1,315 matches
-
de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus” - se mărturisește P. într-un poem), între reveria realului și percepția lui, între conștiința unui artefact poetic geometric și presiunea senzației viscerale. Dacă
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
drept. Scurtă vreme profesează avocatura la Chișinău. Între 1924 și 1929 deține o catedră la o școală de ucenici din Drăgășani. Cu doar câteva excepții, scrierile de până acum vor constitui materialul primelor volume de proză, La „Grandiflora” (1928) și Vedenia (1929). Mutat la București, duce o viață retrasă, departe de agitația lumii scriitoricești, și scrie cu mari eforturi, din cauza ftiziei care îl epuizează și care de altfel îi va provoca sfârșitul prematur. Începând cu 1930 își publică seria de romane
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
în plan general uman. Sunt aici câteva obsesii fundamentale: virilitatea contrariată, ispășirea păcatului, terapia erotică. Aceste „proiecții obsesive” (Ov. S. Crohmălniceanu) se relevă în contexte epice tensionate și determină stări sufletești terorizante, direcționate de sentimente dominatoare, cu manifestare excesivă. În Vedenia, de pildă, căpitanul Naicu, autor de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student întârziat, București, 1934; Donna Alba, București, 1935; Nuvele, I-II, pref. Nicolae Manolescu, București, 1967; Vedenia, îngr. Ion Nistor, pref. Laurențiu
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student întârziat, București, 1934; Donna Alba, București, 1935; Nuvele, I-II, pref. Nicolae Manolescu, București, 1967; Vedenia, îngr. Ion Nistor, pref. Laurențiu Ulici, București, 1973; Teatru, îngr. și postfață Leon Baconsky, Cluj, 1973; Însemnări pentru timpul de azi, îngr. și pref. Diana Cristev, Cluj-Napoca, 1975; Opere, I-V, îngr. și introd. Al. Andriescu, București, 1976-1995; Nuvele, ed.
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
odihnă și-au întors ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui sunt ca niște lupi care sfâșie prada; ei varsă sânge și ucid sufletele, ca să-și sature lăcomia. Prorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deșarte și cu prevestiri mincinoase, zicând: „Așa grăiește Domnul Dumnezeu”, când Domnul nu le grăiește nimic. Descriind apostazia poporului ales, plângerile lui Ieremia (4, 11-17) ating un registru mult mai dramatic: Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în tăcere, ore și ore în șir. învăluit eu însumi în beznă, vedeam și mai bine roșeața, nebunia, înfățișarea spectrală a celorlalți. Tot privind siluetele diavolești ce se vînzoleau, învăluite în fum și în flăcări, am sfîrșit prin a avea vedenii asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea ori de cîte ori mă aflam la cîrmă, la miezul nopții. Dar în noaptea aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spiritului, sistemele metafizice vor trebui să fie apreciate prin raportare la caracteristici intrinseci, și nu la cerințe de adecvare în raport cu un obiect situat în afară. Blaga susținea că o viziune metafizică va trebui judecată „după profunzimea și armonia interioară a vedeniilor ce ni se propun” și considera că „vremelnicia de care este stigmatizată orice concepție metafizică dobândește o fatalitate inerentă chiar și celor mai evidente reușite ale spiritului uman”34. În succesiunea sistemelor metafizice, în contrast cu ceea ce constituie cunoașterea universală, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și înrăutățită cu bună-știință de Vasile Pușcașu: „Întrucât nu digera alimentele și mânca puțin, Bogdanovici a slăbit extrem în 10 zile-2 săptămâni, încât abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii”. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: „Ce, credeai că scapi de noi?”. După alte câteva zile, starea i s-a agravat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
se infuzează o doză de optimism conjunctural. Uneori, intervenția este totuși un act creator, limbajul devenind mai criptic, mai aluziv. Aceeași situație o are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții „rătăcite într-un dor de o infinită măreție” (Pământ), dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
înnegrită de arsuri. Și același reflex, ca un filtru fotografic, colora acele vise în culoarea sângelui pângărit, a ruginei de pe carcasele blindatelor, a prafului roșiatic pe care elicopterele îl ridicau, atunci când aduceau noi răniți la spital. Adesea, mă trezea aceeași vedenie: făceam puncte de sutură, nu pe rânjetul unei plăgi, ci pe buze care se străduiau să vorbească. Mă sculam, lumina părea că alină preț de câteva secunde dogoarea în care se împotmolea un vechi ventilator, ceasul indica ora la care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu-l văd pe bărbatul care o dezgropa. Nikolai, culcat în fața ei, îndepărta pământul cu mișcări largi, ca un înotător. Dar când ajunse la jumătatea trupului, degajând pântecele, se înălță brusc în genunchi și scutură din cap, alungând parcă o vedenie. Apoi se aplecă și, deja cu autoritate de adult, pipăi bustul acela murdar de pământ, pântecele acela rotund, îngreunat cu o viață. Ea rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de violuri. Și despre o îngropare într-un morman de cadavre, printre corpuri anonime... Am ajuns, în momentul acela, în curtea mare din fața unei foste ferme, transformată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
citeau și cum interpretau Părinții Biserici Vechiul Testament? Origen Își Începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi, versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „[Pe cine vrea acesta să Învețe cu vedenia? Și pe cine vrea el cu propovăduirea să Înțelepțească?] Au doar pe cei Înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie În acest sens (cap. XI)! Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am Înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit În pilde” (de fapt toate verbele sunt la viitor! - n.n. C.B.). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am Înmulțit viziunile și am apărut prin profeți (cuvînt cu cuvînt: „prin mâinile profeților”, În sens figurat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dreptății” (Orăștie), „Maramureșul” (Sighet). La Cluj, tipărește întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „Înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
de pe aripile fluturilor le reproduc pe cele din vitralii. Ridicați în aer, viermii înaripați execută un dans bizar, halucinant, dând un spectacol de o frumusețe perversă, demonică. După terminarea baletului, fluturii inundă iconostasul. Moment dintr-o fantastică aventură infernală, această vedenie rezumă procesul ireversibil al degradării sacrului, al profanizării sacrilege. Cele patru anotimpuri se instalează într-un spațiu al fantasticului oniric lipsit de elementul terifiant, al fantasticului revelatoriu, de tipul celui cultivat de Eminescu și de Mircea Eliade. Patru proze, care
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci, după el, geneza vieții este durerea. În concordanță cu peisajul sunt și locuințele personajelor, în mod obișnuit cenușii, rar luminoase, bântuite de duhuri (Vedenia, Jandarmul). În ele se intră anevoie și cu neplăcere, impresii pe care A. le accentuează prin așezarea descrierilor unor astfel de case în chiar debutul câtorva povestiri și romane (Arhanghelii, Biruința, Domnișoara Ana). Pătrunderea în satul „Arhanghelilor” are aparență de
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]