752 matches
-
i-am cerut permisiunea să mă căsătoresc cu fiica lui și a stat cinci minute privindu-mă fix, fără nici o reacție, cu dalta de spart gheața În mînă. Tot puneam bani deoparte de doi ani de zile ca să cumpăr o verighetă cînd Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la numărul de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi fac bijuterii, să-mi fac verighete.“ „Bun, veniți, Dinicu Golescu 37. O să v-așteptăm în fața blocului.“ M-așteaptă unul în fața blocului, am ajuns cu el sus. Sus - soția, Drăgilă Lucia. Fostă procuror la sectorul trei. Atunci, în timpul când eu am ucis-o, era juristconsult la Ministerul Transporturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
capelă? - Nu, dau acum... întind trei sute. - Ajunge. La cei din partea lui Costache le dau la poduri cămăși și la cei din partea Tincăi le dau pături. La bărbați, de femei se ocupă Dana. Și-avem mai multe cămăși. Se uită la verigheta mea. - A venit și nevastă-ta? - Îmi... îi pare rău, nu putea, a fost trimisă cu slujba... Ce să-i faci... Dialogul a fost întrerupt de preotul care dă semnalul de plecare. Pun și eu mâna, ridic și cobor masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o din cap până-n picioare, aveam chef să-i răspund că ar putea să se ducă să-mi cumpere și mie ceva. Era o femeie În jur de treizeci și cinci de ani, Îmbrăcată ca o funcționară de birou și nu purta verighetă pe deget. Pe scurt, o domnișoară bătrână care tocmai fusese părăsită de un bărbat Însurat și, dacă nu era chiar urâtă, nu părea să aibă prea multă minte. — A! De când n-am mai mers la cumpărături! Tocmai am ieșit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Copou, aerul avea umeri, genunchi, sâni, aerul a săpat două fântâni adânci în care cerul a coborât să-și răcorească fruntea și a uitat să mai plece. Doamne, cum mai împletea aerul păpădie în cosițele ei, cum împodobea degetele cu verighete de lumină, cum desena iluzii multicolore în blocul de desen! În acea zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete, boli, mântuiri... fiecare în parte, după virgulă, după câteva zerouri, întregește vidul. Doamne, cât de perfect poți fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub privirea secretarei sale cu aspect de matroană, Hildegard Steininger juca la perfecție rolul de soție îngrijorată, ținându-mă de mână și ocazional zâmbindu-mi cu genul de zâmbete care în mod normal sunt rezervate celui iubit. Purta chiar și verigheta. La fel și eu. Mi se părea ciudat și mă strângea pe deget după atâția ani. Avusesem nevoie de săpun ca să mi-o pun pe deget. Prin perete se putea auzi sunetul unui pian la care se cânta. — Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă face să credeți asta? Nu-mi întorsesem capul. Sticla de bere se reflecta în geam, împrăștiind raze verzui pe suprafața aceea murdară și neutră. — Nu avea verighetă, iar dumneavoastră aveți. — Poate că n-o purta pe deget. — Nu, femeile astea o țin pe deget. — Poate că o pierduse. — Își cumpără alta, fac economii la coșniță, iau bani împrumut, dar cumpără alta. Poate era mai bine dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu, șopti ea. Adriana se uită cu atenție la mâinile lui Mackenzie și, văzând că nu poartă verighetă, spuse: — Ce mai aștepți, querida? Pune mâna pe el. Mackenzie începu să râdă, pufnind într-un fel care nu era nici pe departe la fel de delicat și de feminin ca al Adrianei. — Mda, sigur. Am mai multe șanse să plec acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost condusă la o masă așezată la geam unde i-a ținut companie clona lui Josh Duhamel cu ochii verzi, o frumusețe sexy printre bărbații israelieni. Lui Emmy nu i-au trebuit decât trei secunde să observe că nu purta verighetă — verificare obligatorie, dar neconcludentă — și alte cinci minute să constate că nu avea prietenă. — Nu ai o prietenă? se alintase Emmy dându-și seama, dar nepăsându-i că prea se pisicește. Probabil că sunt atâtea fete drăguțe care dau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea inexpresivă, cu mâna stângă pe care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chelneriței noastre, fie ca toate femeile să arate la fel de bine la treizeci de ani! adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate fi, de la Toby sau de la altcineva. E adevărat că am treizeci de ani și sunt înconjurată de o mulțime de tipe superbe de douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bem niște beri și niște vin și să ne dăm cu capul de mese... Mi-a trecut supărarea. Vedem noi pe unde scoatem cămășile când ajungem la neveste! Dar ne iartă ele, că suntem cei mai iubiți dintre pământenii cu verighete pe dește! 05.08.2010 16 ore Sandule, să dea criza asta cu mine de glia străbună rămasă În urmă cu fertilizarea și irigarea la hectar dacă nu mă simt cu vinovăția la purtător. Ho, nu te repezi, Îți explic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-l doborîse Într-un pat conjugal, iar catedra nu Îl făcuse filozof. Și nici urmașii, risipiți prin lume, nu Îl făcuseră tată. Nu era exclus Însă, În lipsa unui rapel, ca Ingrid, pînă la urmă, să-i tragă pe deget o verighetă, iar obsedanta repetare a cursurilor de morală, ani de-a rîndul, În fața unor studenți convinși, În parte, că etica poate schimba fața lumii, să-l facă să gîndească tot mai nepotrivit, aproape deloc; să trăiască din concepte. În vreme ce urmașii, auziți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mă, n‑am avut nici cea mai mică intenție să... — Nu are nici o importanță, spune Lucy și mă regalează cu un surâs. La urma urmei, Tom și cu mine suntem căsătoriți. Ăsta‑i lucrul cel mai important. Își privește satisfăcută verigheta. — Absolut! zic. Felicitări. Plecați în... — Tocmai ne întrebam, mă întrerupe Lucy cordială. A ajuns Luke? Îmi stă inima. — A, spun, încercând să găsesc ceva de spus. Păi... — Te‑ntreb doar fiindcă mami mi‑a zis că e la jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știind dinainte ce voi lua, așteptând cu nețèrmuritè rèbdare sè se hotèrascè și ea, profitând de acest moment ca s-o privesc, îi recunosc mâinile, cu palma asprè și degetele lungi cu unghiile tèiate, corect lècuite cu un lac transparent, verighetă de rigoare lângè care poartè un inel subțire, Pèrul prins în coc! Încè nu ne-am hotèrât! o îndepèrtez eu cu un zâmbet pe fata care venise sè ne ia comandă, continuând apoi s-o urmèresc pe Corina, pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
altă Neființă, pentru ca, în cele din urmă, șarpele să-și înghită coada și să devină un balon rotitor cu toate treptele într-o deplină ordine, disciplinate valoric, după vârste și crez, după culoarea lor, într-o singură formă tubulară, o verighetă imensă, pe degetul zeiței cu numele Viață. Chiar dacă n-am înțeles mare lucru, am copiat totul. Unele pagini le-am xeroxat, pe altele le-am fotografiat cu telefonul mobil, dar când din colaje am unit întregul material, am fost înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie, care a spus că soțul ei fusese înmormântat cu verigheta, iar ea o voia înapoi. Voia să știe dacă o luasem noi, la autopsie. I-am spus că noi nu aveam nici un bun al decedatului, dar că voi suna la cimitir. Iar ei nu îl îngropaseră încă, așa că ea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o voia înapoi. Voia să știe dacă o luasem noi, la autopsie. I-am spus că noi nu aveam nici un bun al decedatului, dar că voi suna la cimitir. Iar ei nu îl îngropaseră încă, așa că ea și-a primit verigheta înapoi. Marty Roberts se așeză. — Ascultă, dacă e vreo investigație, dacă încep să cerceteze conturile bancare ... Nu, nu. Ai încredere în mine. Ce glumă! — Marty, te asigur. Nu am făcut-o noi. Nu am pus țevi de plumb. Categoric, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei schimbate, la cercul verighetei, adevărul meu, spus cum vreau eu. Doar n-o să te apuci să vorbești pe undeva, că ești aici, cu mine, în casa mea și în grădina mea, lumea nu trebuie să știe nimic, dacă aud vreun cuvânt pe undeva, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]