2,286 matches
-
singuratic, deși uneori acolo au loc adevărate dezbateri, aș putea spune. Vin fel de fel de oameni, unii mai prezentabili, alții jegoși și cu plete, scuzați-mi expresia! - Vom avea nevoie de declarațiile dumneavoastră, ceru Dan, privind și spre harnica vecină. - Desigur, desigur! Cei doi soți au urcat împreună cu polițiștii, la etajul I. Comisarul l-a lăsat pe Mihai să sune. Ușa s-a deschis și a apărut o femeie tânără cu un copil în brațe. Aceasta îi privi uimită. - Comisarul
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
A îndesat în sacoșa aceea mare, mototolită și roasă pe margini alte două sacoșe mai mici, o sticlă goală și o bucată de pâine. Și-a pus pe ea pardesiul pe care-l primisese de pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, și-a vârât picioarele desculțe în ghetele ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
2014 Toate Articolele Autorului Constantin Geantă PARTEA MEA DE CER - DRAMĂ ÎN TREI PĂRȚI - PERSONAJELE: POVESTITORUL EL, un bărbat de vreo patruzeci de ani ELA NIKY SORA EA, o femeie de vreo treizeci și cinci de ani SOȚUL FIUL I FIUL II VECINA Acțiunea se petrece pe rând într-o pădure, într-un apartament, într-un spațiu imaginar, lângă un izvor. PARTEA I Acțiunea se petrece într-o pădure, lângă o cabană. POVESTITORUL (apare într-un colț de scenă): Aceasta este o poveste
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
va ajuta, cum mă voi descurca? Mă dureau suferințele și rănile ei, intram mereu în panică, dar eram totuși resemnată, știind că numai Cel de sus hotărăște soarta fiecăruia dintre noi. M-am încredințat Lui implorând ajutorul! Noroc cu o vecină cu ajutorul căreia mai scăpam de spaime. Cred că numai Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o ca pe un înger. Venise și-n acea dimineață de 16 iulie 2014 și împreună i-am pregătit mamei gustarea. A mâncat mai puțin ca
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
ventolinul, eram de-a dreptul șocată. Am lipsit de lângă ea doar cât să duc ceștile la bucătărie. Când m-am întors nu mai respira deloc. Panicată am ieșit în stradă strigând că mama moare! Era ora 10 dimineața. Veniseră și vecinele, am chemat Salvarea care a.sosit foarte repede, dar medicului nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să-i întocmească „Certificatul de constatare a decesului prin infarct miocardic”. Au urmat procedurile și ritualurile obișnuite. Mă uitam la ea
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
ritualurile obișnuite. Mă uitam la ea și tot nu puteam crede că e moartă! - Mama mea, mama mea, da ce-i cu tine și încercam s-o ridic, s-o iau în brațe. - Lăsați-o, lăsați-o, mi-au spus vecinele, îndepărtându-mă ușor de lângă ea. Era o zi caniculară, dar am ajuns și la Primărie pentru acte. Cei de la „Funeralii” au pus-o în sicriu și ne-am îndreptat spre Capela Cimitirului din Tinca, unde mă aștepta prietenul Gabriel Pop
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
iubirea pe căile doar de ea știute. Am iubit-o mult, ca și pe mine dar... un „prieten" mi-a luat-o. Cum să-i reproșez? O iubea și el ca pe el însuși. Ulterior, m-am îndrăgostit de o vecină. Era căsătorită, avea și copii, era evlavioasă, frumoasă de nedescris, dar, oficial aparținea soțului ei. Numai eu știam câte flori, atenții, felicitări, versuri i-am trimis. Nu am convins-o. Mi-a spus într-o bună zi după o supărare
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
au scos la iveală adevărate dezastre ulterioare-Atunci când mergeam împreună pe stradă atrăgeam atenția prin potrivirea noastră dar și felul cum ne priveam unul pe celălalt. Deodată, noi ținându-ne de mână ne-am trezit față în față cu o vecină cu care nu prea eram în relații prea bune considerând-o prea bârfitoare. Am fost obligați să ne salutăm, și dacă s-a oprit spre a remarca ce frumoși arătam nu am avut încotro. Iubitul m-a consolat după ce ne-
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage să moară, cine s-a încăierat cu trepădușii satului care strângeau cotele obligatorii sau pe cine a mai băgat la chiaburi, cum că i-au luat boarfele din casă lui cutare că nu a
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
preotul paroh (ortodox) a organizat o excursie la românii din Ungaria. Pe vremuri fusese pedagog la seminarul teologic din Caransebeș și, printr-o revistă de specialitate, s-a găsit cu un fost elev care e acum vicarul din Gyula. De la vecinele mele am aflat că de câțiva ani se organizau astfel de ieșiri. “Să știi tu, Corina dragă, că Viena-i un oraș, nu o țară!” mi-a povestit într-o zi tanti Florica, o țanțoșă precupeață, vecină cu mine...de când
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
azi?” “...și cu Rodica de la Cec ? Și cu Rodica de la Cec?” țopăiam noi și ea se făcea că ne fugărește pe după masă. “Aici rămâne vorba asta!” “Aici!” ziceam noi, făcând semnul crucii peste gură...dar consemnul ținea până...la prima vecină. Am surâs trist...”Rodica de la Cec” era în excursie, cu nepoțelul, a cărui gură se auzea nonstop: „ Rodi, Rodi...” (s-au dus vremurile cu „bunica”, „buna”, „buni”, „baba”...eheeeeee!!!), iar mama mea e o amintire ...de 25 de ani! A
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
iar posi �bilitățile materiale ale conului Nae erau din ce în ce mai precare. Totuși l-a ținut în curte până când și-a dat obștescul sfârșit. Îmi amintesc ca azi. Era o zi de sărbătoare, spre toamnă, când mama întreabă pe tanti Geana Bărboiu, vecina noastră, cine a murit. Aceasta îi răspunse că bietul Gheorghe Netotu. Cu duioșie și durere în suflet mama rosti „Dumnezeu să-l ierte”. Auzind acestea, deși nu mai eram copil, bobițe de lacrimi s-au adunat în ochii mei. Se
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
eram în lume, eram căsătorit. Și eu și nevastă-mea făceam parte din erezia lui Sever. Într-o zi, când am venit acasă, n-am găsit-o acasă pe nevastă-mea, ci am auzit că s-a dus la o vecină să se împărtășească. Femeia aceea aparținea bisericii celei sfinte și sobornicești. Îndată am plecat s-o opresc. Când am intrat în casa vecinei, nevastă-mea tocmai lua sfântă părticică și se împărtășea. Am apucat-o deci de gât, făcând-o
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
n-am găsit-o acasă pe nevastă-mea, ci am auzit că s-a dus la o vecină să se împărtășească. Femeia aceea aparținea bisericii celei sfinte și sobornicești. Îndată am plecat s-o opresc. Când am intrat în casa vecinei, nevastă-mea tocmai lua sfântă părticică și se împărtășea. Am apucat-o deci de gât, făcând-o să arunce afară cea sfântă părticică. Apasand-o pe gât de jos în sus, a aruncat Sfântă Împărtășanie, care a căzut la pământ
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
Dar cum poporul este vestit pentru vigilența și înțelepciunea sa, își băga picioarele în tratament susținând sus și tare experiența sa milenară. Adică aia bazată pe usturoi, rachiu, lebăr, tobă, cârnați, și nădușeală la așternut cu nevasta, cu mândra, ibovnica, vecina, cuscra, fina, nașa, soacra, în fine, cu cine se nimerea, deoarece, noaptea, nu are importanță, că tot nu se vede nimic. Să nu uităm însă că suntem în țara tuturor posibilităților. Prin urmare... Cam pe la Sfântul Ion când deja dădeau
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
Autorului VISUL De câteva săptămâni, bunicii și părinții mă tot cheamă. Nu sunt departe. Un kilometru dus, și unul, întors. Dar de la an la an, e tot mai greu. Ieri, soția a primit un buchet de crizanteme de grădină, de la vecină. Mici, cu petale ca focul, și câte un bănuț de mei, în mijloc. Azi, a fost o dimineață frumoasă. Am luat o mână de flori, și am plecat la ai mei. Lângă părinți și bunici, era un pâlc de oțetari
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar fi trebuit ca fetele astea să o cunoască pe Maricica. Nimeni nu reușea așa „permanent” cum reușea să facă Maricica, vecina și coafeza ei. Cu pieptul în față, țanțoșă și mândră de buclele strânse care îi împodobeau capul, Doamna Fira traversă în dreptul unei stații de autobuz, foarte atentă să respecte întru totul regulile de circulație aplicabile pietonilor. Un băiat o depăși
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
pânzele sus, Pentru Cheile Bicazului și Porțile de Fier, Poarta Sărutului și Poarta lui Duckadam, pentru propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, pentru umblatul cu Steaua, Plugușorul și Sorcova, pentru insulina lui Paulescu și expedițiile și biospeologia lui Racoviță și pentru plăcintele vecinelor, glumele prietenilor și șicanările dușmanilor, pentru Doina Cornea, Doina Badea, Doina Levintza și Doina de jale, pentru Visul unei nopți de iarnă, pentru Ultima noapte de dragoste și pentru frumusețea proverbială a româncelor, pentru Țara Bârsei, Țara Oașului, Țara Vrancei
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
rostește cuvintele "moare, moare", adică ce să-i mai dea dacă moare. Soția bolnavului înțelege că trebuie să-i de moare de varză, și cum ajunge acasă îi dă bărbatului ei moare de varză. Ba mai mult, le spune și vecinelor, și acestea vin în fiecare zi la bolnav cu moare de varză proaspătă. Personajul principal în această povestire parabolă este Dumnezeu, care asemenea unui păpușar îi întâlnește pe bolnavul care trebuia să moară și pe medicul salvator ca din întâmplare
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
relativ mic, față de spațiile cu care eram obișnuiți și în care locuiserăm până atunci. Dar erau în casele părinților. Interiorul vechi era completat cu termopane, gresie și faianță nouă, instalații sanitare moderne. Prețul era însă acceptabil. - Apartamentul era dorit de vecina de deasupra. Dar noi nu vrem să-l vindem ei. Să nu vorbiți cu ea! Este cam nebună, ne spuse doamna cea întunecată. - Și cu notarul, cum facem? întrebă Isabela. - Puteți să-l alegeți dumneavoastră. Noi avem însă notarii noștri
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
rămas cu datorii de plătit, am lămurit-o eu imediat. ................................................................................................... Paul și Isabela se întorseseră să viziteze casa. A doua zi trebuiau încheiate actele de vânzare-cumpărare. - Isabela, trebuie să vorbim și cu vecinii, să vedem care este situația. Cu singura vecină pe care am văzut-o, nu putem discuta. Și proprietarii ne-au sfătuit să nu vorbim cu ea. Să vedem ce este cu ceilalți. Că de câte ori ne-am învârtit pe aici, nu am văzut nicio persoană, cu excepția vecinei ciudate de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Cu singura vecină pe care am văzut-o, nu putem discuta. Și proprietarii ne-au sfătuit să nu vorbim cu ea. Să vedem ce este cu ceilalți. Că de câte ori ne-am învârtit pe aici, nu am văzut nicio persoană, cu excepția vecinei ciudate de deasupra. Nu-i cam straniu? spuse Paul. Intrară pe ușa din față, în corpul de la stradă. Urcară scările la primul etaj și apăru o ușă metalică, proaspăt montată. O ușă identică cu cea de la apartamentul prezentat lor, de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Dar cât de mulți sunt cei care au luat țeapă! Un coleg mai în vârstă de la facultate îi spuse că o fostă colegă, căsătorită cu un angajat de la o televiziune au fost păcăliți și nu au putut rezolva nimic. Chiar vecina lor, directoare la un liceu a fost excrocată. A cumpărat apartament într-un complex rezidențial și a plătit o sumă mare din bani. Când a văzut că nu are șanse să se mute vreodată în apartament, a vrut să-și
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
poate aduce orice animal. De fiecare dată când venea acasă din cursă îl așteptam emoționată să-mi aducă maimuța; lucru care bineînțeles nu se întâmpla. După atâtea speranțe bucuria a fost infinit de mare când am primit în dar de la vecina mea un pechinez. Nu era maimuță, dar era la fel de jucăuș. M-am îndrăgostit pe loc de el și l-am botezat Gimmy. Din acel moment a devenit atât jucăria mea cât și prietenul de joacă. Mai rămânea să trec de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
și elegant îmbrăcate. La vârsta de nouă, zece ani, considerând că mi-am format mâna, am găsit de cuviință că a venit momentul să realizez îmbrăcăminte pentru propria persoană. Am văzut o bluză cu o notă de eleganță aparte la vecina mea și mi-am dorit să-mi fac una identică. Am luat din dulap cel mai de preț material, fără acordul mamei, imaginându-mi deja creația mult visată. Lipsa materialului din dulap m-a dat de gol în fața mamei. Finalul
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]