1,781 matches
-
Adevărul Tău îi va pierde pe ei Cată sufletul meu hoarda de atei Și-au vrut pe Dumnezeu în toate cele De bunăvoie mă voi jertfi Ție Și lăuda-voi numele Tău Doamne Că este bun în viață și-n vecie Și că de tot necazul m-ai izbăvit Și celor vrăjmași nu le-ai mai dat toamne Și printre lacrimi ochiul meu ai privit PSALMUL 54 Auzi ruga mea n-o da din vedere Ia aminte spre mine și ascultă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri. Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, / Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
mai 2012 Toate Articolele Autorului VEI FI UITAT! Omule curând vei fi uitat, După plecarea ta din lume, Va fi cum nici n-ai existat, Vor ști de tine câteva volume! Se vor adânci uitările-n troiene, În care pe vecie vei fi îngropat, Din ce în ce mai puține semne, Vor aminti de tine că ai existat. Nu vei fi păstrat în vechi memorii, Gândurile nu-s mări, nu-s munți, Toate vor fi trecătoare ca norii, Vei fi uitat de cei mai mulți. Pentru asta
VEI FI UITAT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358680_a_360009]
-
mea să bei? În ochii tăi mirați e sărbătoare Și poți îngenunchea păduri cu ei... Nu-i mântuire fără de păcat, Nici norul în văzduh fără de ploi, Ascultă cum se înalță împăcat Cuvântul ca o rugă dintre noi. Nu-i risipi veciei mele vraja Atunci când scriu, sărută-mă și taci, Tu ești în gândul meu de-a pururi straja, Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci? Referință Bibliografică: Tu și poemul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TU ŞI POEMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358697_a_360026]
-
om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui necurat, deci, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au urmat și alte asemenea vorbe fără nici o noimă dar nimeni nu mai asculta. Iscoadele fugiră, fiecare la împăratul lui și dădură raportul. Imediat, împărații au stabilit o întâlnire și au stabilit ce
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
am strâns Fântâni de lacrimi curgătoare Și, Doamne, cât am lăcrimat Nevindecat De îndurare Și iertare... Doar eu, prelins Ca ceara-n lut, M-am stins Precum o lumânare vie Și, Doamne, cât am mai crezut Neabătut În omenie Pe vecie... Doar eu, pustiu Și trecător Azi știu Că trece-voi în neființă Și, Doamne, cât am voit să mor De drag și dor Printr-o sentință La căință... Referință Bibliografică: Căință / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 860
CĂINŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344614_a_345943]
-
muzica Nu e nici cer, nici ape, istorie sau bine. Nici miturile sfinte, nici gândurile sacre Nu vin acum ca-n mine adânc să se îngroape, Fiorul nopții-și are în mine înțeles: O curgere înceată și pură-n Univers. VECIE ȘI UITARE Când clipele în timp mă-nsumă Și cresc tăcerile în mine Mi-e sufletul ca o fântână Vărsat în ciuturile pline. În mine vin să soarbă harul Învredniciri de lut sfințit Când în vecernie amnarul Scapără aure-n
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
mă-nsumă Și cresc tăcerile în mine Mi-e sufletul ca o fântână Vărsat în ciuturile pline. În mine vin să soarbă harul Învredniciri de lut sfințit Când în vecernie amnarul Scapără aure-n zenit. Mă scurg ca steaua în vecie, Ca un vulcan vărsat în lavă, Iar când se va sfârși-n beție Aceast-agheasmă din otravă, O să pășesc divin pe ape Ca-n răsucirile de harpe, Blestemul să mă facă șarpe Sau un parfum divin pe clape În nesfârșirea ce
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
muzica Nu e nici cer, nici ape, istorie sau bine. Nici miturile sfinte, nici gândurile sacre Nu vin acum ca-n mine adânc să se îngroape, Fiorul nopții-și are în mine înțeles: O curgere înceată și pură-n Univers. VECIE ȘI UITARE Când clipele în timp mă-nsumă Și cresc tăcerile în mine Mi-e sufletul ca o fântână ... Citește mai mult PLECAREE-o lavă de lumină în aer iar în mineMaterie stelară aș vrea să se răsfrângă,Să se
ALENSIS DE NOBILIS [Corola-blog/BlogPost/359379_a_360708]
-
de unde-i muzicaNu e nici cer, nici ape, istorie sau bine.Nici miturile sfinte, nici gândurile sacreNu vin acum ca-n mine adânc să se îngroape,Fiorul nopții-și are în mine înțeles:O curgere înceată și pură-n Univers.VECIE ȘI UITARECând clipele în timp mă-nsumăși cresc tăcerile în mineMi-e sufletul ca o fântână...
ALENSIS DE NOBILIS [Corola-blog/BlogPost/359379_a_360708]
-
așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați: vecia sau canonul ne-ncetat! Eu v-am făcut și vă iubesc cu dragoste de Absolut; dar veți putea veni la Mine doar după ce de rău v-ați rupt, smulgând adică fără milă păcatul care v-a-nrobit, ca iar să fiți ce-ați
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
am așternut la drum spre mare (pestriț convoi de mii și sute), călăuziți și-ncurajați de-a Ta statornică vegheare: un stâlp de nor ziua plutind, alt stâlp în noapte luminând. Și tocmai când ne-nchipuiam că am scăpat pentru vecie de egipteni și-a lor robie, văzurăm carele de luptă ce alergau mâncând pământul, ca să ne-ntoarcă înapoi cum cîinii-ntorc turma de oi. Căci chibzuind la ce va fi după plecarea noastră-n pripă, ei au văzut marea risipă în lipsa
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa după Solaris / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorin Olariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
CELE MAI RELE Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a căzut sufletul de la etaj. Și nici măcar nu avem etaj la casa, am luat toate măsurile de precauție ca să locuim pe vecie la parter. Și de câtă vreme stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe. Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016. Mi-a căzut sufletul de la etaj. Și nici măcar nu avem etaj la casa, am luat toate măsurile de precauție ca să locuim pe vecie la parter. Și de câtă vreme stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe. Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un ... Citește mai mult Mi-a căzut sufletul de la etaj. Și nici măcar nu avem etaj la casa, am luat toate măsurile de precauție ca să locuim pe vecie la parter. Și de câtă vreme stau cu ochii pe neîndemânaticul meu suflet, să nu se taie, să nu se împiedice, să nu se lovească... Să fie safe.Negreșit, ici și colo s-au mai ițit vânătăi, zgârieturi și sângerări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
Și îți dau și act domnesc, Plaiurile peste care Îți lași cântecul să zboare, Tu și neamurile tale Fiți stăpâni pe astă vale, Și pe munții cu izvoare, Și codrii cu căprioare! Așa-ncât, astă moșie V-o dau vouă pe vecie, Dar să vă-nchinați mereu Mulțumind lui Dumnezeu! El a vrut așa să fie, Să scăpați de sărăcie. Anii au trecut încet Și s-au adunat buchet, Iar aici, unde-a vânat Ștefan-Vodă, s-a-nălțat Sub pădurea de aluni Un sătuc
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
apropie nașterea zâmbetului lumii și alinării ei, Pruncul iubirii, Pruncul iertării, Pruncul speranței...! Pentru El încep clinchetele line și colindele de cu zorii lui decembrie, până-n seara Ajunului. Decembrie-i pragul timpului, după care rămâne anul și peste care-i vecia! Decembrie-i însuși sanie trasă de bătrânul și reîmprospătabilul timp, cu frâiele pentru o secundă sau pentru o viață, în mâinile omului lăuntric, bucurat de sărbătoare! Decembrie e anotimp de sărbătoare cu daruri în ea, așa cum viața e o păpușă
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
putea să strivim niciodată Diamantul din casă de piatră. Doamne! Doamne, cum de poți ierta Crunte boli de minte grea Și sfruntat neadevăr, Vierme strecurat în măr? Cum nu crești tu, Doamne, iară Dintr-o Eva, o fecioara Preacurata pe vecie, Fala lumii-ntregi să fie? De ce șarpele viclean Are-n el așa alean Și limbaj muiat în miere, Iar în ochi așa putere? El, cu vorbele suave, Murdărește flori firave, Le scufundă -n zoaie caldă Unde Belzebut se scalda ... Doamne
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
mici sunt tocmiți să se căsătorească. Fata este aleasă de părinții băiatului și adusă la casa lui. De la 12 ani încep să se prăsească. De aia te-au dat să fim împreună! - Sunt a ta și rămân a ta pe vecie. Jur în fața icoanei că o să cred în Isus Cristos, că o să țin toate datinile și obiceiurile creștine, că, dacă vom scăpa de aici o să merg și la Biserica Ortodoxă. Dar mă lași să trec și pe la Sinagogă? - Da! și poți
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
în concepții laice și natura care îi reflectă starea , excesele provenite din negarea perisabilității lumii pământești. Actul V transpune înțelegera faptului că ne naștem spre a muri, în sensul înglobat în ontologia creștină: Hristos fagăduiește prin moarte o naștere pentru vecie. Astfel, moartea e mai lesne asumată și acceptată deoarece încolțește nădejdea în nemurire, săvârșindu-se convertirea supremă: trăirea vieții prin moarte sau, mai exact, moartea pentru viață. Înțelepciunea supremă se degajă din felul în care omul își așteaptă moartea, cu
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
loc. Moți, mocani, crișeni, tot neamul viu De pe pământ și celor duși departe Eu despre Țara Iancului când scriu Poemul meu la toți egal se împarte. Drumeț dacă ți-e sete poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! Referință Bibliografică: Eu despre Țara Iancului când scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
EU DESPRE ŢARA IANCULUI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359817_a_361146]
-
o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV. EPIGRAME CU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând ca ohaită de hiene scheletice cutrupuri vinețiiși dinți depucioasădin cerul istovit de atâta zbor seprăvălesc la picioarele-miciocârlii mutecu aripi decearăiar eu cad în genunchi ca uncopac pietrificat încremenit pe vecie... XXIV. EPIGRAME CU DOCTORI, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011. NEUROLOGUL Pacienți cu fel de fel De probleme neuro Vin cu sutele la el... De dolari sau euro. GINECOLOGUL E un medic cunoscut În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
care încap viețile noastre viitoare, vieți care iau naștere odată cu părăsirea corpului material, este liniștea modelată după Dumnezeu, este interiorul și exteriorul spiritului zidit în eternitate, este cea mai deplină formă de manifestare imaterială de care ne putem bucura pe vecie. Aveți credință! Fiți una cu nemurirea! În credință ne coacem spiritual, ne maturizăm și ne găsim aroma dumnezeiască pierdută uneori prin asfințiturile zilelor. În credință ne descoperim forțele interioare și tot în ea ne așezăm visele, fiindcă Dumnezeu înseamnă însuflețire
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]