1,700 matches
-
un nou tip de școală: comprehensivă (cuprinzătoare, care nu selecteză și nu exclude) care realizează co educația, care este deschisă, tolerantă, prietenoasă și democratică care este mai naturală prin eterogenitatea ei. Se are În vedere proiectul unei școli care Îi valorizează și integrează pe toți copiii - adaptându-se ea Însăși la diversitatea de cerințe educaționale, la particularitățile de Învățare și de dezvoltare ale fiecărui copil. Școala incluzivă sinonimă incluzivității școlare exprimă, extinderea scopului (și a organizării) școlii obișnuite - În bună măsură
Şanse egale pentru toţi copiii. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
În școli. Educația inter-și/sau multiculturală sunt alte teme ardente, foarte asemănătoare, ale dezvoltărilor din științele educației contemporane. Este foarte importantă recunoașterea pro-activă a diversității În școli, cu deosebire În ciclul primar. Capacitățile și experiența diferită a elevilor sunt valorizate pentru contribuția pozitivă pe care și-o aduc la o societate complexă și diversă. Școala și educația pot și trebuie să abordeze, Într-un mod cât mai pertinent, problematica diversității umane, a diferențelor care există Între copii. Școlile incluzive Își
Şanse egale pentru toţi copiii. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
poate regăsi fluctuant un determinism social nu totdeauna favorabil performării. Tendința digitalizării a tot ce mișcă în plan social se observă facil. Tendință ce aduce după sine o schimbare a raporturilor valorice. Preț se pune nu pe capacitatea omului ce valorizează, ci pe obiectul deja valorizat. Tehnologia digitală, prin produsele acaparante și aparent explicite a tot ce înseamnă fenomen de analizat, va cuprinde întreg procesul educațional. Profesorul va fi înlocuit cu un simplu click de care se va atașa, eventual, un
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
sunt compensați prin dispozitive de transversalitate și flexibilitate, îngreunează funcționarea lor și grevează inovarea și decizia. c) Factori culturali • Respingerea arbitrarului de natura umana Principiile tradiționale ale organizării birocratice au fost concepute pentru a elimina arbitrarul uman. Lucrările lui Weber valorizează puterea "rațional-legală" a ierarhiilor pentru a evita situațiile de leadership informal și carismatic. Aceste concepții se bazează pe o neîncredere implicită în ceea ce privește subiectivismul și luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind neraționale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
adaptează continuu, trebuie să elimine barierele de Învățare, să asigure accesul fiecăruia la cunoaștere, În funcție de cerințele individuale, subliniind importanța formării unei culturi incluzive, de recunoaștere și respect a diferențelor. În contexul proiectării diferențiate elevii participă În mod egal, cadrul didactic valorizează În mod egal capacitățile elevilor Încurajând fiecare efort, venind În sprijinul elevilor cu explicații adecvate, adaptând conținuturile de Învățare, utilizănd strategii și metode didactice variate. Fiecare elev este unic și are valoarea sa indiferent de problemele pe care le prezintă
SERVICIILE EDUCAȚIONALE DE SPRIJIN ÎN CONTEXTUL PROBLEMATICII ŞCOLII INCLUZIVE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Dorina LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2125]
-
abordările care s-au dovedit cele mai novatoare și mai puțin caricaturale. Noëlle Gérôme este o pionieră a etnologiei întreprinderii în Franța. Ea se situează într-o orientare foarte pregnantă în anii șaptezeci, care încearcă să studieze și să o valorizeze studiind-o cultura muncitorilor. Ea își realizează anchetele într-o uzină din regiunea pariziană și într-un sector de vârf: pentru etnologia din Franța, această abordare era pe atunci o noutate (începutul anilor optzeci)90. Noëlle Gérôme își propune să
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca finalitate principală alimentarea modurilor economice din ce în ce mai detașate de realitate, dar care sunt efectiv puternice instrumente de exercitare a autorității și de dominare, la scară națională sau internațională 113. Pe de altă parte, ansamblul ideologiilor evocate, care se străduiesc să valorizeze o sferă socială și culturală ruptă de cea a muncii, se conformează acestei logici de contabilizare a "bogățiilor" și a economiei. Tocmai în momentul în care pretind că i se opun, ele participă, sub forma mimului, la extinderea raționalității formale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de individ, rămâne dizolvat în el. Astfel, coliba dispare odată cu moartea proprietarului; dispariția unui șef duce la anihilarea contextului material al satului, care se va reconstrui în altă parte. Satul pătrunzând în economia monetară, realitatea lui materială ajunge să fie valorizată, devenind autonomă: ea are o existență independentă de indivizi. Ajunse obiecte de moștenire, casele și plantațiile capătă o permanență dincolo de moartea proprietarului; mărfurile sunt acumulate nu pentru utilitatea lor, ci pentru valoarea lor proprie. Mvouma, înțelegând confuz această transformare în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic, omul modern ar fi capabil să descopere noi dimensiuni existențiale, evenimentele și crizele istorice putând fi valorizate ca „probe inițiatice”, ca momente sau ocazii pentru noi creații spirituale. Ideea nu este Întâmplător, sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului, dragostea și timpul sunt teme majore, ce devin obsedant În literară a filosofului român, ce reușește să contureze
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale sacrului non religios
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
comunicarea este limitată la scurte replici pe culoare sau la telefon, fiind mai utilizată în mediile informale; • ședințele sunt greu de stabilit și de condus și duc frecvent la plictiseala angajaților; • indivizii se adresează doar celor a căror părere o valorizează. În rest, își lasă în pace colegii, spre a fi lăsați în pace; • cea mai mare parte a timpului este alocată dezvoltării personale la nivel profesional și tehnic. În acest context, orice poate interfera cu această dezvoltare: colegii, muncile administrative
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
delegate echipelor. Acest tip de cultură organizațională este specific mediilor caracterizate printr-un grad ridicat de profesionalism, prin dinamism, ceea ce îl face capabil de adaptare la nou. Cultura de persoane/existențială (gen "roi") Aflată sub patronajul lui Dionysos, această cultură valorizează din plin indivizii. Rolul manangerului se limitează doar la coordonarea activităților. Acestea se caracterizează prin profesionalism și printr-un nivel ridicat al expertizei. Așadar, în urma prezentării acestor interesante modele, putem spune că așa cum ne-am dat seama cu toți nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fond de respingere (idem, p. 298). La rândul său, J. Salomé (2002) consideră că cele cinci mari relații care organizează și umplu viața oricărei ființe omenești sunt: a. relația cu sine însuși (sau cum învățăm să ne respectăm, să ne valorizăm, să ne iubim); b. relația de iubire și/au de cuplu; c. relația cu copiii (când îi avem): "relația cu ei este esențială pentru că ne face să revenim mereu la copilul care există încă în noi" (p. 25); d. relația
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
indivizii aparținători; contribuie la prevenirea închistării; sunt surse posibile de înnoiri și de inovații; • sporește rezistența participanților la presiunile exterioare; ei învață din propriile decizii și atitudini; • menține o anumită vitalitate a structurilor sociale, enegizându-le; • stimulează creativitatea socială; • recunoaște și valorizează diferențele individuale și/sau de grup; • este un training eficient în ajustarea percepțiilor și a comportamentelor; • induce părților o stare de activare socială; • permite redimensionarea puterii disponibile; • blochează în mod formal apelul la comportamente agresive; • îmbunătățește (în anumite condiții) coeziunea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el deplânge caustic ceea ce, din solidaritate sau din fraternitate, ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze" (p. 148). Mușcătura invidiei apare cel mai frecvent în următoarele două situații de dezavantaj: a. atunci când superioritatea altuia se manifestă într-un domeniu pe care îl valorizează și îl vizează și invidiosul. El se consideră cel îndreptățit să ocupe poziția, locul, recunoașterea, avantajul, atenția, și nu persoana invidiată. În context, Fr. Lelord și Ch. André (2003) precizează: mușcătura invidiei este o dureroasă senzație "care ne cuprinde în fața
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
plângem. Ne este rușine (chiar dacă știm că ele ne ușurează sau ne-ar putea ușura starea sufletească prin care trecem). Tristețea nu este o emoție încurajată social. În particular, observă Fr. Lelord și Ch. André (2003), cu cât o societate valorizează mai mult independența personală și capacitatea de a fi stăpân pe propria soartă (cum se întâmplă în Occident), cu atât ea descurajează mai mult exprimarea publică a tristeții" (p. 141). În schimb, în culturile în care este valorizată interdependența familială
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o societate valorizează mai mult independența personală și capacitatea de a fi stăpân pe propria soartă (cum se întâmplă în Occident), cu atât ea descurajează mai mult exprimarea publică a tristeții" (p. 141). În schimb, în culturile în care este valorizată interdependența familială, suntem mai îndreptățiți să ne exprimăm tristețea prin lacrimi vărsate în prezența altora (idem). Oricum, traversată (pe cât ne stă-n putință) cu răbdare, aceasta tristețea "poate fi o prietenă care ne reamintește blând limitele, fragilitățile noastre, care ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o parte, considerând bunul cultural nu ca un lucru inert sau ca un rezultat, ci ca un proces colectiv de calificare (Capitolul 2); pe de alta, considerând că acest proces se desfășoară ca un lanț social care nu doar că valorizează în mod colectiv bunul respectiv, dar îi și multiplică efectele sociale (Capitolul 3). În loc să privească definirea lucrurilor ca pe o problemă de rezolvat, sociologia se angajează într-o muncă de descriere analitică a definiției înseși, în măsura în care ea mobilizează colective, trimite
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
legitimității sale nu sunt dobândite o dată pentru totdeauna (Capitolul 9). Capitolul următor vizează să construiască o tipologie a principalelor operațiuni de politizare. Acțiunea politică culturală este, într-adevăr, un mod de a trata lucrurile (de a le selecta, administra și valoriza), este o "pragmatică", o teorie practică a acțiunii. Statul apare aici drept stăpân al culturii, așa cum, în alte epoci, s-a putut afișa drept stăpân al religiei și credințelor (cujus regio, ejus religio). El decide ce este "cultural" pentru societate
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și empiric) cum se produce valoarea. El trebuie să evite "sociocentrismul" și chiar "intelectualismul", care constă în a considera că dacă un lucru este valabil pentru cercetător, el este valabil și în general. Tipic în cadrul sociologiei culturii, obiectul "carte" este valorizat și valorizant în grupul din care face parte universitarul. Nu trebuie însă considerat ca fiind valorizant pentru toată lumea. Această atitudine este numită "relativistă", dacă nu cumva consider, printr-o "lovitură de forță", că tot ce este bun pentru mine trebuie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o convenție care-i include pe unii indivizi în interiorul unei entități abstracte cu efecte concrete (drepturi, îndatoriri) și îi exclude pe alții ("străinii"). În plus, această categorisire are efecte în ceea ce privește valoarea: pentru un francez, faptul de a fi francez este valorizat, iar acela de a nu fi este devalorizant. Totuși, acest efect axiologic depinde de fiecare individ, căci nu toți francezii consideră în aceeași măsură că identitatea lor este cea mai bună... Efecte dorite și nedorite Cum am scris mai sus
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aici la trăsăturile distinctive ale profesiunilor culturale (Freidson, 1986; Paradeise, 1998; Menger, 1998; Heinich, 1993, 2000 și 2002), luând în considerare sociologia generală a profesiilor (Dubar și Tripier, 1998). Munca originală a creatorilor și artiștilor și diversele medieri care o valorizează ocupă un loc preponderent în aceste anchete. Ipoteza noastră este că întreg domeniul acestor profesii se ordonează după modelul artistului creator, ceea ce le conferă specificitatea. Originile și dezvoltările modelului Referirea la figura creatorului este o specialitate a ariei. Ca reprezentare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Paul-Henri Chombart de Lauwe, Joffre Dumazedier, Richard Hoggart, Michel Verret, Olivier Schwartz, Florence Weber au studiat bogăția loisir-urilor populare, inventivitatea formelor acestora). Sunt legitimate practicile de masă (televiziune, preț unic al cărții, CD netaxate), sunt susținute artele străzii, sunt valorizate artele populare (ecomuzee). Această politică depășește chiar și cadrul național și constituie o miză la scară internațională, în special în concurența dintre Statele Unite și Europa: producție audio-vizuală, exceptare culturală (Uruguay Round în 1993, AMI în 1998), unde se decide, în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
subvenționate) este ilustrativ din acest punct de vedere: trei zile de deschidere sunt necesare pentru a obține anumite ajutoare. Iar în ziua patrimoniului, proprietarii privați sunt obligați să-și deschidă gratuit pentru vizitatori bunurile protejate. Statul nu poate să nu valorizeze, odată ce clasează, protejează și conservă. Obiectivul urmărit este de a obține recunoașterea de către un grup exterior a calificărilor culturale atribuite bunurilor. Această probă punerea în raport a unui bun protejat și conservat cu un public care îl recunoaște dă întreaga
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]