838 matches
-
pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Deschide ochii și iată-i sufletul atins de o rană mai gravă decât cea primită de trupul omului pe care a dorit să-l privească, el însuși victimă a unei căderi mai de deplâns decât căderea omului care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
materii organizat în întregime pe principiul listării brainstormingului. "Lăsate în libertate", cuvintele și sintagmele aparținând unor sfere lexico-semantice diverse proliferează, nu se mai grupează în propoziții și fraze, ci denotează și conotează imediat, individual și izolat o realitate pestriță, în vacarm continuu. Amestecul de bâlci și carnavalul referențial n-ar putea fi reprezentat mai sugestiv decât prin acest vălmășag haotic al vorbelor. Intenția de inventariere riguroasă a lumii obiectuale și a umanității ce o populează reiese și din manuscrisele conținând fișe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Calendarul mexican e ticsit de sărbători. "Sunt peste o sută într-un an", mi-a precizat cineva, și, prima oară, am crezut că n-am auzit bine. Dar auzisem bine. Orice pretext e bun pentru a spori numărul sărbătorilor și vacarmul lor. " Pentru ce dansați?", l-a întrebat un curios pe unul din dansatorii care în zilele de sărbătoare transformă pavajul străzii în scenă. Răspunsul a venit sec. Porque no? "Pentru ce nu?" Un răspuns care nu înseamnă nimic și în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cea ce n-am înțeles în prima seară a fost tocmai funcția fiestei. Vulcanul este în realitate dans pe vulcani. Sărbătoarea purifică sufletele de toxinele singurătății, de aceea șansa oferită de fiestă nu trebuie pierdută. S-ar zice că, prin vacarm, mexicanul strânge puteri ca să poată tăcea până la următoarea sărbătoare, după ce măturătorii vor strânge de pe străzi florile de hârtie călcate în picioare. calendarul aztec Pe peretele camerei văd fotografia unui calendar aztec. Încerc să-mi aduc aminte tot ce știu despre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aztecii au capturat un cal, l-au tăiat în bucăți și au trimis aceste bucăți în toate orașele imperiului, dar spaima lor în fața acestor animale necunoscute n-a scăzut... Aici sunt mai mulți cai decât a avut Cortes, iar în vacarmul entuziast din tribună disting destui indieni. Au trecut patru secole și jumătate între teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află destulă tăcere, aici există prea multă. Dar în tăcerea ruinelor din orașele pustii pe care le străbatem de câteva zile, totul e mai grăitor decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
azi" a și început să devină "ieri"! Strângând nisipul în pumn, mă gândesc câte încap într-o clipă în care nu mai vrei să spui nimic. Acum e momentul cel mai potrivit să-mi închei jurnalul. Cine știe dacă în vacarmul străzilor din Ciudad de Mexico voi reuși să fiu atât de împăcat cu toate? Aici mă pot referi la Mexic ca și cum mi-aș aminti o poveste. Nimic nu mă constrânge pe această plajă să mă simt străin. Dimpotrivă, dacă închid
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și culcușindu-se în paturi, apoi au stins lumina. Dar nici nu mi-a trecut prin minte să adorm, căci știam prea bine ce urmează. După vreun sfert de oră de liniște, o liniște groasă s-o tai cu cuțitul după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de lut, pălării de paie, cruciulițe, tămâie frumos împachetată, cărți de rugăciuni, Visul Maicii Domnului, iconițe, vederi de la locuri sfinte, Sinaxarul, Biblia pentru copii, iarăși mititei, s-a făcut deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
religia nu e decât o formă a mulțumirii de sine, acum aud cum răsună în toată valea cuvântul preotului ce ține slujba, nu-mi dau seama cum se poate auzi de aici, cu toată puterea ei vocea cântătoare nu acoperă vacarmul asurzitor al lumii, intru pe poarta de fier a mănăstirii dată la o parte, de aici de pe deal văd, slujba se ține afară, în odăjdii preoții înșiruiți după rang pe un podium imens de lemn, mă opresc neputincios undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui, și cum vacarmul infernal rupe apoi orice discuție generală ce s-ar putea înfiripa deasupra mesei, fiecare se întoarce spre vecinul din dreapta sau din stânga lui pentru a se face înțeles, eu stau lângă Radu și dincolo de el Tatiana, cu care continuă același joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o foaie albă și cum un capăt de creion am tot timpul în haina de piele, mă apuc să desenez, capul împanglicat al doamnei Angela, acum îmi vorbește despre pisici, Mițu, Leopold, Dimanche, o pisicuță albă, născută duminica și, în vacarmul limbii babilonice a celor doi copii, desenez, chipul sever al lui Nicolae, Mi-ai spus la telefon că vrei să mă întrebi despre cineva anume, Da, doamnă! Despre cine oare, ce faci? Desenezi? Da! Să văd! Formidabil! prinde desenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o mulțime de mahări din conducerea poliției, toți în haine civile. Kenton îmi făcu cu mâna, iar eu i-am strigat „Artistry in rhythm!“ El a râs, iar eu mi-am dezvelit dinții proeminenți spre mulțime, care mă aprobă zgomotos. Vacarmul se înteți. M-am întors și am văzut că Blanchard urcase în ring. Domnul Foc se înclină în direcția mea. L-am salutat cu o rafală de lovituri scurte în aer. Duane Fisk mă conduse către scăunelul meu. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și arăta ca nou-născut. L-am luat pe după umeri. — Bine-ai venit înapoi pe pământ. Lee mă luă și el de după gât. — E vina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sue pe ea o cheamă și de i-o tragi sub coadă, te stoarce rău de zeamă. Hei! Hei! Am o iubită Corrine pe ea o cheamă și știe cel mai bine să-mi ia banana-n vamă! Hei! Hei!... Vacarmul stârnit de clienții așezați la mese acoperea „muzica“. — Măgarul! Măgarul! Am rămas locului, înghesuit din toate părțile de cheflii, când deodată m-a izbit în nări o duhoare grea de usturoi. — Vrrrei să bem ceva la bar, frumosule? Micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
decât o face de obicei. Râdea și copilul, lovind aerul cu picioarele; și, deși fusese numit Gajus Caesar - istoricul nume de familie care, în vechea pronunție latină, Kaésar, fusese purtat de învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce nu poți accepta compromisul?“ (mâna mea lovește); „ești prea pur pentru mine“ (mâna mea așteaptă); „am să mă pierd definitiv, am să mă predau ție“ (mâna mea lovește); „nu te mai iubesc, acum sunt lucidă“ (mâna mea coboară); un vacarm de voci, vocile ei, de azi, de ieri, de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au izolat. E o altă lume, alt spațiu, altă climă, alți sori. Aceasta e impresia mea; n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
globule roșii, după cum susținea doctorul Ransome. — Ai dreptate, Basie. Avioanele Mustang l-au luat pe tot cu ele. Ai văzut raidul aerian? — L-am auzit, Jim... Basie se uită Încruntat la Jim, de parcă l-ar fi făcut răspunzîtor pentru tot vacarmul acela. Piloții aceia filipinezi or fi urmat școala de zbor În Insula Coney. — Filipinezi? Jim Își controlă În cele din urmă răsuflarea. Au fost cu adevărat piloți filipinezi? — Unii dintre ei, Jim. SÎnt cîteva aripi care operează Împreună cu unitatea MacArthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămașă de mătase, cravată și un costum gri de flanel, de la magazinul universal al Sincere Company, Jim așteptă politicos ca o pereche de englezi mai În vîrstă să coboare rampa de lemn. Sub ei era Bundul din Shanghai și tot vacarmul pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep-uri și camioane militare americane și o hoardă de ricșe și trăsurici. Împreună urmăreau militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic, simptomatic resurgent în Piața Universității bucureștene, în 13-15 iunie 1990): „Trăiască moartea“, „Moarte intelectualilor“ și „ Moarte inteligenței“, după care, într-un moment în care vacarmul se potolește, Unamuno își reia nimicitor intervenția: „Această universitate e templul inteligenței și eu îi sunt marele preot. Voi sunteți cei care-i profanați incinta sacră. Veți învinge pentru că aveți forța brută, dar nu veți convinge, pentru că vă lipsește rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și, cu toate astea, dacă apăsai pe un buton începea să se lumineze, scotea la iveală dungi oblice albe și negre; prin învârtirea unui al doilea buton dungile ajungeau să se combine într-o imagine: un teren de fotbal în fața vacarmului dintr-o tribună. Din aparat se auzea vocea reporterului în timpul fluxului și refluxului mulțimii agitate, era sâmbătă după-amiază, pe ecranul de sticlă alergau jucătorii albi-negri pe terenul de fotbal. Și în fața ferestrei atârna o lumină încețoșată deasupra grădinii familiei Rusch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]