KorAP: Find »[drukola/base=variu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...61 >

1,522 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

reprezintă momentul mișcărei și a dezvoltărei progresive. Astfel înăuntrul compozițiunei sale hexametrul e accesibil de cea mai mare schimbare a acestor antiteze și câștigă o sumă din cele mai varii puncte prin mulțimea cezurelor, cărora li poate [da] cea mai varie putere ritmică; astfel în el se pătrund reciproc antitezele ținutei celei mai neclătite și a maiestății celei mai nalte cu movibilitatea cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care o trezește în noi ritmul în genere, pe când întreaga compozițiune a vorbirei ar contrazice acestei rele impresiuni. După întîmplătorul coprins pe care-l închide în sine iambul de cinci picioare, [el] cere din partea artistului dramatic una din cele mai varii tratări. Acea lege generală a declamațiunii pusă în frunte, ca versul ca atare să nu se audă, și cu toate astea totuși puterea și caracterul ritmului să fie păstrate, această lege își are firește valoarea sa și aicea. Însă multilateralitatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trimetrul cât și alexandrinul pretind o mai energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie o artă mare în declamațiune de-a acoperi prin recitațiune această uniformitate imanentă caracterului versului. Monotonia lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acel principiu formează și singularele sale minuțiozități, cu toate acestea, zic, trebuie ca-n fiecare caz concret schimbarea tempoului să poată fi justificată prin cugetare. Nu-i va veni în gând nici unui artist de-a-și demonstra sieși acest tempo în varia schimbare a simțămintelor; și totuși ar fi un moment esențial a instrucțiunii si a culturei artistice de-a pricepe și în adevărul lor aceste scăriri, pe care actorul le nimerește fără s-o știe, și ca să transmită conștiinței sale toate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deveni mai fructifere pentru artistul reprezentator. {EminescuOpXIV 331} 3. LEGEA DECLAMAȚIUNII DRAMATICE Am tratat declamațiunea lirică și cea epică numai ca niște studii și trepte preliminare a celei dramatice. Declamațiunea dramatică e după natura ei cea mai bogată, cea mai varie si cea mai grea, pentru că ea trebuie să reproducă în intuițiune vie o lume întreagă de personalități deosebite și determinate în sine. De-aceea declamațiunea epică și cea lirică ea le are în sine ca pe niște momente ale ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai simtă pe sine acest înveliș al său ca ceva străin. Măsura și nobleța în mișcare, aruncătura liberă deși totdeuna pitorescă a hainei trebuie să se combine amândouă la reprezentarea unei figuri antice. Deși e ne-ncunjurat de trebuință o esercitare varie în purtarea și punerea hainei, precum și o privire atentă a anticelor, totuși și aicea nu se poate ajunge o deplină frumusețe în întrebuințarea lor decât numai prin puterea fantaziei, a fantaziei care, prin costumul, prin înconjurul ei și prin poet

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
daca s-a marcat diferințele în îmbrăcăminte, diferințele condițiunii de viață socială, daca aceste două s-a făcut, apoi începe terenul liber pentru simțul simbolic. În marginele acestor dintâi două elemente generale e {EminescuOpXIV 348} fiecare îmbrăcăminte susceptibilă de forme varii, a căror alegere atârnă de la acea înțelegere simbolică prin care se pune în acord caracterul ce e a se reprezinta cu haina. Aceasta am putea s-o numim momentul personal al îmbrăcămintei. Acest moment se bazează cu deosebire pe alegerea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
primi în esență un ton fundamental comun, că diferențele se arată abia în dezvoltarea caracterului. Astfel tonul fundamental al[lui] Sappho, Phadrei și Ifigeniei va putea să fie în esență unul și-același, fără privire la dispozițiunile sufletești cu totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura lor diferită prin coloritul nuanțat al tonului fundamental. Căci categoriile generale seamănă desemnului, care e însă susceptibil, de o varietate nemărginită a coloritului. S-ar putea aplica

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
arta întru urmărirea dezvoltărei ar fi cât de mare, contrazice credinței în adevărul espresiunii și oprește astfel o mulțămire artistică deplină și curată. Numai prin mijlocul tonului fundamental se susține evidentă unitatea caracterului, fie situațiunile și schimbările simțămintelor cât de varii. Tonul fundamental e terenul anumit din care cresc și se ridică diferitele modulațiuni ale tonului ca espresiuni pentru diferitele simțăminte și afecte. De-aceea aceste modulațiuni nu sânt niciodată numai niște copii fără coloare a unor stări sufletești generale: a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceasta însă este în cunoștința noastră aceea ce face ca ea să fie cunoștință a posteriori, adică intuițiune empirică. Acelea atârnă cu absolută necesitate de sensibilitatea noastră, fie senzațiile noastre de orișice fel ar fi; acestea pot să fie foarte varii. Dacă această intuițiune a noastră ne-ar succede a o aduce la cel mai mare grad de claritate și transparență, totuși nu ne-am apropia printr-asta de natura lucrurilor în sine înșile. Căci în orice caz am cunoaște complect

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză provenită în ea această varietate ca atare, adică implicită într-o reprezentație. Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci să se poată aplica și apriori, în pnvirea reprezentațiilor ce nu-s empince

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci să se poată aplica și apriori, în pnvirea reprezentațiilor ce nu-s empince. Căci fără ea n-am avea apriori nici reprezentația spațiului nici acea a timpului, neputîndu-se produce acestea decât prin sinteza celor varie pe cari ni le prezintă sensibilitatea în receptivitatea ei primordială. Avem deci o sinteză pură a aprehensiunei. Despre sinteza reproducerei în imaginație E o lege numai empirică după care reprezentații ce s-au urmat sau acompaniat adesea se asoțiază în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fiindcă acestea reprezintă numai printr-aceea ceva în mine că aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și cel puțin înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de varie ar și fi, trebuie cu necesitate să se conformeze în orice vreme cu condițiile formei pure a sensibilității. Deci inteligența pură este în categorii legea unității sintetice a tuturor fenomenelor și prin asta [... ] face abia cu putință experiența întru cât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
filozofa. Sistemul cunoștinței filozofice toate este dar filozofia. Trebui s-o iei obiectiv dacă pricepi sub ea prototipul dejudecărei tuturor încercărilor de a filozofa, care trebuie să serve la dejudecarea a orice filozofie subiectivă, a căror construcție e atât de varie și schimbăcioasă. În acest mod filozofia este ideea numai despre o știință posibilă, care nicăieri nu-i dată in concreto, căriea însă ne-ncercăm a ne apropia pe diferite căi până atunci până ce om afla potica unică, foarte plină și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920

cu Austria ar trebui să obțină și de la ea reducțiuni. Afară de aceste sacrificii financiare sunt de trebuință măsuri pentru protecțiunea coloniștilor germani în România. E din nenorocire adevărat că, antipatia instinctivă contra unei inteligențe superioare ar da loc la escese varii. Contra acestor escese cată a se lua din capul locului garanții pentru protegerea eficace a coloniilor. Numărul consulilor germani în România cată să se 'nmulțească, în mod considerabil. Genialul List a scris acum patruzeci și mai bine de ani. De

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
dezrădăcina orice societate din lume, necum una șubrezită prin o lungă și sterilă epocă de tranziție? Iată întrebări cari se impun de la sine în situația grea ce se creează țării prin rămânerea la putere a partidului roșu, putrezit moralicește de variile afaceri impure începute cu cărăturile Warszawsky și încheiate cu Cernavodă - chiustenge. Numai un guvern onest și o administrație onestă sunt în stare a readuce poporul la ideile sale de drept, a-i reda creșterea și maniera de-a vedea pe

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
semințe silit de climă. Tot astfel, când tot ce-i trebuie țăranului se introduce din străinătate, fie chiar de o calitate proastă, dar ieftenă, el nu-și ia osteneala de-a mai semăna in și cânepă, de-a le supune variilor operațiuni ale topirii, melițării, curățitului, torsului, adecă a întrebuința zile de muncă pentru a produce o substanță textilă care-i vine mult mai ieftenă din străinătate. El nu mai simte necesitatea aceasta. Dar el pierde acele zile fără nici un folos

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
aștepta de la o generație care, cu abecedarul în buzunar, administrează, scrie tragedii, face finanțe, planuri strategice etc., ca ea să aibă un interes serios pentru lucruri cari cer studiu și pricepere, cum e activitatea economică, atât de multilaterală și de varie. Cu spirite conducătoare ca tejghetarul Carada, cu financiari ca Eliade Cîrciumărescu, cu redactorul Adonis de la "Romînul" care, însărcinat al statului în cestiunea răscumpărării, a confundat interesele reciproce cu atâta abilitate încît s-a ales cu milioane, cu asemenea oameni în

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
Dreptul, strict în multe cazuri nu se poate, aplica fără pagubă nici măcar într-un litigiu între două persoane private; cu atât mai puțin între două state învecinate a căror interese se întrețes în mii de direcții și sunt atât de varii încît prudența impune fiecărei din părți concesiuni în unele cazuri, pentru ca și partea cealaltă să încline a face concesiuni în alte cazuri. Chiar un stat mai mare și mai puternic decât România s-ar măcina cu timpul prin conflicte continue

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
de casa, ulița, mahalaua, orașul lui el va dovedi o pricepere mai exacta, și mai clară a lucrurilor decât mulți oameni teoretici. Altceva s-ar fi putut face demult pentru comune și anume pentru cele rurale: se pot descărca de variile, infinitele servicii cec au a le presta statului. Dar la aceasta nu gândește nimeni, din contra, pe zi ce merge comunele devin mai mult instrumente directe și servile ale administrației centrale. Afacerile comunei stau baltă din cauza poruncilor gobernului, cum zice

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
pusă la cale de oamenii interesați în chestie, interesați anume să iasă la viitoarele alegeri? Lucrul e atât de bătător la ochi încît nu ni se pare necesar a mai insista asupra lui. Și-n adevăr, demult se șoptește că variile și costisitoarele nerozii făcute de primăria actuală 211 {EminescuOpXIII 212} ar fi inspirând părinților cumularzi ai comunei o frică semnificativă în fața unor eventuale alegeri; de aceea, schimbând legea, deci cu necesitate și rezultatele ei, ar spera să obție de la alegeri

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
d. Pe acest teren întîlnim o sumă de subtilități, de deosebiri cari se aseamănă cu tăiarea unui fir de păr în două și cu certele între cele două biserici pentru cuvântul filioque. Astfel se fac din țânțari armăsari, nemaivorbind de variile acuzări cari n-au absolut nici un cuvânt de existență, în care nu e nici un atom de adevăr. Englejii au recunoscut demult că logomahia prea subtilă asupra principiilor de guvernământ și de organizare e un semn sau de nematuritate sau de

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]