783 matches
-
nu pui la socoteală că Joshua Mayhew a vomitat În hol și momentul În care am adus tortul și-am Început să cânt: „La mulți ani, dragă Emily, la mulți ani!“. —Mami, dar eu nu vreau glazură maro, s-a văitat ea. — Nu e maro, draga mea, e galbenă. Nu vreau galben, vreau roz. După ce au plecat toți cei optsprezece invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și patruzeci și trei de minute să-mi conving fiul să adoarmă. Toate animalele de pluș surogat pe care i le ofer: miel, urs polar, dinozaur mov, fiecare dintre Teletubbies pe rând, sunt aruncate cu furie din pătuț. —Roo, se vaită el, Roo. Ca să-l fac să se liniștească, Îi dau periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
îi spun eu să aibă dracu’ grijă să nu mă dea. Acum plângeam în hohote. Lacrimi isterice, mari cât diamantele Harry Winston, îmi scăldau obraji. Cum pot să știu ce vrei dacă nu mi se permite să-ntreb? m-am văitat. — Nu mă mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea. Picioarele mi se înmuiară ca două spaghete subțirele, specialitatea casei la Da Silvano. Eram jumătate îngenuncheată, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
urmă, Charlie nu venise. —Trimite-i un e-mail, sugeră Julie. Ar fi nepoliticos. Trebuie să-ți ceri scuze în persoană dacă vrei să ai impact, i-am replicat. —Ești total obsedată de el. — Nu sunt! Ce mă fac? m-am văitat, mergând de colo-colo prin bucătărie. De ce ești atât de disperată să-ți ceri scuze personal? Ești îndrăgostită până peste urechi, sau ce ai? — Ah, Julie, nu-i vorba despre asta. Doar că mă simt oribil pentru că ieri m-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nenorocită cu tot, și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
viața omenească”. I s-au alăturat cu aplomb aforismele profesorului dr. Stupariu: „Viața omului este frământare perpetuă între binecuvântare și blestem”, „Orbului spiritual nu-i folosește la nimic bastonul alb”, sau „țepele” adresate de dr. Ștefan Orbulescu unui confrate: „Se vaită zi și noapte/ De-o gravă cardiopatie,/ Dar prevăd c-o să ne-ngroape/ Cu mult zel și simpatie”... Toate culese într-o carte care merită citită; este culegerea momentelor unei vieți dăruite muncii, prieteniei, omeniei, într-un cuvânt rânduri izvorâte
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
întîi a cere o esplicațiune pe care și fără acele cuvinte violente ne-am fi grăbit a i-o da. Red. [2 decembrie 1877] [""ROMÎNUL" ESTE ADÎNC ÎNTRISTAT... "] Romînul" este adânc întristat; "Romînul" plânge cu amar; "Romînul" geme și se vaită că înfrățirea nu s-a făcut! În ziua de 26 ianuarie, zice sibila radicală în numărul din 1 fevruarie, toate partidele s-au întrunit la un vot unanim; și în aceeași zi "Timpul", după 24 de ceasuri "Presa" și peste
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el mă corectă extrem de surprins, dar tot plin de căldură umană: Nu e tot un drac!! Pe urmă deodată își ridică mâinile în sus: Ia te uită la el, e cu paltonul!..." "Și cu geamantanul..." zisei." O, o, o, se vaită el, și cu geamantanul... Ce te-ai speriat, dragă, dai o declarație și no, că meri acasă, călca-te-ar vaca neagră... Spune, dragă", și îmi întinse și un stilou, cu gesturi gospodărești, ei fi-ar să fie, stăm de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâția copii. "De ce-ai făcut și dumneata cinci, doi nu ți-ajungeau?" îi spusese odată Matilda, plictisită de văicărelile și de gura lui zâmbăreață, care nu înceta să afișeze în mod enervant "sănătoasa" lui orientare politică chiar când se văita. Al treilea era un arhitect, de o urâțenie care nu ascundea decât tot urâțenie; urât era, urât gândea și urât acționa. Era promoție proaspătă și nici măcar meserie nu știa, ca să compenseze cu ceva urîtele-i calități. Spusese despre mine că mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit..." "Vreo gustare ceva?", ne întrebă bufetierul. "Ce luăm, dom' șef?" zise țiganul. "Ia ce vrei, îi spusei, nu fac cinste cu mâncare, numai cu vin." " Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi de la facultate..." Mă făcui că n-am auzit că mă tutuise și-i spusei bufetierului că eu vreau brânză, unt și salam de Sibiu. Țiganul fluieră a pagubă și se holbă la mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-aici, am și vorbit cu cine trebuie și intru în comerțul de stat. Dar tu n-o să pleci, o să stai ani în șir, să te găsească americanii la deratizare și... și Vintilă își izbi fruntea cu palma și se văită cu o compătimire copleșită: a! a! Ce om de valoare! Ce minte! Câte calități într-un singur om! Cum au putut bolșevicii să-l înjosească în felul ăsta!" Calistrat făcu "jjj. jjj! Batroane, se bâlbâi el, văd agum o băsărică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atinse delicat coasta cu degetul), ce drăguță ești mata, ce înfățișare frumoasă ai, pe urmă, alo! (și iar mă împunse cu degetul lui gros), da' bărbatul unde lucrează? N-am bărbat, zice, și eu, când am auzit așa (și se vaită ducîndu-și palma la cap), aaau! N-are bărbat... Și, zic, ai camera ta aici? Am! Aaau! Domnișoară, și pot să viu și eu diseară așa pe la orice oră să mă onorați cu prezența dumneavoastră?! Aceste cuvinte mi le adresa mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă bărbieresc, îmi pun discret un costum de vizită și, dragă nevastă, nu ți-am povestit eu de dom' profesor cu care m-am împrietenit? Ba mi-ai vorbit. Ei, are o sărbătoare în familie. Sânt invitat. Ești invitat? se văită iar Vintilă, aaau, pune-ți și tu o cravată mai frumoasă... Țineți și dumneavoastră minte, dom' profesor, ce mi-a spus și mie un avocat, unul Buzdugă, buun avocat, dar pe toate clientele le... Dom Buzdugă, zic, dar cu doamna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate să-și întindă și el picioarele măcar acum când... Cînd o să mor ce-o să-mi faci, o să-mi atârne labele peste pat... Mai bine stăteam acasă..." Sora îi răspundea surâzând că n-au alte paturi și el mereu se văita, nu de ulcerul de care fusese operat, ci de acest inconvenient cu patu-acela. Și sora de ce surîdea?... În dreapta un ins urât, cu o vie privire, căutând de la mine o confirmare că nu va muri, deși corpul lui era plin de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva, își izbi uluit fruntea cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi el cu dispreț, arătând cu capul încolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și încercă să se gândească la altceva. Gorman părea totuși competent. De altfel, Apone și Hicks vor lua comanda în caz de înfruntări. Interfonul le tranmitea mereu vocile lui Ferro și Spunkmeyer care pilotau naveta de debarcare, blestemau și se văitau. ― Trecem în faza de apropiere finală, spunea ea. Ajungem la șapte zero nouă. Caut un reper mai de doamne ajută, ― Eram sigur că-ți căutai un pervers care ajută doamne, făcu Spunkmeyer. Era o glumă mult prea răsuflată și Ferro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu păr. I-am pregătit un bol de lapte și mi-am spălat fața cu valuri de apă rece. Se mai potolise și durerea, Rapotan strânsese profesionist, cu măsură. Urmele dispăreau repede, până să ajungi la doctor și să te vaiți; rămânea doar umilința. Nici eu nu stăteam însă cu mâinile în sân. Am scos Polaroidul din dulap și i l-am băgat lui Brutus sub nas. S-a uitat bleg, întâi la mine, apoi la aparat, ca la poliție. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu foaia în mână. I-am arătat ecranul, explicându-i tot ce se întâmplase până atunci. Anagrama, telefoanele-surpriză, harta fraților „Brothers“, poeziile lui Bidileanu - toate se legau într-un fel, dar cum? „Spune-mi că ai vreo idee...“, m-am văitat. „Am!“, mi-a zâmbit Maria, după care m-a sărutat pe ureche. „Cât dai ca să-ți zic?“ „Ce vrei tu...“, am cedat. Era o imprudență, blândă și afectuoasă, dar totuși o imprudență. „Bine. Mai întâi, o ciocolată dietetică nemțească de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă distram și eu acasă: desfăceam capacele de la cauciucuri, apăsam ventilele cu vârful unui pix (alea cu mină cu bilă sunt foarte bune la așa ceva), scoteam aerul, apoi înșurubam capacele la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că am niște țicniți în bloc. Povesteam cum o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii mă compătimeau, înainte să plece. Unii (mai ales femeile) nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tine, înseamnă că-i născut în ’68. Maximum ’69. Mă urmărești?“ „Da.“ „Suntem în 2005. Când ar veni 40 de ani?“ „În 2008 sau 2009...“, am calculat. „Corect!“, a jubilat Mihnea. „Cel mai probabil, în 2008. Pe urmă tipul se vaită: că-i trist, că n-are coaie, că mai are de-așteptat paișpe ani și ceva să-i vină mintea la cap. 40 de ani minus 14 egal 26. Amicul Paul și-a scris pasajele la 26 de ani. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Universității, pe matematică), a publicat, postum, o teoremă descoperită-n agenda lui Bayes. Însoțită de-o ecuație ce propunea o soluție imperfectă la una din cele mai dificile probleme ale matematicii probabilității: succesul.“ „Ce-are succesul cu matematica?“, m-am văitat. „Ignorantule!“, m-a apostrofat Maria, „Se vede că n-ai intrat niciodată într-un cazino!“ „Bună observație! Rezumată, teorema lui Bayes suna cam așa: se determină, din numărul de-ocazii în care un eveniment a avut loc și-a eșuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]