălmașeala culorilor clamând ascensiunea, levitația, cresterea spirituală și paradisul." Mi-am luat rămas bun de la tablouri și de la creatorul lor cu gând să mai revin și cu satisfacția că pictorul Mihai Teodor
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
întemeiată pe dragoste și respect reciproc, nicicum pe ipocrizie și mai ales pe infidelitate. Ce era de văzut s-a văzut, așa că Georgeta s-a întors bulversată imediat spre ușa pe care abia intrase de un minut și ieși val vârtej. Nu putea să-și mai revină din surpriza umilitoare în care a fost pusă, să-l surprindă pe soțul său urcat peste secretară cu pantalonii aproape în vine. Nici nu vedea pe unde calcă și nici nu știa ce să
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
Să te uiți cum îmi sublimă Și corvoada, și dorința, Și pacea, și suferința? Să te spânzuri de gâtlej Și să nu îmi dai prilej Să-ți usuc săgetătura Și să-ți vitregesc statura!” Colăcindu-te în vrej, Gândurile-mi faci vârtej; Mi le bag într-un sertar, Să devină clopotar. „Colăcindu-te în vrej, Să te spânzuri de gâtlej... Nu știai că este-o crimă? Suflete, faci pantomimă?” Raza lunii, cât un cnut, Se primește-n așternut Și cu perna la ecluză
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Acasa > Versuri > Visare > MĂ SCUFUND Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 511 din 25 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mă scufund în vârtejuri de apă Aici găsesc ceea ce caut : vidul de gânduri! Mă las în voia curenților repezi. E-atât de rece și atât de bine... Oare sunt prinsă de suspine iar? Sau mă alint... și îmi doresc doar mângâiere?! 2007 Referință Bibliografică
MĂ SCUFUND de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361181_a_362510]
-
ceva continuă să curgă, când vei simți iubirea, vei simți și dorința, petale de lumină din fructul iubirii. Un vis, de neuitat, am trăit cu tine, în cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu, inconștient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie dreaptă, topește totul în jur. A înțelege, a ierta... Iubirea e cheia, e sărbătoarea vieții, miraculoasă lumină, azimă de simțire. În zbor, cu aripi de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Excelentă metaforă a morții! În cadrul destul de straniu creat, glisarea spre fantastic este chiar necesară, pentru că ochiul, mintea, inima, nu ar suporta realitatea. Imagini-tampon stau între sine și sine “terminându-se, reîncepând / ceea ce nu e altul/ și nici nimic nu este” - vârtejul poate fi amețitor în goana după“cuvinte adolescente care, / bălării între dărâmături, / nu vor să se-ntoarcă, / se rotește absența / în culorile pădurii / o voce de foarte departe/ ori o traversare de aripi” (IV). Aici este vorba despre substanța însăși
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
viața. Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă”. Acest poem eminescian este inspirit de un basm publicat de folcloristul R.Kunish, al cărui fond
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
sunt pline de mâl ... Iubirea se asociază întotdeauna suferinței, nehotărârii, zborului, visului, dezamăgirii, ea poate proiecta individul de la extazul împlinirii, la cea mai cruntă disperare, fiind „cea mai înaltă culme a fericirii care se poate transforma în cel mai cumplit vârtej al nefericirii” (Platon) : „Ce tristă e pădurea sură,/ când se topește-n noi lumina,/ înțelepciunii lui Ibn-Sina/ și sângelui venit pe gură ... // Ce caută în noi pădurea/ când se cosește proaspăt fânul/ și guri flămânde cată fânul,/ mamelor lumii de
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În Memoriam: Împlinirea unui an de la săvârșirea din această viață a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Mân de la Mănăstirea Rohia - Maramureș (1935 - 2013) ... În iureșul timpului și în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viață omului și, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat și drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărată viața
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 [Corola-blog/BlogPost/364115_a_365444]
-
iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
valabilă în toate domeniile, dar cu atât mai mult în slujirea sacerdotală. Sfântul insistă asupra tăriei sufletești de nezdruncinat, în stare să suporte insulta, persecuțiile, supărările, ironiile, plângerile nemotivate. Virtutea constă, de fapt, în capacitatea de a nu se mânia. Vârtejul acestei patimi - și totodată păcat de moarte - atrage după sine aroganța, orgoliile personale, acuzațiile fără temei, ura și răzbunările, insultele și provocările obraznice care aduc foarte multe tulburări sufletești celor în cauză cât și celor din jur. Prin aceasta se
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
dar incert. Calendarul e o invenție abstractă, menită să ne inducă senzația de durabil, să pună ordine în trecerea noastră haotică prin lume. La pragul dintre ani ni se pare că viețile ar prinde brusc viteză, antrenându-ne într-un vârtej care provoacă teamă. În cartea sa Parfumul timpului, filozoful Byung-Chul Han susține că motivul stresului nostru generalizat nu este acela că lumea s-ar învârti mai repede, ci că nu ne mai permitem luxul de a adăsta fără un scop
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
măsline ... Deși iernile erau blânde, întruna din serile de iarnă, trecând prin cimitir spre casă și fiind întuneric, deoarece școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici, începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Am scăpat din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul m-a cuprins, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
a lui și-o răpește. - Mai degrabă asculta omul de frica decât de conștiință. - Fericit nu este acela care își împlinește poftele ci acela care și le stăpânește. - Noi ne aflăm în mijlocul unui univers compus din energie și informație, un vârtej în continuă mișcare și care interacționează în virtutea unor legi și principii insuficient cunoscute. În spatele lor stă însă Dumnezeu. - Nimic nu a început cu noi și nimic nu se sfârșește cu noi. Mișcarea înseamnă viața, stagnarea înseamnă moarte. Universul, din care
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363275_a_364604]
-
suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe - devine un ax vertical de care se reazemă în clipele de mare cumpănă, în imensa agitație a lumii. Poeta nu pierde
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
spiritual și să avem puterea de stăruință în rugăciune pentru a avea forță de a depăși toate momentele grele din viață cu surâsul demn pe față a unui învingător prin Duhul Adevărului, care ne poate mângâia și reda speranța în vârtejul acesta de hărțuire spirituală din partea celor răi și fără Dumnezeu în lume. Bunica îmi spunea că cine nu crede în Dumnezeu nu are nici legi și nici caracter. Și așa este. Să ne ajute Dumnezeu să fim oameni autentici, sinceri
DESPRE MOTIVUL FRECVENTĂRII BISERICII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367826_a_369155]
-
nefiind supărat de micul fur. Doar un behăit subțirel îl încredință că și-aflase tovarășul de drum. Apucă în brațe mieluțul, îl puse la fereală sub cojocelul său și ieși la viforoasa lărgime. Copil și miel, amândoi fură prinși de vârtejul ninsorii și purtați din ogradă spre uliță, împinși dincolo de biserica străveche până hăt, departe, spre gura pădurii și de-acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
de capișoanele costumelor, încovoiate în căutarea centrului de greutate care să ne permită deplasarea rapidă, am reușit să ieșim în calea râului care se învolbura la picioarele Cascadei Kaar. Am privit-o pe So, iar aceasta dădu din cap spre vârtejul de sub noi. Ne gândeam la același lucru. Era periculos, dar aveam șanse bune să coborâm mai repede pe cursul apei. Ne-am ancorat bine una de alta cu centurile, am pornit sistemul pneumatic al costumelor și ne-am dat drumul
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
cum să reacționeze, Emanuela, fiind surprinsă total de acest tablou ce i se înfățișează și care i se pare neverosimil, bate discret în ușă, temându-se că nu va fi auzită. Dragoș își ridică încet capul, parcă scos dintr-un vârtej de gânduri, și sări în picioare, îndreptându-se direct spre Emanuela. Îi vorbi șoptit: - Sărut-mâna, doamna Romașcanu! Ce bucurie! - Bună ziua, domnule profesor! Ce faceți? Ce face doamna doctor? - Obosit, dar optimist. Maria..., încă se află sub efectul medicamentelor, dar se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
de la ocean care sunt țuguiate, cu forme ascuțite, necizelate, cele din zonele premontane sunt îndeobște șlefuite, rotunjite, cele de prundiș au forma lespezilor din grohotișurile și bolovănișurilor din regiunile noastre hidrografice și montane, parcă aici vântul ar bate într-un vârtej circular perpetuu de poate da la iveală astfel de muchii inofensive, cu neteziri fără colți sau tăișuri necioplite, așa că și dacă ai aluneca, nici rana căpătată n-ar fi decât o julitură sau vânătaie și nu una dechisă, tăiată, ajunsă
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
vremea ne cioplise în bazalt. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbră în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de rochii. Mai apoi din ferie Gândul s-ar dori soție, Insă zânele prind veste Și se mută în poveste. Referință Bibliografica: Filozoful esențelor țări / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
a adus la șes Din munți sticlind pe tâmple Și ger să sufle cum n-a fost, I-a dat atunci poruncă, Să nu-și mai afle loc și rost Nici-un lăstar din luncă. Și s-a pornit pe pojghițat, Vârtej de frig să scoață Și ghiocelul a-nghețat În sticla cea de gheață... Dar buna zână, timpuriu Parcă-ntradins trimisă, Cât să nu fie prea târziu, Cu gura-ncet deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]