5,635 matches
-
din Slobozia - Filipeni, de la familia Maria și Mircea Ignătescu (despre dansuri, clacă, nuntă, botez, horă, strigături, costum popular, nume de locuri și oameni), care, cu multă amabilitate, m-au găzduit, cât timp am făcut investigații în Lunca și Fruntești. Cu vărul Mircea Ignătescu am mers în Lunca pe la oamenii bătrâni: Romedea Gheorghe, Pintilescu Vasile, Cucu Mircea, Gurău T. Vasile, Borcea Dumitru, al cărui frate, Borcea Vasile, contingent 1941, a murit în Siberia, la Celiabinsc, și nu este trecut pe monumentul eroilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a moșiei Rosetti și a moșiei Sterian. Evident, Ilie Vraciu a prins o bună parte din locurile cunoscute, însă nu le-a prins pe toate. Altele mi-au fost relatate de Vasile Huțu, alt îndrăgostit de locurile natale, și de vărul meu, bădia Mircea Ignătescu. Care sunt toponimele satului Lunca? Vom avea surpriza să aflăm c toponimia satelor de clăcași este mai bogată decât a satelor de răzeși. Ei, care au lucrat pe moșiile boierești, au dat nume locurilor pe unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
menționează c Filipaș (Dunavăț) a cumpărat jumătate din Poiana lui Coste Călugărul, de la unchiul său Sava Mleștniță, în timpul lui Ștefan cel Mare, în 1491. în document se face precizarea despre satul Filipeni, unde a trăit și stăpânit Gavril Dunavăț și verii lui, o jumătate de poiană, unde a trăit Coste Călugărul, care apare într-un document de danie, de la domnii Moldovei, Iliaș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, la 1437 și 1438. Dacă admitem, și trebuie să admitem, că acest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din familia Rosetti, stabilindu-se, în final, un hotar despărțitor care pornește din zarea Oțeleștilor, la gura Știubienei, pe sub Margine, peste deal la Velniță, pe după Cocolie, până în zarea Poienilor. Cel mai vechi proces dintre urmașii lui Filipaș (Gavril Dunavăț și verii lui) și popa Onică din Fruntești și cu mai multe rude din Obârșie (Obârșia Berheciului) datează din 1565, când sunt atestate documentar cele două sate,Filipeni și Oțelești și a dat câștig de cauză urmașilor lui Filipaș Dunavăț, ca unii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Olimpia Bșdșlu 1565 (7073 Aprilie 25), Hîrlșu Alexandru Voedod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei. Iată a venit înaintea noastră popa Onică din Fruntești și cu alte rude din Obârșie și au pârât Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde au trăit Coste Călugărul, care această jumătate din poian a cumpărat-o Filipaș, tatăl lui Gavril Dunavăț, de la unchiul său Sava, fiul lui Mleaștniță, din urice de mărturie ce a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urice de mărturie ce a avut de la Ștefan Voevod cel Bătrân, pentru 140 de zloți tătărăști. De aceea, domnia mea le-am dat zi, ca să-și prezinte privilegiul lor și mărturie, peste două săptămâni. Deci Gavril, fiul lui Filipaș, cu verii săi, au venit la zi cu mărturie și au adus înaintea noastră privilegiul de cumpărătură ce l-a avut tatăl lor Filipaș de la Ștefan Voevod cel Bătrân, că a cumpărat tatăl lor, Filipaș, de la Sava Mleaștniță, pentru 140 zloți tătărești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia) și Catinca - Ecaterina (Titina) care n-a fost căsătorită. Despre Cocu Boteanu știu că a făcut războiul de reîntregire a neamului din 1916-1918, ca tânăr locotenent și că a fost luat prizonier în bătălia de la Argeș, noiembrie 1916, împreună cu vărul său, tot sublocotenent, din familia Lang și dus într-un lagăr din Germania unde au stat doi ani, până la sfârșitul războiului. Când soldații germani au pătruns în tranșeele românilor - povestea Cocu Boteanu, ajuns colonel - omorau cu patul armei pe toți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vârstnici, să-i aducă ceva de la magazin. Nu s-a întâmplat niciodată ca un neamț s ia banii și să plece; erau corecți și cinstiți. Cu toate lipsurile, mizeria și foamea, Cocu Boteanu găsea cuvinte de încurajare și îmbărbătare pentru vărul său, care intrase într-o stare de apatie, de lipsă de încredere și de voință. Până la urmă au scăpat amândoi, și când Cocu a ajuns acasă, noaptea, a bătut în geam și a spus cine este. Toți ai casei au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Onica din Fruntești, care, împreună cu rudele sale din Obârșie (e vorba de obârșia, începutul Dunavățului, adică Mărăști, însă s-ar putea să fie și Obârșia Berheciului) l-au pârât la domnie (domn era Alexandru Lăpușneanu) pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde a fost Coste Călugărul. Despre sat și biserică vorbește un document din 1605, în care Anton din Fruntești cere să se hotărască (să se stabilească hotarul!) Dunaviciorul. Apoi, în 1616
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urmașii săi. Pentru satul Fruntești, cel mai vechi locuitor care a știut scrisul, cititul, tipicul slujbei bisericești, a fost popa Onica care, împreună cu rudele sale din Obârșia, pârăște la scaunul de judecată domnesc, la 1565, pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni. Pentru secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, atât în Filipeni, cât și în Fruntești întâlnim mai mulți localnici care știau scrisul și cititul, fiind prezenți în actele de vânzare-cumpărare, în cele de danie, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 1437-1438, dat de Ilie și Ștefan, domnii Moldovei, apare numele beneficiarului, Mihail Oțel și un alt nume, care revine desă în documentele ulterioare, Coste Călugărul, în secolul al XVI-lea numărul celor implicați în procese crește: Gavril Dunavăț cu verii lui, popa Onică din Fruntești, Cozma Dunavățu cu nepoții Teodor, Ștefan, Nicoară și Marina, iar în secolul al XVII-lea, atât în documentele datate, cât și în cele fără dată, apar tot mai mulți împricinați și martori. Așa, de exemplu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia”. Altele erau mai blânde, culese în mijlocul verii: cicoarea, cimbrișorul, osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau pe tot corpul, în exterior sau interior
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zisă că: „Te bag..., dacă ești membru (al PMR) de ce nu-ți repari nevasta singur?” Și la băgat undeva, unde, de regulă, nu se spune! Alt caz, rezolvat cu brio de doctorul Dărângă, a fost cu cel mai mică dintre verii mei primari, care s-a opărit (avea patru ani) întrun ceaun cu lapte clocotit. Doctorul a făcut tot ce i-a stat în putință săl salveze pe acest copil, văr bun al meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de doctorul Dărângă, a fost cu cel mai mică dintre verii mei primari, care s-a opărit (avea patru ani) întrun ceaun cu lapte clocotit. Doctorul a făcut tot ce i-a stat în putință săl salveze pe acest copil, văr bun al meu, Mircea Breahnă de la Oțelești, să nu-i lase urme care să-l facă să se jeneze mai târziu. Prin comună mai umbla un felcer, asistent sau cum s-o fi numit, unul Antonescu, care era amarnică la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în stare să găsesc nici o replică potrivită, așa că am întrebat-o dacă dna Strickland are copii. — Da, are un băiat și o fată. Sunt amândoi la școală. Subiectul fiind epuizat, am început să vorbim de alte lucruri. V În cursul, verii am întâlnit-o destul de des pe dna Strickland. Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să ne simpatizăm. Eram foarte tânăr și poate că-i plăcea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mare și purta o panglică neagră, lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
au rămas în continuare acolo. Luați asta, poate că dumneavoastră veți ști să faceți ceva cu ea. Îmi întindea o cheie mare. — Nimic nu s-a mișcat de la locul lui de când nu mai merg acolo. Singurul lui moștenitor e un văr prin alianță, din partea soției lui, pe care nu l-am văzut niciodată. Notarul a spus că e plecat în America. M-ar mira să se mai întoarcă, și gândiți-vă cât timp ar lua să dai de el... În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să se prezinte: — Mă cheamă Holiday. — Pe mine Blaine. Și-au strâns mâna la nivelul șoldurilor, cum era la modă. Amory a rânjit. — La ce liceu ai fost? — Andover. Dar tu? — La St. Regis’. — Nu mai spune!? Am avut un văr acolo. L-au discutat temeinic pe verișor, după care Holiday a anunțat că avea Întâlnire cu fratele său la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioare. La Dumnezeu și la Witkowski nimic nu‑i imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta, nu‑i sănătos, zice eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a întâmplat lui Reinhard Lange? A fost tratat doar de reacțiile nevrotice asociate? Ea dădu aprobator din cap și se așeză pe marginea patului meu. — Povestește-mi despre Institutul Göring. Are vreo legătură cu Hermann cel Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția numelui lui Göring. De n-ar fi el, în Germania ar mai exista foarte puțină asistență medicală, demnă de acest nume, pentru bolile mintale. Naziștii ar fi distrus medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acest articol? Mă refer la Julius Streicher. — O astfel de ură este aproape sigur rezultatul unei instabilități mintale puternice. Se opri o clipă, apoi continuă: Pot să vă scpun ceva confidențial? — Bineînțeles. — Știți că Matthias Göring, președintele acestui institut, este vărul primului-ministru? — Da. — Streicher a scris o mulțime de nonsensuri otrăvite despre medicină ca fiind o conspirație evreiască, mai ales psihoterapia. Pentru o vreme, viitorul asistenței medicale pentru bolile mintale s-a aflat în pericol din cauza lui. Prin urmare, doctorul Göring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tatălui cobora dintr-o familie de profesori particulari, directori de internat, sarcină pe care și-o transmiteau ereditar încă din timpul vechiului regim. Dinspre partea mamei, dintr-o familie de juriști. Copilăria o petrece la Bourg-la-Reine printre frații, surorile și verii lui, fără să cerceteze vreo școală a statului, instruit numai de maică-sa, ale cărei simțiri religioase nu excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stareță. Mi-a spus cu glas de moarte, fiindcă îi eram soră, iar eu slujieam la mănăstire: „Sevastița, numai tu poți să mă salvezi pe mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
ducatul lui Pardailan, iar apoi, după nuntă ... Marele șambelan intră în sala tronului și-i spuse: - Haolio, bre, împărate, ț'o vinit, hairoplanu' ... Cam tâmpit bietul de el fiindcă era din Țăndărei, capitala unei provincii de idioți, însă îi era văr de-al doilea și-l considera tare credincios, mai ales că-l pâra una-două la împărăteasă. - Dă-te dreacu' sânje! Îi răspunse conform protocolului și aruncă după el cu o roșie răscoaptă, aflată la îndemână. Ieși, se urcă în aeroglisorul
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]