12,807 matches
-
ci a făcut-o mai primejdioasă și unde era vorba de primejdii, Serviciul, n-avea încotro, trebuia să se vîre, după dizolvarea partidului lor fierberea a devenit mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin intensă. Din fericire au urmat anii "vacilor grase" și cînd vacile sînt grase toată lumea trăiește cît de cît mulțumitor. Numai că anii cei buni nu țin o veșnicie și bunăstarea lor e trecătoare. Mai rău era și faptul că prosperitatea, cîtă era, se ținea minte, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai primejdioasă și unde era vorba de primejdii, Serviciul, n-avea încotro, trebuia să se vîre, după dizolvarea partidului lor fierberea a devenit mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin intensă. Din fericire au urmat anii "vacilor grase" și cînd vacile sînt grase toată lumea trăiește cît de cît mulțumitor. Numai că anii cei buni nu țin o veșnicie și bunăstarea lor e trecătoare. Mai rău era și faptul că prosperitatea, cîtă era, se ținea minte, pe cînd sărăcia, nevoile, nu. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de a se prezenta la birou, două borcane de iaurt de oaie și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
meu, ci acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pețitorul și-a lăsat biletul împăturit pe masa din bucătărie, să nu-l rateze nevastă-sa. Biletul spunea: „Au trecut 14 săptămâni de când am avut răceala aia, și încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de culoarea oului de măcăleandru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Asasin a ridicat mâna cealaltă, din care atârna ceva. A spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și cheaguri negre, un strat de vopsea care parcă se transformă în malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În ultimele patru state ți-au tot crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige. Dan îi urmărea privirea: Ce-ai văzut? O cireadă. Uite, acolo, o vacă bej. Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână, se prăpădea de râs. Luana, ai să rămâi în istoria familiei cu bovina ta colorată. Anda urmărea berzele și-l punea pe băiat să se roage pentru o surioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu ochii mijiți, de parcă i-ar fi descoperit o expresie răutăcioasă. — Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată, doar câteva vaci și mulțime de oameni flămânzi și fără slujbă. Li se făgăduise de lucru, a spus ea, Într-un loc unde-ar fi fost mai puțini oameni și mai mult pământ. Guvernul ar fi construit o nouă mină de spumă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a tăcut. Ar fi vrut el să pună o sută de Întrebări despre Olanda, toate Întrebările la care Karl refuzase fără drept de apel să răspundă: dacă erau mori de vânt și canale liniștite cu apă rece și clară, ori vaci grase, albe cu pete negre, ori străzi calme, pavate cu piatră, dar știa că n-o să capete răspunsuri de la Din. — A fost chiar atât de Îngrozitor? a Întrebat. — Cândva o să-ți istorisesc totul. Să zicem doar că mi-am dat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rog frumos, du-mă la restaurantul ăla nou, dar el zice că nu, e prea scump. Ce ridicol. Doar știm cum cheltuie pe alte chestii. Te rog să comanzi tot ce vrei. O să ne distrăm de minune. Vrei carne de vacă din Australia? Să iau homar Thermidor? Ia ce vrei tu. și comandă și pentru mine. Uite, uite! Îți dai seama? Restaurantul ăsta se rotește de-ade văratelea! Sigur, mămico, sigur că-mi dau seama! Asta era o minciună. Nu simțea deloc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn. Margaret a chicotit. — Așa-i că-i straniu? a exclamat, dar s-a potolit de Îndată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cred că asta e cu adevărat cea mai proastă idee, a râs Margaret, luându-l de braț. Poteca Începea să coboare, Încolăcindu-se spre sat. De-o parte și de alta erau arbori de cuișoare, iar de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă căsuțele de la marginea satului, cocoțate pe coastă, În bună parte ascunse de vegetație. Mai la vale, apa râului scânteia la răstimpuri sub lumina
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că niciodată nu judecăm un om dacă nu avem motive suficiente, să nu te îndoiești de asta. În ce-l privește pe X, păi el e o țintă clară, mă, ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL, situată la doi metri distanță. O poate ochi și un orb. Nici nu-mi face plăcere să-l atac. Important este, mă, să tragi într-o țintă ascunsă, atunci mai ai și satisfacții. Mai deunăzi, ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un șorț mare, alb în față, mi s-a părut dintr-odată inofensivă și bună, mi-a dat să beau lapte abia muls, cald încă, înspumat, într-o cană cu smalțul albastru, bea drăguță, mi-a zis, bea cu încredere, vaca-i curată, o știu eu. Am băut cu ochii la fața ei, credeam că laptele se va răspândi dintr-odată în tot organismul meu, va năvăli și în porii mei care vor deveni la fel de albi ca ai mulgătoarei. Firește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice preț. Dimitrie o aștepta lângă un copac uriaș, foarte rămuros, un stejar socotit monument al naturii, n-o recunoscu de prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
devreme, adică el nici nu venise, îmi serbasem oarecum ziua, hai, după spectacol dau o bere în Past Time, cafenea super unde Marius mi-a scris la o ciorbă de burtă într-o dimineață pe hârtia de sub farfurie: Nu toate vacile sunt mov, vezi Milka. Dar dulce. Pupături în... și semnătura și tare rău îmi va părea când nu voi mai găsi acel bilet ca să-l fac tablou. Hai, Cehov, cu mine să ne plimbăm, n-am chef să dorm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toți să bem o cafea și să vedem ce mai face câinele izolat, Pinochio îmi dă banii, Prințesa vrea să plece la nu știu ce expoziție, iar eu îi fac semn din ochi cu o privire lărgită la maxim, adică nu fi vacă, plecați și mă lăsați singură cu Cezar, ea întreabă: nu vii și tu, puțin dezlânat, zic un poate vin... dar care nu-l exclude pe Cezar din schema viitorului imediat și atunci ce-am zis pare cusut cu ață roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]