982 matches
-
de mare apreciere din partea regelui. Fericitul ales își va îndeplini sarcina cu mândrie, știind că numele său va fi a doua zi pe buzele tuturor. Regele se dezbracă, își pune cămașa de noapte și se suie în pat. Între timp, valetul de cameră își pregătește patul de veghe, iar curtenii se retrag. Prima impresie după prezentarea unei zile obișnuite din viața Regelui este aceea de rutină. Într-adevăr, Regele și-a îndeplinit aceste îndatoriri zi de zi, cu rigurozitate, fără a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Ludovic al XIII-lea. De asemenea, Ludovic al XIV-lea și Maria Tereza sunt nașii săi de botez. A arătat un interes special pentru viața la Versailles și avea o rețea foarte întinsă de spioni în rândurile servitorilor și ale valeților de la curte, care erau mereu prin preajma altețelor regale. Memoriile sale secrete au fost descoperite după moartea sa, iar o parte dintre acestea încă se află sub sechestrul statului francez, datorită informațiilor pe care le oferă referioare la viața și activitatea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
murit ultimul». Acest răspuns a pus capăt supărării regelui și l-a făcut să râdă din toată inima.“ Societatea franceză europeană a epocii Regelui Soare gravita în jurul astrului cel mai important: Ludovic al XIV-lea. Scopul tuturor, de la nobili la valeți, de la bucătari la miniștri era să-l mulțumească pe Rege, să se evidențieze prin zelul lor, să-l mulțumească și evident, să fie recompensați pentru aceasta. într-o scrisoare adresată fiicei sale, doamna de Sévigné relatează o întâmplare tragi comică
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
numai prin legăturile de sânge“. Astfel descria Ludovic al XIV-lea relația cu mama sa. O legătură specială, contemporanii săi fiind cu toții de acord că Ana de Austria și-a iubit copiii mult mai mult decât soțul. La Porte, credinciosul valet al lui Ludovic, povestește în Memorii despre dragostea și atașamentul pe care micul rege o simțea pentru mama sa. Era epoca în care reginele dădeau naștere urmașilor dintr-o datorie de stat și pe care îi lăsau apoi în grija
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
masă, care avea următorul mesaj: « Doamnă, dacă nu scăpați de Cardinal, alții vă vor scăpa de el». A dat vina pe La Porte că l-a pus acolo, însă acesta a negat că ar ști ceva despre acel bilet. Era un valet credincios și deținea toate secretele Reginei, însă considera că este datoria sa să o dojenească. într-o după masă, când Ana era singură, i-a cerut valetului să se apropie. «Ce spun despre mine, La Porte?» a întrebat brusc. La
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
însă acesta a negat că ar ști ceva despre acel bilet. Era un valet credincios și deținea toate secretele Reginei, însă considera că este datoria sa să o dojenească. într-o după masă, când Ana era singură, i-a cerut valetului să se apropie. «Ce spun despre mine, La Porte?» a întrebat brusc. La Porte părea intimidat. Îi era dificil să răspundă, însă regina a insistat. Daca maiestatea voastră insistă să afle,» s-a bâlbâit el, «toată lumea vorbește despre dumneavoastră și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
obișnuia să meargă și ea. Acest lucru a stârnit curiozitatea și a dat naștere la multe comentarii. Se pare că în această mănăstire era o femeie de culoare, o maură, care a fost adusă acolo de mică, chiar de către Bontems, valetul Regelui. A primit cea mai atentă îngrijire, dar niciodată nu a fost arătată nimănui. Când răposata Regină sau doamna de Maintenon mergeau acolo, nu o vedeau întotdeauna, dar mereu aveau grijă de bunăstarea sa. Era tratată cu mult mai mare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
1940. Quirk, R., S. Greenbaum, G. Leech, J. Svartvik, 1972, A grammar of contemporary English, London, Longman. Rădulescu Sală, M., 2007, "Adjective invariabile?", în: Reinheimer Rîpeanu, Vintilă-Rădulescu (coord.), p. 435−446. Regulă, M., 1972, "Encore une fois ce fripon de valet", în Revue de linguistique române, 141−142, p. 107−111. Reinheimer Rîpeanu, S., I. Vintilă-Rădulescu (coord.), 2007, Limba română, limba romanica. Omagiu acad. Marius Sală la împlinirea a 75 de ani, București, Editura Academiei Române. Renzi, L., 2000, " Le tendenze dell
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
A. Gavrilescu, 2002, Democrația la pachet. Elită politică postcomunistă, București, Editura Compania. Tudorică, O., 1967, ,,O paralelă sintactica româno-spaniolă: săracă de mine! ¡pobre de mi!", în SCL, XVIII, 6, p. 627-633. Tuțescu, M., 1969, ,, Le type nominal ce fripon de valet", în Revue de linguistique române, 33, p. 299-316. Ușurelu, C., 2002, "Numele de profesiuni în limba română actuala", în: Până Dindelegan 2002b, p. 117-126. Van Peteghem, M., 1994, ,,Alt(ul) vs un alt(ul): un calc servil sau o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
132, Lüder 1996, GALR 2008, II, p. 164). Există chiar și o retorică a titlurilor de studii care s-au ocupat de acest tipar și o serie de exemple devenite celebre, preluate din texte literare sau construite: ce fripon de valet (sintagmă cu o circulație impresionantă, aleasă ca exemplu prototipic al construcției), un imbécile de gendarme (Milner 1978, Ruwet 1982), cette coquine de construction (Gaatone 1988), a beauty of a problem (Matushansky 2002), notre nainguiste de Georges (Forsgren 2006). Din cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
precum și la ”Drepturile omului” și ”Munca”, jurnale cu multă încărcătură socialistă. A fost și un antimonarhist convins. Poezia ”10 Mai 1861” este edificatoare în acest sens: ”Vivat rex, vivat! Lachei în turme, Cu masalele pe stradă, beți, Turme plătite de valeți, Întind covoare pe-ale lui urme. și la vuietul banilor care Se-mpart la turma lingușitoare... Se-aude numa-ntr-un cuvânt: Ura - trăiască regele sfânt! Vai , astăzi, singur numai, strig, poate: Trăiască sfânta libertate!” 21 Din 1893 și până în
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
de slujitori fideli ai puterii și a ideologiei sale - și să-l extindă la ansamblul lumii comuniste. între revoluțiile din 1905 și 1917, artiștii ruși se deschid influențelor occidentale și creează mai multe curente novatoare - „Trandafirul albastru”, Lâna de aur”, „Valetul de Caro” etc. Activiștii ruși - Diaghilev, Benedict, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova, Malevici - dobândesc o celebritate internațională și formează, înainte de 1914, o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este și ea extraordinară „Epoca de argint
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care îl acordă intereselor comune ale județului s-ar diminua. Ceea ce câștigați din punct de vedere personal este foarte puțin în comparație cu ceea ce pierdeți din perspectiva ansamblului câmpului politic. Dacă cu toate acestea mai insistați să aveți deputați care joacă rolului "valetului atent" la propriile voastre dorințe, județul nu va progresa". Acest candidat curajos, dar a cărui retorică a fost poate un pic prea îndrăzneață, nu a fost reales. Dacă, pe parcursul mandatului său, deputatul a reușit să ajute câteva sute de electori
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet pisălog și nesimțit, cum erau cei din literatura picarescă, slugi obraznice, care profitau de precaritatea cavalerului pe care trebuiau să-l asiste și să-l servească, de amabilitățile lui ridicole - vezi un Sancho Panza! -, de sângele și alura sa nobilă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a continuelor prefaceri și distrugeri. Eul, realitatea indestructibilă care, cum o spuneam, ne ajută să fim fără „a fi văzuți”, posedând scufia invizibilității din basmele germane, ne ajută „să fim singuri”, suportând de bine-de rău „singurătatea socială”, asistați fiind de „valetul” nostru, prevenitor și obraznic În același timp, dar cumva marcându-ne dureros singurătatea, „auzindu-i” la nesfârșit vocea-i „cavernoasă”, plină de sfaturi (adesea inutile!Ă sau de imputări nedrepte, vehemente, ca cele ale unei soții niciodată iubite, lest al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ciudată prezență, e adevărat, o prezență egoistă din partea celor de care „atârnăm” cu acel fir de mătase ivit din viscerele noastre melodice, păianjeni lucizi ai plaselor sentimentale sau erotice... 2 ...Ce m-aș fi făcut fără literatură? Sau fără acest „valet” slugarnic, uituc și insolent, absent În momente de criză, deranjant când Îmi reclamam o minimă intimitate, eul meu, forma mea absolută de „lașitate”, deoarece prin „vorbe” sau „gânduri” se scurge toată voința sau hotărârea noastră; oamenii „practici” știu acest lucru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și idoli și reflexe de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă, se pare, În favoarea mea, dar atenție: numai a „literatului”, a individului care se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
accept” ca atare. Așa cum unii părinți Își acceptă copiii născuți cu handicap, ba, se pare, dezvoltă față de aceștia un spor de afecțiune ce merge până la un anume fanatism al iubirii, inexplicabil pentru unii din jur! Am definit Eul ca un valet, cum Îl știm din proza spaniolă și franceză de la Începutul secolului al XVII-lea: prost plătit, dezordonat, dar fidel În felul lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar fidel În felul lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au cei care „vin de jos”, martor și uneori profet sâcâitor, cel care „salvează aparențele”, dar, din galeria valeților, mai degrabă Planchet, valetul lui D’Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe noi, În aceste pagini, ne interesează mai puțin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au cei care „vin de jos”, martor și uneori profet sâcâitor, cel care „salvează aparențele”, dar, din galeria valeților, mai degrabă Planchet, valetul lui D’Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe noi, În aceste pagini, ne interesează mai puțin generalitatea unui concept, cât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-l vadă”. La jumătatea lunii iulie 1940, Corpul Detectivilor a comunicat Serviciului Jandarmeriei că, din ordinul Ministerului de Interne, „s-a fixat domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș d-lui. col. Beck Joseph împreună cu familia, personalul de serviciu, un șofer și un valet de cameră”. A doua zi, 16 iulie 1940, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Ilfov a răspuns că fostul ministru este „bolnav de colită”, fiind imobilizat la pat, și „roagă” să i se trimită un medic. Căpitanul medic Alexandru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nemișcat flotor la bătrînețe, mă duc pînă la Petrești, la Petrești și-napoi, mîine mă duc la Strășeni, căldura asta, pîn' la Ilie Pălie ne face săraci complet, ș-așa sîntem săraci! rouă ieri dimineață, dama de verde ș-un valet de roșu, dama s-o iei tu! Berești gară de triaj, mînz, controlul, Moldovenii cînd se strîng / Și-n petreceri se avîntă / La un colț de masă plîîîng / La alt colț de masă cîntă! Colesnic, George Colesnic, Rusu, el mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Henriech Sebastian Bucholtz, un farmacist care cultiva într-o grădină unele specii de plante medicinale, a început să urmărească ciclul biologic al unor specii; astfel i-a venit idea înființării Grădinii Botanice de la Jena. Plecat din Țară pe ascuns, cu valetul său, în Italia, a ajuns la Padova, unde a făcut observații susținute asupra plantelor. Urmărind creșterea unor palmieri a fost uimit de diferențierea morfologică a frunzelor pornind de la bază către vârful tulpinii. La bază se găsesc frunze simple, mai mult
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
O delicioasă replică din Bărbierul din Sevilla a lui Beaumarchais (actul I, scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Știind câte virtuți suntnecesare pentru a sluji, vă întreb, Excelență, câți stăpâni cunoașteți, care să fie demni de a fi valeți?“ E o remarcabilă definiție a demnității în act: a sluji ca un stăpân, a te ridica la înălțimea umilității eficiente: Iisus spălând picioarele ucenicilor... Spațiul acesta subtil dintre suveranitate și subordonare este materia însăși a libertății umane. Iar demnitatea e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și în actuala și în viitoarea guvernare, pentru că anticipatele nu pot fi amânate prea mult. Totuși soluția propusă de fruntașii PSD-iști de a-l folosi pe Tăriceanu și pe liberali împotriva lui Băsescu și apoi pe PD-iști (Boc, valetul, se agită de la Cluj, că rămâne fără stăpân!), este nerealistă, pentru că Tăriceanu, în condițiile date, nu poate fi sacrificat pur și simplu. Pe de altă parte, Băsescu este în corzi, dar n-a căzut la podea și n-a fost
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]