2,332 matches
-
De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de valurile de săgeți ale Cuceritorilor. - Excelent... spuse din nou Angelo. Omul acela mi-a intuit strategia... În scutul venețian agățat de trunchiul unui brad, pentru primirea mesajelor urgente, se Înfipse o săgeată cu răvaș. Giuliano o desprinse și Îi Înmână răvașul lui Angelo. Textul era scurt. Avangarda lui Dracula, trei ore galop. Lucrurile se complicau pentru trupele disciplinate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În temnița de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care urmase confruntării dintre Apărătorii italieni și armata turcească aflată În retragere de pe pozițiile sârbești. În zori, medicul venețian anunțase o stare critică, ce putea fi Începutul sfârșitului. Dar imediat după discuția cu medicul, Amir scosese un alt mesaj de la Marele Maestru al Cuceritorilor. Un mesaj pe care Îl considerase inutil, și care nu era construit din cuvinte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Într-un somn adânc. După prânz, Însă, căpitanul se trezise și spusese, cu vocea puternică pe care Erina i-o cunoștea atât de bine: - Mi-e foame. În zilele care urmaseră, starea rănitului continuase să se amelioreze, spre disperarea medicului venețian, care nu mai Înțelegea nimic. Conform analizelor sale, pacientul trebuia să fi murit de cel puțin trei ori până atunci. Dar inima continuase să bată, iar organele esențiale continuaseră să funcționeze. Nu era vindecat, dar nici nu se prăvălea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pare, commandante, că ceea ce dumneavoastră numiți temperament este, de fapt, un sentiment destul de puțin Întâlnit În viața reală. Se numește dragoste. Angelo zâmbise și tăcuse. I se păruse, poate, că după cuvântul dragoste orice alt cuvânt e șters. Sosirea Apărătorilor venețieni la Suceava era un moment care Închidea un episod dramatic și, În același timp, certifica o legendă. Ordinul scutului și spadei se arăta, pentru prima oară, În ținuturile cele mai Îndepărtate ale latinității europene. Stilul lor de luptă și regulamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puțin de zece pași. Tot ce era mai departe se pierdea Într-o ceață care Împingea realitatea În nesiguranța spaimelor și În nesfârșitul joc al iluziilor. Iar pentru această boală medicii măriei sale nu găsiseră leac, cum nu găsise nici doctorul venețian. Mitruț Îndrăzni, totuși, să deschidă ușa larg, căci auzise dinăuntru un zgomot de obiecte căzute pe podea. Îl văzu pe căpitan În dreptul ferestrei, privind, parcă trist, Într-o depărtare pe care n-o putea vedea. Spre mirarea slujitorului, căpitanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri... murmură Alexandru, care, din zilele pribegiei, rămăsese alături de domnitor. Unii ar spune că nu sunt lucruri, ci minuni... Vine furtună pe cer senin... Nu e nimeni... Dacă Amir Baian ar fi aici, ar formula altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văzu că fusese doar o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
personalități diplomatice, politice și militare ale Serenissimei sunt reale. La fel boierii aflați În jurul lui Ștefan Într-un moment sau altul al evoluției sale. Familia Frassetti este fictivă, dar amplasarea palatului este inspirată de poziția reală a unuia din palatele venețiene ce datează din veacul al XIII-lea. Geografia „mică”, a orașelor descrise, precum și geografia „mare”, a itinerariilor străbătute de personaje, sunt Întru totul reale, iar autorul s-a nevoit să le descrie așa cum erau ele În secolul al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
drept una a Înfloririi renascentiste și a organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei Corvinul a unor sume trimise de Sfântul Scaun pentru pregătirea acestor cruciade se găsesc În cronicile vremii, Începând cu mărturiile ambasadorului venețian la Buda, Pietro Thomasi. Dezvoltarea picturii venețiene În epoca fraților Giovanni și Gentile Bellini și a lui Andrea Mantegna este descrisă conform tratatelor de arte plastice din epocă, iar operele amintite În conversația personajelor sunt realizate exact În anii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei Corvinul a unor sume trimise de Sfântul Scaun pentru pregătirea acestor cruciade se găsesc În cronicile vremii, Începând cu mărturiile ambasadorului venețian la Buda, Pietro Thomasi. Dezvoltarea picturii venețiene În epoca fraților Giovanni și Gentile Bellini și a lui Andrea Mantegna este descrisă conform tratatelor de arte plastice din epocă, iar operele amintite În conversația personajelor sunt realizate exact În anii În care este plasată acțiunea romanului. La fel de reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chiar dacă are umeri lați). Cu toate că autoritățile au interzis unei femei adevărate să joace rolul, câteva studente au reușit să se strecoare în distribuție, dând un aspect îndrăzneț, ilicit, atmosferei. Spectacolele s-au ținut în apartamentul lui Levine, decorat în stil venețian cu ocazia asta, o atmosferă creată cu ajutorul muselinei drapate peste mobilă și boluri mari de fructe pe un dulap lateral. Levine însuși, pentru a amplifica acest efect tragic, umblă în costum, lovind cu spada în coapsele celorlalți și făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plin, de o remarcabilă și discretă subtilitate erotică dă imaginea unui creator exersat ale cărui poeme pot fi citite mai ales la vârstele lucidelor căutări de răspunsuri. Cele care presupun în primul rând întrebări de bun simț. „Pe treptele palatului venețian/ M-a-ntâmpinat ultimul doge../ Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant/ Ce îmi dădea a înțelege/Că esteacolo ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nilul "povestește ncet". Luna-mbracă cu hlamida-i Alte lumi, alt Egipet. In vido Vid fără vid descătușat de un poet avid s-ajungă pân' la punctul care-nchide nedivizând un gol a fi pretinde Ultimul doge... Pe treptele palatului venețian M-a-ntâmpinat ultimul doge ... Un dog german. Avea un aer de kaizer arrogant Ce îmi dădea a înțelege Că este-acolo ca să mi confirme, Că locul a rămas ...vacant Din cauza ursitoarelor distrate, Care, în loc să pună norocul pe Timp L-au pus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
p. 296 footnote>. Soviani Batista Donato, ambasadorul Veneției la Poartă, redă audiența la sultan a voievodului, un moment extraordinar chiar și pentru un personaj de talia lui. Duca a apărut pe un cal de rasă, purtând un veșmânt de ceremonie venețian și întovărășit de o suită de 200 de personaje. În acest timp sultanul apărea înconjurat de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
intensitatea. Pe Pesaro l-ai cunoscut? Ai auzit de Pesaro? — Păi... cum să... eu, cum să... — Un donator, dom’le. Am făcut tranzacții cu cine se putea, cu toți. Ai văzut familia Pesaro? Tabloul acela cu fecioara și sfinții. Nobilul venețian Iacopo Pesaro... În tabloul acela, am îndreptat privirea Sfântului Petru și Madonei spre donator. Mde... suntem vicleni. Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe tabloul. Credea cu putere în acel înger. Marioritza mângâie din nou penele moi ale șoimului. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
depună pe scândurile pavilionului. ― Ia loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina vie a dimineții trecea prin vitraliile ferestrelor, presărând o ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat al luminii, ca printr-o dimensiune ireală. Dar era doar o impresie. Prințul o simțea deja în dimensiunea ei reală. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse în ulei, pe pânză cele trei Magdalene ale lui La Tour: Magdalena Fabius, Magdalena Terff, Magdalena Wrigshtsman... "... J
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întregi se adunau în salon cu alți bătrâni și șușoteau ore în șir. Era fără îndoială ceva schimbat în copilul lor, și asta îi umplea de spaimă .Refuzasem să mănânc în sufragerie, pentru că și acolo se afla o mare oglindă venețiană și nu le-aș fi putut cere s-o acopere și pe aceea .Așa că ei îmi aduc mâncarea aici, chiar pe birou, și mă veghează în timp ce mănânc repede, grăbindu-mă să reiau firul poveștii. Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte de sticlă. Mama, sora mea și cu mine ne tragem dintr-un nepot al negustorului, care, ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă și porni, fără chef, către estrada unde se oprise Adrian. Văzîndu-l apropiindu-se, muzicanții, îmbrăcați și ei în costume venețiene, se ridicară în picioare, și câteva clipe în urmă sala se însufleți brusc. Măștile din jurul meselor începură să vorbească toate deodată, femeile izbucneau pe rând în râs și, din mai multe părți, perechi extravagant costumate se ridicau cu meticuloasă eleganță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]