1,741 matches
-
evocând înaintea ochilor săi imagini cu palate albe, plantații înverzite pe palmieri, caravane de cămile și, de ce nu, sclavi musculoși, cu piele de abanos și cu pubisul foarte sumar învelit. îi datora o vizită - fusese invitată de el la o verișoară și prietenă din copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decât el. Aceasta Îi provocă o nedumerire secretă. Și la mijloc era o iluzie, căci, dată fiind puterea antagonistului, nimeni n-avea destulă putere. Intră Walter Bruch, de-al familiei. Walter, vărul lui Margotte, de-asemenea era Înrudit cu Grunerii. Verișoara Angela Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucrurile de pe masă, pe care le scosesem din buzunare. Au mai intrat doi clienți: un tînăr și o tînără. Aveam senzația că băiatul este angajat pe undeva prin apropiere. Fata putea fi prietena lui, o soră mai mică sau o verișoară de la țară. S-au așezat cu două mese mai Încolo și băiatul ridică două degete și comandă, cu voce tare, cafele; Începură să vorbească În șoaptă. Sesizam ceva tragic pe chipurile lor, ca și cînd ar fi vorbit despre cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
posibil, domnule judecător” îl auzii răspunzându-mi cu ușor aer superior - neobișnuit la el - ca și cum întrebarea îi fusese foarte clară. Pe bancheta de vizavi, două doamne, aflate la cumpăna vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vin, să clipească din gene și să se dezbrace, în vreme ce eu nu aveam voie, dată fiind poziția mea, să-mi părăsesc vreodată discreția și încă și mai puțin să dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea despre mine, mă numea cu respect „la Horra“, cea liberă, sau „Arabiya“, arăboaica; Warda însăși îmi arăta toată politețea respectuoasă pe care o slujnică o datorează stăpânei ei. Numai că noaptea, ea era stăpâna. — Într-o dimineață, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puterea, pusese să li se taie capetele fiilor celor mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului era aceea de a-și fi părăsit soția, femeie liberă, verișoara sa Fatima, fiica lui Mohamed Stângaciul, pentru o roabă creștină pe nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găseau în istorisirea acestor lupte de palat cu ce să-și amăgească plictisul lungilor seri reci, consecința cea mai dramatică a nepopularității crescânde a sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie, Abu-l-Hassan, căruia nu-i lipsea curajul fizic, se hotărî să încrucișeze spada cu creștinii. Neținând seamă de avertismentele câtorva sfătuitori înțelepți care-i atrăgeau luarea aminte asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda și Mariam. Cât despre tata, mă aștepta în fața sălii unde trebuia să fie oferit un banchet în cinstea mea. Ducea sub braț veșmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam astfel dorința cea mai scumpă a unchiului, aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se afla acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra mea verișoară, dar poate și pentru a nu se reîntâlni cu Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație că repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bucura întotdeauna de partea cea mai bună a mângâierilor mele, deși nu-mi dăruise nici un băiat și nici o fată în trei ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în brațele soțului lor. Am scuturat-o pe Fatima și am încercat s-o ridic; capul i-a căzut înapoi pe spate, cu ochii închiși, cu buzele întredeschise. La rându-mi, începeam să tremur, mai puțin, recunosc, din grijă pentru verișoara mea, cât mai curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curând din teamă de ridicolul care mi s-ar lipi ca o pecete de neșters până la sfârșitul zilelor mele dacă deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a avut-o vreodată islamul. Printre ofițerii din preajma lui se află Harun, cumnatul tău, iar alături de el este fiul lui cel mare, cel care ar trebui într-o bună zi s-o ia în căsătorie pe Sarwat, fiica ta, verișoara lui. Că-ți place ori ba, rudele tale iau deja parte la această bătălie. Chiar dacă n-ai avea nici un chef să li te alături, nu s-ar cuveni oare ca măcar să le dorești victoria? M-am întors spre Maddalena, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar lucrurile erau cam vechi și prăfuite. Nimic din casa domnului D.P.S. nu i se păru deosebit de interesant până când, la capătul coridorului, dădu peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în care verișoarele se îmbrăcaseră una pe cealaltă și plecaseră în grabă, lăsându-și lucrurile aruncate alandala pe peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-o mână în cealaltă și apoi peste brațe. Se înfășură cu valuri de roz și verde și galben-șofran până ajunse să arate ca o cutie de dulciuri împachetată pentru sărbătoarea Diwali. Într-o cutie plină cu bijuteriile uneia din verișoare, examină iridiscențe neobișnuite: perle atârnând de tije de argint, o piatră aprinsă de strălucirea unui ochi, delicatețea unei scoici. Își imagină soarele pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și cu ochii țintă la tricolorul fâlfâind în vârful catargului plantat la capătul aleii cu toaletele ecologice aduse, special pentru eveniment, de firma patronată de cumnatul dinspre verișoara socrului primarului care tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și impuls deci și cinstirea pe care o aducem astăzi care va fi în inimile micuților aceștia care, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jos până la etajul șase. Fata care le deschise ușa era Îmbrăcată Într-un capot matlasat, roz, era durdulie, negricioasă și probabil că nu se epilase niciodată În viața ei. O chema Ileana și lucra la Tricodava În schimbul de noapte, era verișoară cu Mariana, fata pe care Zare o cunoscuse la Constanța și de la care primise această adresă. Spuse că Mariana lucrează acum la un magazin de confecții și că vine acasă abia pe la ora nouă seara. Zare desfăcu o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
60, bunica mea Marie Pillat se ducea adesea să-și vadă fratele, pe Florian Procopie Dumitrescu, tatăl Ioanei, pe care eu însă nu l-am cunoscut niciodată. De-a lungul vremii, o altă mătușă de-a mea, Manuela Burnea 2, verișoară cu Ioana, mi-a povestit despre lumea de altădată a străbunicului meu patern, pe nume Procopie Dumitrescu. Tatăl bunicului, un Dimitrov, fugise din Mace donia de frica turcilor. Manuela povestea că nu luase cu el decât o icoană făcătoare de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]