1,109 matches
-
sa ceea ce a fost Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii / Subtilei beții; Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
va scrie. Acesta este secretul? Sorin o sărută pe Sorina. 90. Despărțiți în silabe cuvintele: mie, piept, voie, paie, caiete, piețe, miere, miel, mierlă, cuie, amăruie, viespe, piepten, piersică, piesă, straie, miorlăie, pietre, cărăruie, cuier, poiene, nuiele, ieri, miercuri, vierme, văpaie, oaie, ploaie, cutie, mie, pălărie, prostie, carie, sanie, scrumieră, veselie, servietă. 91. Formați cuvinte și alcătuiți pentru fiecare câte o propoziție: → c c → con → → c ca → → ta → r i → a → duce du → d ve → da → tor do → p m → od
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
aflase și frumoasa domnișoară Julia Zimberlan, l-a avut drept ghid pe studentul cu numele de cod Raul B.. În timpul celor două săptămâni cât a durat excursia, între Julia și Raul s-a aprins focul dragostei. Un foc mistuitor. O văpaie ce nu s-a stins nici după cei doi ani în care tinerii au așteptat să obțină fie el un pașaport de a o întâlni pe Julia în Republica Vandana de Nord, fie ea pentru a mai putea veni o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului, putere au să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți ai tăi Dumnezeu cel veșnic are să vă piardă și nu va rămâne pe fața pământului nici cea mai mică urmă a vieții tale de odinioară, când îl slăveai pe Dumnezeul cel veșnic. Rămâi, dar, singură, o, ucigașo, învăluită în văpaia focului! Te du în Iad, locuiește Tartarul, tărâm al ucigașilor!”. Despre sfârșitul Romei, vezi, de asemenea, Or. sib. 3, v. 52; 3, vv. 356‑359; imprecația împotriva Romei, cf. Or. sib. 5, vv. 228‑256. . Episodul nu apare în traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre răul provocat asupra sinelui, un rău care cere răzbunare, un rău care se finalizează prin regrete tardiv distrugătoare pentru toți actorii implicați. Așa, pentru a confirma judecata lui Kahlil Gibran, conform Făreia: „noi suntem semințe ale unei plante de văpaie” și, purtați de vântul sorții, ne răspândim, dar nu întotdeauna într-un loc fertil. Iar tristețea care ne încorsetează pe noi, cititorii, este că singurătatea eroinei devine „creativă”, dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cel numai duh / Să poată vorbi despre...” (Mormântul poetului) liniștea care domnește-n acea oază divină. „Doamne! cât fum ascunde-n sine freamătul încă verde / ce-l laudă furtuna bâlbâind...” (Amintirea poetului) “Din umbra sfântului mormânt / Rămâne-va lumina din văpaie / Rămâne-va uitarea din cuvânt / Rămâne va iubirea iubitoare...” (Cerul și Pământul) în adevăr, „ceru-i făcut / din morminte...” (Amintirea) și-o liniște fără de nume domină platoul puținelor morminte de pe colina Pănăstirii Nicula. “N-a mai rămas din toate câte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
redusă la un conținut propozițional. Fără să depindă de o sumă finită de afirmații, credința nu se exhibă, ci se evocă. Credința este o dorință, o sete de Viață care trebuie mereu împrospătată. Conținutul coincide cu forma, precum într-o văpaie. Spre deosebire de rugul aprins văzut de Moise, în inimile noastre toate flacările se pot stinge. Iar de la o anumită vârstă a lumii încoace, tot mai puțini mor cunoscând incendiile interiorității... Dacă rugăciunile noastre de dimineață și seară nu ne ajută să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în a doua scrisoare către tesaloniceni (Tesaloniceni 1, 7), unde limbajul folosit nu este fără reminiscențe în Cartea Apocalipsei: „Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc”. În sfârșit, în corpul scrierilor petrine, semnificația termenului revelație își păstrează aroma eshatologică consacrată deja în epistolele pauline. Trebuie spus că substantivul apokálypsis apare o singură dată în cartea Sfântului Ioan Teologul, iar încărcătura lui semantică nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor. Rostirea sa este un cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
actele de stare civilă) și D. I. Nichifor, D. Crainic, I. N. Crainic, Victoria Rațius, C. publică versuri și tălmăciri, precum și scurte articole în „Luceafărul”, „Revista politică și literară”, „Ramuri”, „Căminul nostru”, „Sămănătorul”, „Cosinzeana”, „Lumina literară”, „Viața românească”, „Drapelul”, „Drum drept”, „Văpaia”, „Flacăra”, „Viața literară”, „Solia”, „Capitala” ș.a. În 1916 își adună versurile în volumul Șesuri natale; concomitent îi apăreau un florilegiu - Zâmbete-n lacrimi - într-o colecție condusă de Al. Vlahuță și traducerea broșurii Belgia însângerată a lui Émile Verhaeren. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Traduceri: Mihai Eminescu, Hyperion, București, 1940, Gedichte București, 1975 (în colaborare); J. W. Goethe, Faust, I-II, București, 1957-1958; Franz Grillparzer, Granit, București, 1964; Lion Feuchtwanger, Succesul. Trei ani din istoria unei provincii, pref. I. D. Bălan, București, 1964; Paul Schuster, Văpaia de februarie, București, 1966; Adalbert Stifter, Vechea pecete, pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Vasile Alecsandri, Fürst Despot, București, 1973; Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung V. Voiculescu - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent în imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pind, semnată Alpindor Diselli, probabil o replică la poemul Balcanul și Carpatul al lui V. Alecsandri, iar editorial, în 1898, cu Gânduri și vise. A mai colaborat cu versuri la ,,Revista Macedonia”, ,,Arhiva”, ,,Vatra”, ,,Vieața”, ,,Sămănătorul”, ,,Luceafărul”, ,,Viața românească”, ,,Flacăra”, ,,Văpaia” ș.a. Din 1902 se numără printre redactorii revistei ,, Convorbiri literare”, unde îi apar, ani la rând, fragmente traduse din Iliada lui Homer. Valoarea activității sale științifice și culturale, recunoscută prin admiterea între membrii Academiei Române (1923), a fost dublată și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
variate și ar fi utopic să încercăm aici o hermeneutică selenară; însă, chiar dacă dominanta e ilustrată de registrul semantic al iubirii și al durerii, ne va reține aici atenția doar acea dimensiune discretă, aproape mistică a astrului nocturn. Pe scriitor, văpaia rece a lunii îl transpune întrun alt nivel spiritual și îi dezvăluie tainele creației ca și zădărnicia vieții. Concepția despre lună a lui Eminescu, putere care învie gînduri și întunecă suferințe, își are rădăcina în imaginea vedică a lui Varuna
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
oară la volan după luni de frică hamletiană de a acționa, motorul mașinii care mă ducea spre cabană a luat foc În plină autostradă! Într-o secundă, aburii haosului interior mi-au fost Împrăștiați de nevoia urgentă de a stinge văpaia, de a scoate mașina din carosabil și de a chema asistența tehnică. Roadele Îngrijirii doctorului Bruno Începeau să se manifeste și mai clar, dar și situația concretă m-a trezit din iluzie la realitate. Când traficul rutier e oprit din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ei nuanțare, ca și exactitatea transpunerii, sunt calități care o fac demnă de renumele autorului tradus.“ VIRGIL STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU PARASCHIVESCU
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ion Caramitru, în regia lui Cristian Munteanu. În ceea ce privește Zahei orbul, , e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
din greu, vocea îi devenea inegală, limba i se lipea de cerul gurii nemaifiind în stare să lege două vorbe față de cineva. Durerea din piept nu-i dădea pace. O simțea arzând ca un foc. Fața îi era ca o văpaie, iar stelele îi păreau că își pierduseră strălucirea. Deși totdeauna lua problemele majore în propriile mâini, existența neadevărului, a nefericirii trăite noapte de noapte, o făceau să se simtă înfrântă. Își dorea să fie departe de el, oriunde altundeva dar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu picior transparent, apoi ciocniră și băură fiecare. Cuburile de gheață începuse a se topi, iar ea băgă două degete în apa rece și-l stropi puțin pe față. Se amuzară și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe masă, iar cu cealaltă mână încerca să-și desprindă parcă ceva de sub unghii, mici fărâme închipuite de mizerie. Își ridică privirea unul către altul, apoi se sărutară fără a se feri de cineva. - Aș vrea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră. Ideea structurantă a scrierii e cuprinsă în pledoaria în spirit evanghelic pentru înțelegere și iertare. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
raport nefavorabil, mi s-a luat salariul de Stat, ocări din partea Bucureștiului și apoi mutat la Fărcășeni. Fiind separat de ceilalți nu pot cunoaște alte amănunte. Pr. Alois Donea Roman, 16-III-1992 Poporul meu Iată !... Inima străpunsă Sângerează pentru tine Și văpaia ei ascunsă Vrea să facă numai bine! Te-am iubit peste măsură Și-am venit spre-a ta scăpare, Iară tu rânjind cu urăMi-ai pus curse de pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând lângă coloană: Nu credeam
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puțini înduioșează Mulți în față-mi cer putere Și-n ascuns mă detronează. Dar ce vreau?... O, vreau iubire Imitare, reparare;... Nu tânjiți cu șovăire!... Alergați și mic și mare; Iată inima-mi străpunsă Vrea să-mpartă numai bine; Și văpaia ei ascunsă Vrea să ardă-n piept la tine! Fr. Alois Done (revista Viața) 16. Ep. IOAN DUMA reabilitarea post-mortem După arestarea episcopului Anton Durcovici în iunie 1949, scaunul episcopal a fost preluat de vicarul general episcop Marcu Glaser, administrator
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poate "Doamna", însă, te iubește! Eu știu! Prea bine știu! Cât înțelegeți, voi, bărbații, sufletul femeii... De-aș pleca, Doamna Maria și-ar afla pacea. Ștefan tace. Se duce la fereastră. Dangătul molcom al clopotului de vecernie al Mirăuților îndulcea văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru pacea miilor de suflete ce așteaptă de la tine mântuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]