788 matches
-
bea vin; îi este îngăduit, în schimb, ba chiar i se poruncește, să se hrănească din belșug cu flori în așteptarea visului revelatoriu 101. Ezdra procedează întocmai. După șapte zile, ridicând ochii, vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea iscoditoare a lui Ezdra, femeia începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu niște ochi febrili, și o strânse în mână. O simți cum se întinde drept răspuns, ridicându-se sub degetele sale. — Ce să fac? întrebă scuturând-o din nou disperat. Nu vreau o slujbă. Nu vreau să trăiesc așa, se văită... Și, dintr-odată, sub ochii săi uimiți, suprafața guavei crescu și mai mult... și explodă cu un bum!, carnea cremoasă zbură în toate părțile, aruncând o ploaie de picături fine spre cer, împrăștiind semințe care loviră oameni de pe balcoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli peste ea, în caz că soarele era prea puternic pentru ca să-l poată îndura. Pudra de talc se scurse într-un rîu lăptos de pe fața fetei. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
grijă în timp ce pescuia proteza care plutea prin sos, colorându-se permanent într-un galben înfiorător din cauza curry-ului. O scoase cu o lingură, fixându-și-o la loc în gură. În mod sigur, fusese o zi plină de succese? Pinky se văită din nou. — Offff, offfff, offfff, răspunse disperată. Poate că plângea de mila lumii, se gândi Ammaji. — Uită-te la dinții mei, și-i arătă lui Pinky, în încercarea de a o înveseli, un rânjet fioros de culoarea curry-ului. Uimită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim. Plăcerea Linei pentru vizitele ei era condiționată acum de dispoziția doctorului. înainte cerea prezența prietenelor anume pentru a se văita de necazurile conjugale. Acum subordona tot confortului ei cel nou. Cu atât mai bine dacă era mulțumită! Mini, subt impresia dezorientării, pe care i-o pricinuise casa străină cu oamenii cunoscuți și oamenii schimbați în decorurile noi, plecă fără gânduri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la plăcere și la necaz. Acea jăvruță de fată îi căzuse lesne pe brațe și nu i le-încurcase prea tare. Tocmai o proastă și o urâtă îi făcuse acei dar. Când i se întîmplase buclucul, urâta și proasta se văitase și bocise.. Cum nu putea suferi să vadă strîmbîndu-se o urâtă, într-un moment de iritare, Lică spusese: ,,Ad-o alunei încoace!". Era grozav de tânăr. dar chiar gesturile necugetate nu reușeau rău lui Lică. Fusese un incident ce nu-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sinceră... Se ține minte, face bine când totul devine un soi de rutină domestico-senzuală, cu bucătăria în rai, cu dormitorul în iadul tuturor desfătărilor... Să revin... Mi-am descoperit niște file disparate și... disperate, de pe la vreo 16 ani, unde mă văitam foarte serios că mă descompun... Ce substanțe pure oi fi având eu pe atunci în mine, stricate brusc, de mă descompuneam cu atâta gravitate? Rămâne un mister al adolescenței acest melanj uluitor de candoare și de „murdărie“. Apoi, rătăcite prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
m-a rugat să nu mai vorbesc atât de sever și de răstit cu tata. A trecut într-adevăr prin multe și a pierdut totul, prăvălia de care era legat la fel de mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sînt Într-o situație neplăcută, nedorită sau periculoasă. Eu am avut asemenea ocazii. Știi ce te poate mira În asemenea situații? Că nu toți acei oameni se comportă În același fel. Unii se agită disperați, alții caută soluții, alții se vaită că li s-a Întîmplat chiar lor așa ceva, alții așteaptă liniștiți sperînd că situația se va rezolva În cele din urmă, alții beau ca să uite de necaz, alții devin din senin exagerat de veseli ca și cum Întîmplarea ar fi În vreun
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
vreme, cititor de ziare și fan al televizorului, știa bine ce se întâmplă prin țară, a căutat să-i explice și s-o lămurească cei cu aviara și decât să se îmbolnăvească, doamne ferește și ei, să nu se mai vaite și să plângă pentru găini, că asta-i situația și să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lamentațiile : „Nathalia“, spunea, „deschide, Nathalia !“... Vedeam cum întindea mâna, ca pe un peduncul, cum râcâia, cum se retrăgea apoi în sine cu peduncul cu tot, ca într-o scoică. Aș fi putut să stau acolo mult și bine să mă vait sau să râcâi și eu. Spinarea mea adera perfect la perete, un fluturaș albastru se lipise pe conturul umbrei mele și mi-am amintit cât de ostenită era Zenobia... „O strigi degeaba“, i-am spus lui Petru. „Nu vrea să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
neamului de oameni care va urma! 4. Ce a lăsat nemîncat lăcusta Gazam, a mîncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mîncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mîncat lăcusta Hasil. 5. Trezițivă, bețivilor, și plîngeți! Văitați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură! 6. Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
ca vai de mama ei de apă, cu moluște, cu nisip. Mă feresc de bulion, acritură, ceapă, usturoi. Merg pe griș, paste, orez. Dar e mâncarea bună. Nu facem figuri să spunem nu știu ce. O pâine ne vine, de ce să ne văităm. Mâncare, apă, baie, e bine. Baie, o dată pe săptămână, având în vedere că sunt atâția oameni aicea, nici conducerea nu poate să facă prea mult, dar o dată pe săptămână e bine. Joia. O juma’ de oră sau o oră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adormit ca un prunc. Un vis a prins a mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori și cântec de pasăre, a apărut în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ăsta. Plătește mai bine decât oricare alt stăpân de pe toată strada. Așa că nu ne putem permite să pierdem slujba asta. totul e să ne ținem fleanca... Se opri și în clipa aceea se uitară una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om fi spus toate astea? Sunteți din Mahalaype? V-a trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl galeriei Kodak și Emmy simți că tortura ei abia începea. — Oh, Doamne, nu, se văită ea cu voce tare, trăgându-se înapoi în scaun și holbându-se la calculator de parcă urma să explodeze. Știa că n-ar trebui să clicheze pe linkul ăla, dar nu mai era cale de întoarcere. Își îndreptă spatele cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-au pus În fruntea ei și au luat hățurile s-au văitat. Mai cu perdea, dar s-au văitat. Băi, dar de ce vor ei să fie acolo, pe capra trăsurii, zic eu, dacă e așa de greu? Că le place... Te păzește sepepeul, ești cu prima doamnă, vine și a doua doamnă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-au pus În fruntea ei și au luat hățurile s-au văitat. Mai cu perdea, dar s-au văitat. Băi, dar de ce vor ei să fie acolo, pe capra trăsurii, zic eu, dacă e așa de greu? Că le place... Te păzește sepepeul, ești cu prima doamnă, vine și a doua doamnă dacă e nevoie, poate vine și a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
altul, se înclinau cu grație. În murmurul de voci al unei conversații alese, oamenii își reluau siguranța de sine care le lipsea cu câteva ceasuri mai înainte pe străzile negre ale orașului. Hainele alungau ciuma. În actul întâi, Orfeu se văita cu ușurință, câteva femei în tunici își comentau cu grație nefericirea, și iubirea era cântată in mici arii. Sala reacționa cu însuflețire discretă. Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi spun eu să aibă dracu’ grijă să nu mă dea. Acum plângeam în hohote. Lacrimi isterice, mari cât diamantele Harry Winston, îmi scăldau obraji. Cum pot să știu ce vrei dacă nu mi se permite să-ntreb? m-am văitat. — Nu mă mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea. Picioarele mi se înmuiară ca două spaghete subțirele, specialitatea casei la Da Silvano. Eram jumătate îngenuncheată, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
urmă, Charlie nu venise. —Trimite-i un e-mail, sugeră Julie. Ar fi nepoliticos. Trebuie să-ți ceri scuze în persoană dacă vrei să ai impact, i-am replicat. —Ești total obsedată de el. — Nu sunt! Ce mă fac? m-am văitat, mergând de colo-colo prin bucătărie. De ce ești atât de disperată să-ți ceri scuze personal? Ești îndrăgostită până peste urechi, sau ce ai? — Ah, Julie, nu-i vorba despre asta. Doar că mă simt oribil pentru că ieri m-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a existenței tablă de șah ne-mpinge fără-a ne cunoaște, Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]