3,613 matches
-
tîrcoale Din parfumatul creștet pîn’ sub șale... Și, mai nepotolite, iar să urce La sînii ei ce poate-o să le-ncurce Drumul spre pletele-i lin prăbușite Să ne trezească simțur’le-ațipite... De face-un pas se clatină văzduhul Să-i prindă, să-i ascundă de noi trupul Plin de dulceața lumii cum e stupul! Căci sînt geloși Arhanghelii cei mari! Chiar popii îi ridică din altar Cîntări și o îneacă în tămîie, Cadelnițîndu-i roua la călcîie... Cerul ce
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el necontenit - transparență, gata să-l învăluie și din fața căruia n-avea unde să se retragă. Curând, ceața verzuie lăptoasa îl cuprinse în miezul ei, gândea că-i va fi greu, că se va sufocă, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Când iată - duhul Sparge pereții Și mă ia din giulgiu? Sunt nencepută, Doamne, ca o apă, Apleacă-Te să bei, Să fim un suflet. Maternă Ce transparentă ești acum... Mă uit la tine și văd norii Cum ce subție în văzduh, Te-ating și lung încep să sune Departe... razele în brazi. Cobori în gânduri netezind De valuri mintea-mi rătăcită Și dacă fac un pas în gol Devii pământul de sub talpă. Mă mișc în tine ca un prunc: Ești înăuntru
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
uneori formulărilor aforistice: ,Pe învingători nimeni nu i-a întrebat/ cum și-au forțat propriile limite/ când vinul gros se mai confundă cu viața/ în gura ce se crede oracol./ Când din măruntaie ne vin vești despre/ șinele săltate-n văzduh ale orizontului". Predestinarea copilului, zis și ,pui de heruvim" era de fapt cea de cronograf al vieții și al morții. Aceasta din urmă chiar îl previne pe poet: ,Noi doi suntem siamezi și multe/ mai avem de-ndeplinit pe acest pământ
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și surpare/ A pămîntului din văzduh/ Peste pămîntul de jos/ Nici rădăcina copacilor nu mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
grecești și Hawaii, după părerea mea. Cum ai călcat acel pământ parcă prinzi viață, ai vrea să cucerești lumea zburând peste mări și țări, să-ți umpli sufletul cu frumusețea florilor mediteraneene, a brizei și muzicii prezente peste tot în văzduh. Plecasem să petrec vreo trei săptămâni în Andaluzia cu ”baza” la Nerja și cu aranjamente de locuit la o gazdă cu casă și masă. Am ajuns frântă de oboseală și furioasă că nu aveam haine să mă schimb, însă gazda
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de acest simbol. Pentru Laura, casa este în primul rând o „imago mundi”, un loc idilic, un adevărat rai: „în spatele casei se întindea livada de meri, câțiva cireși și nuci. Când venea primăvara și timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vara, de câte ori priveam livada, mi se părea că fructele ard pe ramuri. Erau galbene și roșii, iar galbenul soarelui adăugat, le dădea acea strălucire a focului. Acolo, în acel rai, bunicul îmi legase un leagăn...” După ce situația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unor activități obligatorii, impuse de comuniști: „într-un an, în această zi de defilare nori negri pluteau undeva deasupra pe cer, ridicam privirea și mi se părea că din ei se desprind păsări negre care treceau în goană și sfâșiau văzduhul, speranțele mele zburau și ele - păsări albe -, se amestecau cu cele negre iar eu... Aș fi tras cu arcul să dobor păsările negre... Cum să uit acea zi? După defilare am primit o scrisoare din Germania. Nu era scrisul mamei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cenzori motivul de a-și lua câmpii - tot nu-i iubeam! Un nou multimilionar în cursă scade la 999.999 gloata de nemâncați din rândurile cărora se înalță, este prin urmare un factor de progres, menit să achiziționeze solul, apa, văzduhul patriei spre a le valorifica în mod superior, atrăgând, în fine, capitalul străin, ca să ne simțim cât mai repede și mai complet cetățeni ai lumii în general, ai Europei, în special. Să-i chestionezi cum au făcut primul miliard? Nici
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
ușă a avionului... -Ay, Doamne!, suspină cutremurându-se nevastă-mea, Coryntina. Dacă, cată Doamna să pășească în gol? Ferească-ne Cel de Sus!... Panică de comă, parcă străbate prin eter un cunoscut ,Hi-hi-hi!", și un codoi negru și stufos mătură văzduhul. Domnul președinte Traian Băsescu se agită la Cotroceni băgând de seamă că are două mâini cu care nu prea mai știe ce să facă... Însă totul se gată cu bine, din moment ce doamna secretar de stat declară că îi suntem frați
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
lui Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate, a căror deosebire e dată de prevalarea unuia din factorii în jurul cărora coagulează imaginarul. Nici unul
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturite ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
Gyr, ca o strigare către orice român, oriunde s-ar afla rătăcit pe planetă, parcă mai actuală ca oricând: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
legionar anticomunist. Radu Gyr pune în fața conștiinței tuturor românilor o viziune luminoasă, cerându-le să se scuture de viziunea materialista a vietii adusă de comunism: Nu pentru-o lopată de rumena pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
s[tră]. Tot azi expediez și manuscriptul, deși nu l-am transcris după înțeleptul d[umnea]voastră sfat. Dar n-am răbdare să-l mai scriu o dată. Așa că mă încredințez îngerului ce va fi să-mi însoțească Slutica prin „vămile văzduhului”. Pe același înger îl implor să mai împingă, pe furiș, balanța în favoarea ei, ori să-i mai arunce un bon la mână, ca să treacă mai departe. Fapt este că eu am căutat să combin scene din roman despre care artiștii
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
puțin cu Tournier și cu singurătatea omului în general. Fumam și ceață țigărilor nenumărate ne ajută să devenim imponderali, să călătorim pe tot felul de mari și în tot felul de țări, dincolo de graniță timpului. Și el, timpul, era în văzduh, ca și noi. Toate ni se trăgeau de la Naum. La un moment dat, aproape simțeam că el este nălucire, un abur, un duh. După 1989, a căpătat trup. Întîi l-am văzut și l-am ascultat la Timișoara, la o
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
partea locului. S-au bucurat oamenii de întâmplare și le plăcea de ofițerul chipeș și blând la vorbă, deși la oaste... porunca-i poruncă și trebuie s-o asculți. L-au iubit Mitrofanii pe pilotul ce-și luase zborul spre văzduh și mândri au mai fost când s-a dus el cu elicopterul său să salveze oamenii de stihiile care s-au abătut peste ei în 1972, undeva în țară... De fiecare dată când doamna din secularul sat bănățean privește acum
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
viața. Clipa nefericită a vrut ca aparatul său cu care salvase atâtea suflete, să-și frângă pala și să rămână într-o rână. L-au mistuit flăcările neroade. Așa a plecat spre ceruri el, cel care zi de zi scruta văzduhul pentru viața altora, neprecupețind-o pe a sa... A rămas atunci singură, Carolina cu micuțul Adrian, dar cu puterea de a răzbi într-o viață care a încercat-o cu asprimea destinului. Cu duioșie, rostește poeta „Târgului de vise”: „E
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
infinit. Zi de octombrie Din neadevăr luăm puterea victoriei înfrîngerile se-adîncesc în propria lor putere dezamăgirea-și înalță fruntea cu grijă inspirată chiar și ursitoarele-s parcă de la un timp mai îngăduitoare vrăbiile se afundă-n pămînt aidoma hîrciogilor tremură văzduhul în mîna ta caldă cum o vietate-nspăimîntată doar ploaia înțepenește cum o statuie îi poți pipăi luciul de la sine declină iubirea cum ziua-n octombrie celălalt se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine vinul are gustul unor zicale
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Constantin Abăluță Cineva va veni, casele și norii au vizitatori neprevăzuți, cineva pe care o să-l parcurg cu privirea și-o să adorm convins de capacitatea văzduhului de-a perora către cărnurile muritoare, așa cum pe-o stradă mortul sărac este cărat la groapă într-o căruță cu lemne, cineva uită locul și data la care s-a născut simte o eliberare căci oricum are pistrui pe tot
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora unui crin în insule mîloase, îți răbufnesc în față primele scîntei ale focului împrumutat unghie de la unghie de morții din gropile comune ale războaielor lumii, iar văzduhul îți dă înapoi copilăria prin simpla rotire a unui nor pe cadranul lacului. Cineva privește totuși și îndeamnă orașul să-și odihnească străzile în ploaie și casele cu balcoane le îneacă-n iederă și trăsurile le face să meargă la
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar din istorie din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte răsucite-n
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea predicii pădurile surde s'au strămutat pe colina auzului lăsând deschisă zarea întreagă și cărarea cuvântului din veac făgăduit Dezrăstignire aripile păsării răstignite pe muchea șovăită a orizontului peste noapte dă muguri de rouă străvezie și polen albastru de peste
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
Ceas așteptat pe apă cărei tiberiade în lumina de misterii dat mi-a fost și-mi este să pescuiesc semnele și taină? tăișul de văzduh înfiorat spinteca un pește albăstriu coboară inserări târzii în întâmpinarea cinei ceasul așteaptă frângerea pâinii
Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10880_a_12205]