279,258 matches
-
trecere o relativitate sceptică (Derrida, Rorty etc.): "Numai că acolo, de sute și sute de ani, s-au constituit niște extrem de solide ziduri și fundamente etice, integrate binișor în societate, acceptate (da, chiar și prin negarea lor!). Iar atunci cînd vin niște gînditori antietici, societatea rezistă destul de pasabil. Ei bine, cînd - în schimb - o societate lipsită de astfel de metereze, cum ar fi cea românească, vede (sau, mai rău, chiar adoptă) astfel de atitudini relativist-sceptice, apoi ea se pune pe sine
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
fierbinte și mă uitam cu luare aminte la șervețele. Dar în modélele lor din bumbac nu domnea buna rânduială. Cineva făcuse cu croșeta orificii în continuarea materialului. Prin aceste orificii am privit Dulapul și mi-am amintit visul. De la Dulap venea respectiva liniște. Stăteam unul în fața celuilalt și eu eram acel ceva slab, mobil și trecător. Dulapul pur și simplu se reprezenta pe sine. Era în mod perfect ceea ce era. Am atins cu degetele mânerul neted și Dulapul s-a deschis
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
în întuneric toate aveau aceeași culoare. În interiorul Dulapului feminitatea mea nu se deosebea prin nimic de caracterul masculin al lui R. N-avea importanță nici dacă era ceva aspru sau neted, oval sau colțuros, îndepărtat sau apropiat, străin sau familiar. Venea de acolo un iz al altor locuri și vremuri care mi-erau străine. Doamne, și totuși îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar fi ajuns cuvintele să-l denumesc (cuvintele doar au nevoie
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
lui de 11 ani imaginea de pe ecran în care apare un bărbat gol de la brîu în sus etc. Înțelegeți cu ce autoritate! Dar mai este ceva: cînd părinții nu sînt acasă, ce fac puberii și restul minorilor? Îi așteaptă să vină ca să le dea permisiunea? Sau se uită pur și simplu la un film interzis? În plus: de unde să știe părinții ce urmează să apară pe ecran într-un film ori chiar în buletinul de știri ca să-și dea acordul? În
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă facultatea de medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
de acele povestiri franciscane, din celebrul Fioretti al lui san Francesco, indiciu al unor interferențe narative surprinzătoare: ,,Un grup mare de oameni se afla în mijlocul drumului care conduce în paradis. Puritanul întreabă: "De ce păcătoșii?" Iar moralistul urlă: "Prostituata vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Sora mea cea mare, Gabi, se căsătorise cu Florel Răduț din București. Cum familia mea era acum și familia lor, chiar dacă eram frați vitregi, au venit pe la Amărăști și bineînțeles și la Glăvile, iar eu i-am Însoțit pe tot timpul vizitei. Mă țineam de ei ca scaiul, nu știu de ce mă atrăgeau atâta. După ce au petrecut câteva zile pe la noi, s-au hotărât să plece
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
peste dealuri la Zăvideni, la tren, drum ceva mai scurt, Însă pe poteci și prin ocolișuri, urcușuri și coborâșuri. Evident că m-am oferit și eu să-i conduc până la tren, În ciuda oboselii, dar cu un scop secret. Aflasem că venise la Drăgășani circul și În sinea mea m-am gândit că este cea mai bună ocazie să scap de acasă să ajung la circ. Drumul la Zăvideni Îl cunoșteam, că mergeam deseori cu Săndel al Venuței lui Gheorghe Costeanu la
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Însoțit Ionel, fata care sta pe la mămica s-o ajute, pentru ca să care damigeana cu vin. La coborâtul dealului Oltului am preluat-o noi, eu cu Gabi și cu Florel pe rând, că tare grea mai devenise după atâta drum! A venit trenul și m-am urcat și eu În el spunându-i lui Florel că merg și eu la Drăgășani, că mai bine vin pe jos pe șosea decât peste dealuri, că se poate Înnopta până a ajunge acasă și mă
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
eu cu Gabi și cu Florel pe rând, că tare grea mai devenise după atâta drum! A venit trenul și m-am urcat și eu În el spunându-i lui Florel că merg și eu la Drăgășani, că mai bine vin pe jos pe șosea decât peste dealuri, că se poate Înnopta până a ajunge acasă și mă pot rătăci prin păduri. Atunci Florel a plătit și biletul meu, care costa 7 lei până la Drăgășani și mi-a zis să-mi
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă: : - Gata până aici, biletul dvs.? Hai, ultimul. Era un domn În spatele meu, cred că eu am fost confundat cu un membru al unui grup de copii ce au
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
m-am așezat la locul indicat crezând că nu am voie să stau În altă parte. M-am așezat lângă un muzicant cu trombon fiindcă era orchestră de suflători cu instrumente din alamă ca la fanfară. A Început spectacolul, au venit și clovnii, În timpul execuției numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era un clovn iar altul mima că va merge
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
că nu am voie să stau În altă parte. M-am așezat lângă un muzicant cu trombon fiindcă era orchestră de suflători cu instrumente din alamă ca la fanfară. A Început spectacolul, au venit și clovnii, În timpul execuției numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
capăt era un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine avea un fel de pocnitori pe care călca iar dintr-un soi de minge a ieșit apă și m-a stropit pe ochi, venea la urechea mea și-mi zicea: : - Nu te superi da? - Nu, nu, răspundeam eu. Eram foarte rușinos fiindcă mă simțeam În centrul atenției publicului spectator care era foarte numeros și se prăpădea de râs. Apoi a venit clovnul cu un
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
stropit pe ochi, venea la urechea mea și-mi zicea: : - Nu te superi da? - Nu, nu, răspundeam eu. Eram foarte rușinos fiindcă mă simțeam În centrul atenției publicului spectator care era foarte numeros și se prăpădea de râs. Apoi a venit clovnul cu un soi de făclie aprinsă și m-a pus să suflu În ea, când am suflat sa făcut un nor de praf alb de nu se mai vedea nimeni În sală, decât aplauzele se auzeau și râsete. Când
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Nu cunoșteam pe nimeni În oraș, pe drum Îmi era frică să plec singur noaptea fiindcă era Întuneric și câini mulți. Ce să fac? Până la urmă nu am avut de ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
câini mulți. Ce să fac? Până la urmă nu am avut de ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
cred că se făcuse deja 5 dimineața și mă Întâlnesc nas În nas cu Emilia Fârtat. Aceasta era o fată cam la 16-18 ani care provenea dintr-o familie de oameni mai Înstăriți ce aveau pământ și la Glăvile. Deseori venea la noi În casă când era trimisă de părinți cu treburi la cei ce Îi cultivau pământul În sat, așa că ne cunoșteam bine. - Ce faci Valeriule? De unde vii la ora asta? - De la Drăgășani. - Măi, măi, da ce afaceri avuseși tu
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
cunoșteam bine. - Ce faci Valeriule? De unde vii la ora asta? - De la Drăgășani. - Măi, măi, da ce afaceri avuseși tu la Drăgășani? - Nimic, fusei la circ, i-am răspuns eu mândru. - Și acum mergi acasă la Glăvile? - Da, da, acasă. - Bine, vino la mine și te odihnește puțin și apoi mergem Împreună, că am și eu o treabă la Glăvile. Ce noroc pe mine, că eram tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată, când a venit Emilia pe la Glăvile, a
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Da, da, acasă. - Bine, vino la mine și te odihnește puțin și apoi mergem Împreună, că am și eu o treabă la Glăvile. Ce noroc pe mine, că eram tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată, când a venit Emilia pe la Glăvile, a apucat-o noaptea și cum avea ordin de la părinți să nu doarmă la nimeni decât la madam Anania, a venit la noi. Nouă ne veniseră unchii de la București În vizită și era casa cam ocupată, dar
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
noroc pe mine, că eram tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată, când a venit Emilia pe la Glăvile, a apucat-o noaptea și cum avea ordin de la părinți să nu doarmă la nimeni decât la madam Anania, a venit la noi. Nouă ne veniseră unchii de la București În vizită și era casa cam ocupată, dar mama nu putea să refuze pe Emilia În această situație și a Început să facă socoteala care cu care se culcă să avem loc
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată, când a venit Emilia pe la Glăvile, a apucat-o noaptea și cum avea ordin de la părinți să nu doarmă la nimeni decât la madam Anania, a venit la noi. Nouă ne veniseră unchii de la București În vizită și era casa cam ocupată, dar mama nu putea să refuze pe Emilia În această situație și a Început să facă socoteala care cu care se culcă să avem loc confortabil toți. Când a ajuns
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
ne-a primit În pragul casei, lucru rar cu acea plăcere, a pupat-o și pe Emilia, cu un râs ironic care a făcut-o să roșească, nea dat un pahar cu apă rece și o miere de tei, bine venite după atâta drum. Emilia a plecat la treaba ei, la avere, iar seara a dormit la noi, iar eu le-am povestit ce am văzut la cele trei spectacole de circ. Mama Închinânduse, repeta mereu: - A ieșit dracu' pe pământ
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Cornel Ungureanu 1. Lenau, Banatul și imperiul Lenau nu participă, să fim serioși, la ceea ce s-ar putea numi literatura Banatului. Încercările de a-l considera pe Lenau bănățean, din ce în ce mai eroice în secolul care a trecut, vin din nevoia de mituri culturale de care Provincia a dus întotdeauna lipsă. Pentru români mitul cultural era cu atât mai important cu cât el se lega de Eminescu: Eminescu l-a tradus, și l-a asumat, l-a considerat cu
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]