870 matches
-
pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
localului și, mai ales a persoanei căutate, Își propuse să plece acasă, zâmbind Îngăduitor la gândul surprizei ce i-o va face Carlei. La un moment dat,deja pornise către ieșire - Își auzi numele strigat, cu o voce ce domina vacarmul general: „Hello, domnule Tony Pavone...Domn’ inginer...Sunt aici, pe mine mă căutai...? Tony Pavone nu realiză pe moment de unde vine chemarea și al cu-i este glasul. Ridică din umeri și, Își văzu mai departe de drum, cu gândul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acest sunet lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea mai vibrantă cuvântare dintre câte s-au rostit, deși era amplificată de stația care funcționa În chip ireproșabil, Îi rugai respectuos pe turbulenți să tacă, Întrucât când vorbise domnul senator fusese liniște deplină. Cum rugămintea mea fu ignorată, iar vacarmul devenea tot mai supărător și, nemaiputând răbda atâta necuviință, am strigat către dânșii „Nesimțiților!” Imediat fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și culcușindu-se în paturi, apoi au stins lumina. Dar nici nu mi-a trecut prin minte să adorm, căci știam prea bine ce urmează. După vreun sfert de oră de liniște, o liniște groasă s-o tai cu cuțitul după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa țâșnise pe undeva cu furie și oamenii fugeau în toate direcțiile. Într-o clipă totul devenise de nerecunoscut. Se striga zadarnic la orchestra care cânta neobișnuit de tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu instalație de sirop și sifon, cu spirale umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă din clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit. Acest sunet se armoniza în mod uimitor cu expresia ochilor săi ieșiți din orbite în așa hal, încât ne prinse frica nu numai pentru noi, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat dantești, fără ca nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
popular vestic de factura cât mai mult la câți mai mulți, în locul aceluia de felul cât mai mult la cât mai puțini. Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică Întotdeauna când agitația este prea mare și zgomotul de fond devine vacarm este clar că nu poți gândi. Așa și în cazul cu Memorandumul: nu apuci să spui cum că nu ești "șovin provincial", că repede se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
par niște necropole“, doctorul bătrân o ia de nevastă pe foarte tânăra Maria. Afară, poporul revoltat încearcă să forțeze porțile și să-i pedepsească pe eretici (desigur, Vesalius e un vrăjitor, un necromant, un Saturn, un diavol ș.a.m.d.). Vacarmul oamenilor e, scrie Borel, „un tunet biciuitor, asurzitor, o simfonie aproape ucigașă“. Scena grotescă se termină cu un asalt al porților și cu intervenția gărzilor regale. Până aici, scriitorul francez reușește să-și demonstreze calitățile de licantrop în ale literelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
hipodromului. Zona de start are 13 porți. În spatele lor însoțitorii și jocheii abia reușesc să stăpânească caii nervoși care parcă simt tensiunea întrecerii. Atmosfera de lângă gard și din tribune este în mare fierbere. Se vinde bere, pateuri, prăjituri într-un vacarm de voci și strigăte. În momentul premergător startului jocheii fac încălzirea cailor într-o zonă aproape de tribune. Toată lumea privește cu admirație la trupurile zvelte ale cailor care parcă freamătă de nerăbdare și devin din ce în ce mai nervoși. Toți caii împreună cu jocheii trebuie
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
cele mai ridicate din lume. În cazul nostru banii jucați pe pariuri i-am amortizat doar parțial. Diferența de bani nu a fost pierdută, dacă o considerăm ca un bilet de intrare la un spectacol atât de inedit pentru noi. Vacarmul zecilor de mii de pariori, spre finișul cursei, depășește cu mult pe cel de pe unele stadioane ale lumii. Este un spectacol la care dorești să participi, ori de câte ori ajungi în metropola Hong Kong. ABERDEENUL CU MIROS DE TĂMÂIE ȘI SANTAL Fostul sătuc
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
râului sfânt, iar meditația trăită într-o viață de adevăr trebuie să fie singurul pelerinaj. Stând pe jos pe covorul roșu alături de credincioșii Sikh și ascultând muzică devoțională, intri treptat intr-o lume a liniștii și a echilibrului sufletesc, de unde vacarmul zgomotelor din fața templului nu se mai aude. Este un fel de purificare a trupului și a minții. STANLEY VILLAGE Drumul cu autobuzul din cartierul Central al Hong Kong-ului spre Satul Stanley (în chineză Chek Chu) durează 40 de minute și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
utilajele din Piața Constituției erau de la mine. Toată “afacerea” m-a costat în jur de 500-600 de milioane de lei. Mă puteam trezi și cu dosar penal. I-am spus judecătorului că nu puteam eu să controlez lumea în acel vacarm. Eram în cupa de la Manitou, la 11 metri înălțime, cu talanga de gât și cu steagul meu de la revoluție. După manifestare, a ieșit ceva bun, dar trebuia continuat. Când m-a văzut Pogea acolo, mi-a spus: “Chivule, nici nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fost dăruită prea devreme unui popor ce nu apucase să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru mine. În birou se aude un murmur de Încîntare. Jack Harper ridică o mînă, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. SÎnt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul tîrgului. Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atunci cînd directorul a propus să meargă cineva să aducă primele probe pe care-o să le faceți, ați protestat vehement... Mihai ocolește discuția. Acceptă fără entuziasm să vadă cum funcționează linia tehnologică echipată cu benzile fabricate de el. În vacarmul secției, parcă își mai revine. Deși pare bine dispus, sufletul lui e mereu cernit. Își dă seama că-i displace orașul. Iar dacă directorul nu-și va face timp înainte de prînz să poarte discuția pentru care a fost chemat, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rând cu rând, a versiunii române cu originalul german. Am început să lucrăm în urmă cu aproape un an. Rareori, după o ședință de lucru, rămânea în picioare mai mult de un sfert de pagină. Dar ne vedeam rar, în vacarmul Bucureștiului, cel mult o dată pe săptămână, și din cele 430 de pagini ale originalului nu reușiserăm să depășim pagina 160. Târam acum în doi, ca pe un uriaș muribund care se stingea lent sub gesturile noastre, ceea ce până atunci târâsem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse atît de tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul gîtului! Julius striga și el: nu și nu! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]