730 matches
-
filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de Șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
2 la 1. Înainte să ajungem la Lille, mai facem o escală într-un mic orășel flamand, unde luăm masa într-o piațetă (de fapt, un imaș verde, bine amenajat). Aici, suntem invitații speciali ai primarului, un bătrânel simpatic, cu veleități de poet. Bătrânul chiar ne citește, transfigurat de emoție, două poezii. Are alături de el o tânără, probabil o vedetă locală, care recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor. Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și alții care au crezut și care au fost receptați ca atare! E adevărat însă că nu dorința mea de a publica romane a contrariat în primul rând - și asta, dar e un fapt secundar acest lucru, ce ține de veleitatea oricărui provincial necunoscut de a se face cunoscut în capitală, de a intra în „elite”! -, ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o sută de ani. De-a lungul acestui secol s-a perpetuat în relațiile româno-ruse „problema Tezaurului”, subsumată „problemei Basarabiei”. Aceste așa-zise probleme au fost create artificial de Rusia, pentru că așa i-au dictat interesele de mare putere cu veleități de impunere a voinței sale în această zonă geografică. De ce probleme artificiale ? 1.Expedierea la Moscova a Tezaurului României, în decembrie 1916 și iulie 1917, s-a efectuat în baza unor acte oficiale semnate de reprezentanții legitimi ai celor două
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
îmbogățească activitatea economică a Iașilor jumătății de veac al XIX-lea, la fel ca și la fabricile de bere, din ce în ce mai numeroase, odată cu creșterea numărului rezidenților străini în urbea moldavă. Necesitatea introducerii iluminatului public, într-un oraș care, încă, mai păstra veleități de capitală, a impulsionat dezvoltarea unor industrii specifice. Efervescența culturală de la jumătatea secolului al XIX-lea a contribuit și ea la dezvoltarea vieții economice ieșene prin apariția unor ateliere tipografice, primul dintre ele legat de începturile activității lui Gheorghe Asachi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pitorești personaje își arătau disponibilitatea de a coopera cu forțele de ordine pentru combaterea speculei !! Dezgolite de orice influență ideologică, integrate în curbele de sacrificiu, pe care le implică uneori refacerea unei țări după război, asemenea inițiative suportă interpretări cu veleități eroizante. Numai că, în retorica de tip comunist, nici vorbă de așa ceva ! Numai propagandă și învățământ ideologic la comandă politică. Mazilu se angaja să pregătească „Partidul” (exact așa apare în documentul original), Tolontan „conferențiază” în continuare despre capitalism, iar muncitorul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1761. După Tratatul de la Adrianopol (1829), în condițiile desființării monopolului economic otoman, proprietarii funciari erau interesați tot mai mult în procesul de schimbare a prețurilor pământului. Ei manifestau, totodată, tendința de a desființa boierescul. Noua clasă, burghezia, își manifesta deschis veleitățile de a ieși din starea de inferioritate și de a prelua sau măcar de a participa la viața politică. Semnalăm unele aspecte social-economice: fiscalitatea excesivă (creșterea impozitelor, agravarea obligațiilor de plată etc.), ca urmare a condițiilor interne, abuzurile aparatului de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
urmară orbiți de elocința și influența lui dinamică, dar, neavând o organizare centrală, îl părăsiră îndată ce se simțiră mai stabili. De aci înainte, cu toată bunăvoința celor din Vechiul Regat și în porfida unora din cei noi, începură fracturile adaptării, veleitățile ambiției, ignoranța mecanismului politic. Intram în perioada decepțiilor care, vai!, erau să meargă așa de departe, încât ți-ar fi părut bine să fi murit după primele zile ale Unirii, de nu te-ar fi întărit speranța că aceste aberațiuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Să vină alde Turcu să-mi spună, bă, cum suporți? Io-l dădeam în judecată! Și Oxi a venit. Și Frecanii. Se citea literatură în draci la mine în sat de când io plecasem și era plin de critici literari cu veleități de jurist ratat. Era o comunitate interpretativă satul meu. Exista o relație de proprietate între oameni și faptele lor. Ei erau singurii care aveau dreptul să le povestească. Iar io mi le însușisem cu nesimțire. Dacă pentru noi un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profesor Cu tare intră de obicei târziu la oră.“ Numai unul singur, poate, sau doi din profesorii noștri de la Sf. Sava merită amintirea acestor rânduri, printre care lene șul boier oltean, bun latinist și ratat profesor de liceu (fiindcă, având veleități de profesor universitar, se deochease pe urma unui scandal cu o servitoare violată), conu Mișu Calo ianu, care intra În clasă cu joben În cap și cu șoșonii descheiați, totdeauna cu o jumătate de ceas după sunetul de intrare, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion Răducanu și Încă alții erau și ei Înhămați la acea Întreprindere de amatori cu pretenții de realizatori (s-ar zice că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șI CA șEF DE STAT-MAJOR AL ARMATEI A II-A, l-am Întâlnit pe colonelul Ion Manolescu, cu aparențele de om prea cumsecade, să nu te supere nici cu atâtica, și o figură cunoscută printre acei ofițeri ai noștri cu veleități așa zicând de scriitori, de luptători pentru cultură, neam și țară, nu numai pe câmpul de bătaie, și poate mai puțin pe câmpul de bătaie cât pe acel, mult mai comod, al scrisului și al cuvântului. Nu părea prea absorbit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zelos, de amabil și de curtenitor și, de aceea, dubios, mai ales când Îl priveai cu de-amănuntul; nedat la rândea, dar cu pretenții, prost disimulate, de șef spi ritual al cercului nostru de tineri intelectuali Întorși din război cu veleități de reformatori și În căutare de relații noi - și care, e drept, nu prea știam ce vrem, hărțuiți când Într-o parte, când Într-alta de cei mai isteți dintre noi, de „cărturarii“ cei mai guralivi, precum exoticii Hurmuz Aznavorian
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost totuși de un oarecare interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum, de curând, mă puteam Încă fuduli că n-am solicitat pentru mine niciodată și nimic, nărăvit fiind să fiu solicitat; iar când acceptam o situație, să nu Întreb cu cât voi fi răsplătit pentru munca mea de om fără veleități sau avere de nici un fel, decât numai brațele astea și capul ăsta nededat pentru cine știe ce pricopseală. Când - ca să mai spun? - bancherul Levy din fața Sărin darului oferea țigări, din cutia larg deschisă la ghișeu, tuturor clienților nevoiți să se Împrumute sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos. Cele două organe fonatoare nazal și oral îi furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blocase accesul în hol. Cu mâinile și picioarele am deblocat ușa și am intrat. Odată cu noi a pătruns și Leu căruia i-am oferit drept recamier confort sporit o țolică împăturită în două, așezată într-un colț al camerei cu veleități multifuncționale. Merita din plin. Fără Leu mama noastră s-ar fi prăpădit. Ce ne făceam noi, șase copii, fără mamă și fără tată?? Greu de spus... În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să spun câteva cuvinte, fapt pentru care îmi cer cu umilință iertare, deși tind mai degrabă să cred că de acolo de sus, de undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
confesională ortodoxă întemeiată și susținută până la 1905 de parohie când s-a înființat școala de stat ungurească. Iar la 1912 a luat ființă grădinița de copii. Până în anul 1878, dascăli au fost cantorii bisericii și diferiți fruntași ai obștei fără veleități și fără fără vreo pregătire pedagogică. După 1878 au apărut învățători cu atestate între care avem cunoștință de Pavel Monea, despre care am mai vorbit, Trandafir Dragomir, Dumitru Solomon, Moise Câlțea, Adrian Udriște, Petru Tarcea. În timpul primului război mondial învățătorul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul de la catedră, Ed. Tineretului, București, 1962, pp. 10-11.94 footnote> *** Spre surprinderea mea, mi-am început cariera didactică la o școală generală de 7 ani din Bârlad în calitate de director, funcție pentru care nu aveam nici veleități, nici experiența minimă necesară. În plus, am fost primit de către viitorii colaboratori și colegi cu răceală, cu oarecare ostilitate din partea unora. Înlocuisem la conducerea școlii o învățătoare cu experiență, în prag de pensionare. Noul meu statut de lider al unui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o liniște adâncă. Pe măsuța de lângă caloriferul tău, fotografia ta, tristă, cu ochii plecați peste enigma zilelor viitoare. Eu obosită, extrem. Parcă s’au topit zilele de Manga lia cu toată splendoarea ce o dau chiar oamenilor bătrâni, cu toată veleitatea de împuternicire în care m’au făcut să cred. Cine aude că ai putut pleca spune: „Ce fericită trebuie să fii“. Așa ar trebui, dar nu sunt. Nu pot nici să-mi analizez, să definesc starea mea generală. Pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
descurcat unele încurcături. Totul s’a terminat cu bine. Sunt acum cu sufletul mai ușurat, după o încordare pe care o bănuiești. De la tine tot nu primesc nimic. Și peste mine s’a lăsat ca înghețul peste frunze tomnatice, cu veleități de viață, o depresiune care iar m’a dat înapoi cu toate kilogramele câștigate la Mangalia. Cu copiii am început să mă obișnuesc, dar sunt bucuroasă când vine seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar mai avea veleități, dar sigur s-a gândit la Mica. Am consolat-o spunându-i că băiețelul ar fi putut să se adreseze atât ei, cât și mie. Dar n-am fost în stare s-o conving. [...] c. p. 8 iunie [1950], joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Drăgan” loc="Iași" data =”11 iulie [1]968”> Dragă Costel, Am primit scrisoarea ta chiar în ziua cînd, neliniștit că nu-mi răspunzi, ți-am trimis cîteva rînduri. Nu mai sînt deloc surprins că la Institut mizeriile sporesc. Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]