6,807 matches
-
Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut pe doctorul Karp. Negăsind un loc unde să arunc cotorul de măr, l-am vârât În buzunar. — Karp, doctor Karp... I-a luat o veșnicie să-și dea seama despre cine vorbeam. A, doctor Karp! exclamă. Nu mai lucrează la noi. Îmi pare rău să vă zic. Da, a plecat de la fundație. Desigur. Doctorul Röser i-a rugat pe vizitatori să-l contacteze pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deja la niște soluții biologice deștepte care să oprească suprapopularea. Și Stridie zice: — Iisus Hristos a pătimit pe cruce o zi și jumătate ca să mântuiască lumea. Eu sunt dispus - zice, în timp ce telefonul îi tot sună - să pătimesc în iad o veșnicie pentru aceeași cauză. Telefonul îi tot sună. La telefon, Helen zice: — Serios? Miroase a pucioasă în dormitor? — Așa că să vă mai gândiți cine-i mântuitorul mai bun, zice Stridie, și deschide clapeta telefonului: Biroul de avocatură Dunbar, Dunaway și Doogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un singur fel e mai mică, despre inerție n-ai ajuns să înveți ceva, așa că nu e nimic mai firesc decât să ieși afară dintr-o scară de bloc (m-am întors, să știți) în care ai stat ascuns o veșnicie de câteva minute cu inima bubuind până și în degetele de la picioare și să-i zici lui Pipiță „băi, luna s-a ținut după noi ca un câine, ce ne facem, o să ne dea de gol“. Nu, nu intrase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că era în grădină, în grădină însă nu erau decât întuneric și aceeași tăcere de nepătruns, nici urmă de cruce sau copaci, doar, așa, un fel de noapte care nu mai părea să treacă vreodată, aș fi rămas acolo o veșnicie, dacă Filip nu mi-ar fi zâmbit, nu m-ar fi chemat la el, ca să ieșim, apoi, tăcuți dintre blocurile alea fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aproape toată populația din zonă și Încetaseră să mai adune gunoiul, pentru a-i pedepsi. Rigolele dădeau pe-afară de potol și oamenii trebuiau să aibă grijă pe unde calcă. Mama era plecată mult timp, care nouă ni se părea o veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși ar fi trebuit să fim foarte liniștiți, pentru că locuiam acolo ilegal. Adevărul e că eram niște intruși, deși, văzînd că Întreaga zonă, librăria, localurile de striptease, chiar și pubelele de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Francisco - vedem golful licărind În fundal - și uneori invităm și alte persoane să ni se alăture, Scriitori cu S mare, ca Jack London sau Stevenson, și atunci o facem lată de tot. Mereu am impresia că totul o să dureze o veșnicie, Însă asta nu se Întîmplă niciodată. De fapt, nimic nu rezistă mai mult de o secundă, cu excepția lucrurilor pe care le păstrăm În amintire. Întotdeauna Încerc să țin minte absolut totul - prefer să mor decît să uit - și totuși, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
săptămână. O să fiu lângă aeroport. O să mă poți ține sub observație de la birou. - Să știi c-o voi face. - Catherine, trebuie să ies mai mult în lume. Am lovit în parbriz cu amândoi pumnii. - Nu pot sta pe verandă o veșnicie... încep să mă simt ca o plantă de ghiveci. - Înțeleg. - Ba nu-nțelegi. În ultima săptămână, după ce fusesem adus acasă cu taxiul de la spital, am stat în același scaun pliant pe veranda apartamentului nostru, uitându-mă printre balustradele anodizate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uitate. Care nu trebuie uitate. Revoluția din decembrie 1989 a instaurat o nouă eră în viața politică a țării, dar amprentele lăsate de aceste decenii de oprimare comunistă sunt încă vizibile. În majoritate victimele acestui regim odios au trecut în veșnicie. Societatea liberă de azi refuză să-și mai aducă aminte de suferințele lor. Oameni care formau prima linie de intelectuali în cultură, artă, știință, filosofie, medicină etc., dacă nu se închinau noilor stăpâni și nu le făceau jocul, erau urmăriți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să greșească, nu rămâne altă soluție decât să modificăm adevărul (De ex: după moartea lui Stalin, el a fost criticat vehement). [...] Aici este miezul întregii chestiuni a totalitarismului: odată cu această orânduire a răsărit în istorie un sistem care aspiră la veșnicie și care urmărește să distrugă tot ceea ce este liber și spontan.[...] cu glorificarea ființei colective a partidului, pasiunea de a smulge din rădăcini orice pornire de emancipare, plăsmuirea unei noi structuri lingvistice adecvată scopurilor propagandei totalitare”. Ca ideologie, comunismul se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării nu se poate face prin eforturi divergente și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nimic... Nici nordul, nici sudul, nici estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțin nu te mai scoate din minți faptul că te doare. Dă-i bătaie, zice Brandy și deschide gura ca un pește. Chestia cu Brandy e că are o toleranță așa de mare la medicamente că-ți poate lua o veșnicie s-o omori. Plus că e așa de mare, aproape toată numai mușchi, că ar fi nevoie de flacoane peste flacoane de orice. Arunc un Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-astea, te ajută să te gândești la tine ca la o sofa sau un ziar, ceva făcut de-o grămadă de oameni, dar nu făcut să dureze o veșnicie. Marginea deschisă a gâtului meu pare întinsă și tare la atingere, coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dizolvarea partidului lor fierberea a devenit mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin intensă. Din fericire au urmat anii "vacilor grase" și cînd vacile sînt grase toată lumea trăiește cît de cît mulțumitor. Numai că anii cei buni nu țin o veșnicie și bunăstarea lor e trecătoare. Mai rău era și faptul că prosperitatea, cîtă era, se ținea minte, pe cînd sărăcia, nevoile, nu. Ca un făcut, tot mai multe rapoarte vorbeau de o stare febrilă în mediile industriale, ale meseriașilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
visat, și asta pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu trezia, pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu amintirea și pentru că dintr‑un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni să-și păteze mâinile cu sânge nobil? Știți ce pedeapsă le rezervă zeii celor care comit o asemenea crimă? Îi transformă în rechini albi pentru tot restul veșniciei. Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și păteze mâinile cu sânge nobil? Știți ce pedeapsă le rezervă zeii celor care comit o asemenea crimă? Îi transformă în rechini albi pentru tot restul veșniciei. Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]