873 matches
-
obișnuite, nerași, privind trecătorii de parc-ar fi vrut să-i scuipe și nedîndu-și măcar osteneala să stea nemișcați. Când venea vorba despre super-artiști, în bărulețe se lăsa atâta tăcere, că se auzea zăpada foșnind peste gheața canalelor. Respectul și venerația tuturor se-ndrepta către cei ce ridicaseră această artă la o-nălțime inimaginabilă. E drept că trebuia să fii tu însuți un super-cunoscător ca să-i poți distinge de vagabonzii de doi bani care făceau pe statuile, dar tocmai aici, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar cine adus cu el provizii să le pună la un loc cu toți. Un cor de exclamații de ușurare se ridică în jurul său. Femeia care se pusese în genunchi înaintea lui îi apucă mâna și i-o sărută cu venerație. Alte mâini se întinseră ca să facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă, trebuie să vă rugați, să vă căiți de păcatele voastre și să vă rugați. Toți trebuie să ne rugăm. Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i dea raportul, să-i aducă un omagiu. Lui, scena îi aminti de împărații care acordau audiență în timpul dinastilor de pe vremuri. Fiul Revoluționar al Cerului. Treburile mergeau bine. Toate provinciile orbitau în jurul Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rămâne în văzul lui. Condu-mă spre foc! îi zice ea. Dă-mi ocazia de a demonstra cât de mult pot să fac și voi face din dragoste. El se întinde spre ea. Încă o dată, ea simte prezența Doamnei Yuji. Venerația revine și se amplifică. Ea reintră în scenă. Iubiții se plimbă în jurul celor opt laturi cu statui ale lui Buddha care supraveghează pe cei nouă sute de zei albaștri, verzi și galbeni. Iubiții nu se mai țin în brațe, buzele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unui Chevy de două tone plin cu cereale și a treizeci și opt de baloți de fân. Cu fiecare legendă, tatăl lor devenea tot mai ciudat. Cel mai ciudat era cum stătea Cappy Schluter liniștit și suporta amintirile, pătruns de venerație în fața acestui om palid, șubred. Și mama lor tolera din partea rudei regăsite comentarii pe care nu le-ar fi acceptat nici din partea Satanei. Plecară după două zile. Luther le dădu copiilor câte cinci dolari de argint fiecăruia și un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creierul formează sinele, cel mai bun dintre ei va trebui să răspundă: „Aproape nimic“. Într-o succesiune de studii de caz, Weber arăta mirarea nesfârșită conținută în cea mai complexă structură din univers. Cărțile o umplură pe Karin de o venerație pe care uitase că o putea încă simți. Citi despre creiere scindate care se luptau pentru stăpânii lor fără știrea acestora; despre un bărbat care putea formula propoziții, dar nu le putea repeta; despre o femeie care simțea mirosul purpuriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să meargă la Târgoviște Curtea fără noi? întrebă vodă. Fără să vrea, spătarul zâmbi amintirii celeilalte nepoate, doamna Marica a Brâncoveanului. Și pe ea o simțea prezentă în treburile domniei, dar fără să i se audă glasul niciodată. Cu câtă venerație Marica îi săruta mâna lui vodă, soțul ei, ca să dea pildă de ascultare tuturor jupâneselor, dar în treburile delicate, până să nu afle părerea doamnei sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
uit pe geam În timp ce din țigara doamnei Drexel se desfășoară un fir de fum. Ne Îndreptăm spre inima cartierului Grosse Pointe. Trecem pe lângă alei lungi, care se termină Într-o poartă, genul care În familia mea induce Întotdeauna mirare și venerație. Dar acum doamna Drexel o cotește pe alei. (La capătul lor locuiesc noile mele colege de școală.) Trecem pe lângă tufe de lemn câinesc și pe sub bolți de gard viu și ajungem la casele izolate de pe malul lacului, unde așteaptă fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt structuri similare. Trebuie să experimentezi, să vezi cum funcționează. Mi-am băgat degetele În urechi și-am Început să fredonez ceva. ― Nu trebuie să ai inhibiții față de mine, mi-a spus tare Capitolul Unsprezece. Sunt fratele tău. Muzica rock, venerația pentru Maharishi Mahesh Yogi, sâmburii de avocado puși la Încolțit pe pervaz, tapetul În culorile curcubeului. Ce mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse ea. M-am speriat atât de tare! Am crezut c-ai murit. Pur și simplu stă... stă... (vocea Îi cedă) ...zăceai acolo În drum! Izbucni În lacrimi, lacrimi de recunoștință acum, nu de furie, ca Înainte. Obiectul suspina. Cu venerație, stăteam martor la furtuna de emoție care o cuprinsese. Și-a coborât fața. Și-a apăsat chipul ud, șovăielnic, peste al meu și, pentru prima și ultima oară, ne-am sărutat. Eram ascunse după bancheta din față, după perdeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arătător. O Întindea cu o mână, iar, cu cealaltă o măsura. Apoi lăsă rigla și scrise niște observații. Nu părea șocat sau Îngrozit. De fapt, mă examina cu mare curiozitate, aproape cu pasiune. Vedeam pe chipul său un element de venerație sau prețuire. Lua notițe În timp ce continua, dar nu vorbea despre fleacuri. Concentrarea lui era intensă. După un timp, ghemuit În continuare Între picioarele mele, Luce se Întoarse ca să caute alt instrument. Îmi apărea delimitat de genunchii mei ridicați, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oamenii noștri mari. De aceea, "Exerciții de admirație" mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ține de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvânt cu multe înțelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite, al tandreței și înțelegerii. Cred că îl
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amestecat pe care-l acceptam fiindcă n-aveam ce face eram eu Însumi. Toate aceste noi experiențe au provocat o mare bătălie În mintea mea Între Pembrooke Books și Rialto. Pentru mine, erau două temple rivale ce se luptau pentru venerația mea - pe o parte, Înțelepții și arhații, pe de alta, Îngerii. Uneori talgerul balanței se Înclina Într-o parte, alteori În cealaltă. Și, cînd cîștiga partea din mine care adora cinematograful Rialto, stăteam acolo toată noaptea. În felul ăsta, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca și când trufia diabolică a Ruletistului îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de greu mi-a venit să accept evidența. De zeci de ori ne retrăgeam în semiântuneric, pe banca aceea, și ne contemplam cu tristețe. Un început de dispreț se insinua în mine, iar în ea un început de umilință și venerație. În toamnă ne-am mutat în alt bloc, pe Ștefan cel Mare, iar peste câțiva ani am început școala. Nu-mi amintesc mai nimic în legătură cu primii patru ani de școală, în afară de cele întîmplate într-o tabără, unde am fost în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înstelată, oceanul urlător către ultima Thule, întreaga desfășurare a naturii imense sau dezlănțuite înspăimânta sau strivea pe omul vechi, în timp ce produsele muncii, prin reprezentarea puterii însumate din efortul colectiv al maselor omenești, nășteau în sufletul lui acea uimire amestecată cu venerație, sentimentul minunilor realizate de om. Natura poate fi temută, dar numai omul poate fi admirat în operele lui. Omului i se adresa decât cântarea lui Sofocles, în Antigona : <<Lumea este plină de minuni, dar nimic nu este mai minunat ca
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
că o asemenea mândrie este expresia nu atât a puterii și sănătății lui Ivan Țâbulkin, cât a neputinței și a bolii națiunii? Dacă Ivan Țâbulkin repurtează un succes, este clar că cel care îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu atât este mai previzibilă modificarea opiniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
astăzi, chiar în forme mai abrupte. Înțelegerea față de acest quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt destule minți care, „din milă pentru paradox, voiesc să l ajute să se lămurească“. Sau care, din venerație pentru rațiune, caută săl arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ajunge de la lucrurile mici la cele importante. Gesturile astea, fie și anodine, angajează o parte din inima ta. Iar inima asta se cuvine s-o dăruiești tinerei fete care crește undeva pe neștiute, viitoarea ta soție Întru eternitate. Flirtînd, slăbești venerația, forța și inteligența care vor trebui să călăuzească dragostea ta conjugală, diminuezi dragostea. Nu accepta nici cel mai mic ciob În vasul desăvîrșit care este viitoarea ta iubire“. Aveam o tendință supărătoare să confund cărțile tatei cu Noul Testament, În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dinăuntru și se întreabă dacă ele țin oare, dându-și trupurilor foc, să moară. Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altfel, până atunci nu i se adresase niciodată funcționarului coșuros, ci, de la bun început, discutase numai cu prințul. — Da?... Cum așa? se miră funcționarul care încremenise cu ochii căscați; imediat pe fața lui începu să se compună o expresie de venerație și servilism, chiar de spaimă. Sunteți fiul acelui Semion Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital de două milioane și jumătate? Dar tu de unde ai aflat că a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că o să rămâi în pierdere; numai nu te mai strâmba, domnule, rogu-te. Am auzit de tine, se zice că ești citit nevoie-mare, o să stăm de vorbă într-o bună zi; mi le-aduci chiar tu acasă? Cu respect și... venerație! se strâmbă Lebedev, neobișnuit de satisfăcut, luând cărțile din mâinile fetei. — Așa, numai să nu le pierzi, du-le, chiar fără venerație, dar respectă înțelegerea, adăugă ea, privindu-l insistent. Te las s-ajungi până în prag, dar n-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoie-mare, o să stăm de vorbă într-o bună zi; mi le-aduci chiar tu acasă? Cu respect și... venerație! se strâmbă Lebedev, neobișnuit de satisfăcut, luând cărțile din mâinile fetei. — Așa, numai să nu le pierzi, du-le, chiar fără venerație, dar respectă înțelegerea, adăugă ea, privindu-l insistent. Te las s-ajungi până în prag, dar n-am de gând să-ți dau drumul în casă. Pe fiică-ta Vera trimite-o chiar și-acum, îmi place foarte mult. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]