436,616 matches
-
de ținută, dar nu de partid. Iar începutul verticalizării Jurnalului național începe cu prețul - 3.500 de lei, preț de dumping. Sub numele ziarului, care e primul subiect cu care Jurnalul vrea să-și merite verticalitatea? Cu o incursiune în viața de familie a lui Adrian Păunescu - "străbunic la 58 de ani". Știuta fiind slăbiciunea lui Marius Țuca față de poetul Adrian Păunescu, nu prea vedem prin ce și-a îndreptat editorialistul spinarea în fața lui Adrian Păunescu. Pe același drum al verticalizării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
o neliniștea pe autoare era "perimarea ca noutate" a unor scriitori parveniți însă la autoritate socială. "Vremurile s-au schimbat, noi suntem alții și cerem altceva de la literatura română. Ne schimbăm mereu, vin peste noi alte și alte probleme de viață care ne modifică atitudinea, gusturile și aspirațiile. Toate aceste modificări sunt organice" mărturisește autoarea în aceeași pagină în care însă spune câteva rânduri mai jos: "Sunt autori care s-au schimbat la față. Mai ales din pricina trecerii într-o altă
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
nici un caz nu e vorba de vreo eroare a criticii), dar nu acceptă faptul că "privirea asupra unei opere poate fi atât de alta după câțiva ani doar pentru motivul prea mărunt că autorul ei nu se mai află în viață". Această ultimă parte a frazei are rolul de a reduce salvator motivele la unul insignifiant, care nu intra în discuție. Dar e evident că autoarea se eschivează mai ales atunci când vorbește despre faptul că "o carte își are momentul ei
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
apare ca simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
dincolo de contestații și revizuiri, o carte care să vă meargă la inimă, dar fără să vă lenevească. Există cîteva astfel de cărți în librăriile din România. De obicei e vorba despre antologii, despre volume în care e adunată o întreagă viața de poet, al cărei parcurs îl putem urmări grație unui editor curajos și cam nepăsător față de propria afacere. Este cazul volumului Benedictus al lui Mihai Ursachi, scriitor de mare rafinament și de certă valoare literară, oarecum marginalizat în haosul de
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
de istorie literară și în același timp de derizoriu: Ticaul, mahalaua celebra a Iașilor. Nici o motivație nu e de găsit în poezie pentru toate aceste tribulații, lucru rar în istoria noastră literară. Poezia se ține singură, cu totul autonomă față de viață spectaculoasă pe care n-a folosit-o niciodată pe post de cîrja a inspirației. Poezia lui Mihai Ursachi este o poezie de relief constant, analiza cronologică a volumelor nu duce la descoperiri spectaculoase. Nu există schimbări majore de la un volum
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
de ce o antologie de eseuri biografice și de critică literară cu un asemenea titlu și, pe deasupra, publicată în luna aprilie a acestui an, la doar cîteva luni de la moartea "Nobelului" Cămilo José Cela (17 ianuarie 2002), a stîrnit scandal în viață literară spaniolă. Cu toate acestea, este greu de imaginat cum Francisco Umbral - autorul cărții în discuție - mai poate indigna încă un public obișnuit cu stilul articolelor sale, care se exercită între insultă cea mai triviala și blasfemia cea mai rafinată
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de oameni de soi, inutili pe pămînt, fiindcă și-au supravie-tuit lor insile și propriei epoci. Nu e mai puțin adevărat că, în alt loc, ni se spune exclusiv despre Cela că devenise, în ultimii săi ani, un mort în viață. Cu greu s-ar putea stabili, însă, dacă în această apreciere există mai mult cinism, decît compătimire pentru prietenul bătrîn. Pe de altă parte, autorul nu se arătă zgîrcit în adjective laudative, nu ezită să-l numească pe Cămilo José
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
subminat în permanență de românesc. Constrînși de canoanele genului, atît apologetul, cît și pamfletarul sînt mai radicali, măi plastici și mai hiperbolici în discursul public, decît în fața propriei conștiințe. Figurile pe care le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela nu poate fi citită exclusiv dintr-un puct de vedere etic. Elogiile și injuriile umbraliene au o anumita frivolitate și inconsistenta. Verdictele bio-bibliografice nu sînt urmate ori precedate de demonstrații
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse relații a fost Cela. Gloria lui constă dintr-o chelie completă, un stimulator cardiac, o figură desanguinizata și o expresie de supărare perpetua pe viață, expresie care
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse relații a fost Cela. Gloria lui constă dintr-o chelie completă, un stimulator cardiac, o figură desanguinizata și o expresie de supărare perpetua pe viață, expresie care înainte era comercială, să zicem, ca o parte din imaginea personală, si care acum este autentică și, bineînțeles, mai putin interesantă. Adevărul simulat are mai multă forță decît adevărul autentic, pentru că autenticul este uluitor și asta nu se
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
ea însăși prozator și reporter, leneșa autoare a unei singure cărți, personalitate cunoscută a lumii noastre literare din ultimele decenii. Deși era de un sfert de veac bolnavă, moartea Țiței ne-a luat prin surprindere. Era atît de plină de viață, de atentă la ce se întîmplă, pe scurt, de prezență, încît numai cu greu cineva care nu știa de boală ei ar fi admis că fusese definitiv marcată de o operație, purtîndu-și handicapul fără să se plîngă. Am incercat în
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
avea cum să-și aștearnă pe hîrtie evocările ori ficțiunile; se pierdea în labirintul memoriei, cu voluptate, ce e drept, fiind probabil convinsă că ține în mînă un fir al Ariadnei. S-ar zice că se înșela. A rătăcit o viață prin labirintul memoriei și spiritului ei de observație. Formă cu Al. Ivasiuc un cuplu perfect complementar. El era omul ideilor generale, al ipotezelor, mereu grăbit, tentat de hazardul tuturor conexiunilor. Țîța era atașată de concret, precisă că o masinarie, fără
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
El era mitoman, fabulatoriu, abstract, creator. Țîța se mișcă la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica și neobosita, aprovizionînd conștiincios mușuroiul cu hrana spirituală. El era matcă, de care depindeau regenerarea și creația, ca și viitorul. Țîța nu se iluziona niciodată
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
e inundat de teama existențiala, mohorala și plictiseală, (terminologia multilingvistica adoptată - Angst, glominess, ennui - sugerează amploarea fenomenului), David Lodge și-a ales o temă la modă în deceniul trecut: anxietatea la sfarsitul mileniului. De fapt, reciclarea ideii romantice după care viața, cu cât mai si-gura și mai confortabilă, cu atat mai insolvabil problematică. Tot felul de societăți antidepresive, răspunzând la telefoanele disperaților 24 din 24, primind în medie 250 de apeluri pe zi, nu reușesc stăvilirea întunecimii sufletești care duce
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
sunt suficiente pentru a stimula spiritul de aventură. Laurence seamănă din acest punct de vedere cu Lodge, dar e și diferit, prin faptul că în român trebuia introdus un autodidact (numai un autodidact îl mai descoperă pe Kierkegaard la jumatatea vieții și se mai și lasă copleșit de el!); or, Lodge are, după cum se știe, o savanta devenire de profesor universitar. O misterioasă durere de genunchi, apărută brusc și care nu cedează niciunui tratament o-bisnuit (pe care doctorii o numesc HNA
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
la rând: "în fiecare luni mă duc la Roland pentru fizioterapie, marțea mă duc la Alexandra pentru terapie prin comportament cognitiv, iar vinerea am fie aromaterapie, fie acupunctura." Amorurile clandestine și "sportive" se dovedesc inutile, criza se întețește deopotrivă în viața profesională și în cea privată. Mai întâi, Tubby refuză să coopereze cu producătorii la serialul care îi aduce banii, apoi se desparte de soție, care nu îl mai suportă, apar și alte ghinioane care măresc dezechilibrul nervos. Una singură din
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu părăsita logodnică Regine (teoreticienii contemporani sunt însă de părere că el a fost părăsit tânără "normală", viitoare soție a lui Schlegel) a determinat intertextualismul românului. Faima kierkegaardiana de mare diarist a contribuit și ea la
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la degustarea unei vieți obișnuite, "normale", tulburându-l pentru toată viața cu amintirea unei șanse pierdute, i-a sugerat lui Tubby căutarea iubitei din adolescență, Maureen Kavanagh (idila petrecută sub auspiciile Clubului Catolic pentru Tineret - să nu uităm obtuzitatea la catolicism a contemporanului protestant
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la degustarea unei vieți obișnuite, "normale", tulburându-l pentru toată viața cu amintirea unei șanse pierdute, i-a sugerat lui Tubby căutarea iubitei din adolescență, Maureen Kavanagh (idila petrecută sub auspiciile Clubului Catolic pentru Tineret - să nu uităm obtuzitatea la catolicism a contemporanului protestant Tubby, ca și a filosofului danez). Maureen
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
adevărul că originea tuturor relelor - ca și a bucuriilor - e în el însuși). într-adevăr, orașul protestant modest și curat, "capitala mediului european", unde, cu toată superdezvoltarea tehnologică, nu sunt prețuite decât curăția (interioară și exterioară) și micile bucurii ale vieții, orice semn de infatuare fiind privit cu teamă de hybris mai dihai decât în vechea Elada, poate developa contrastele interioare, poate elibera de inutilitatea balastului existențial. Aș îndrăzni să a-firm că, pentru occidentalul protestant al mileniului trei, Copenhaga este un
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
pe teme mari, practic documentare, după lectura întregului. Adică pagini despre anii 1939, 1946, 1947, 1948 și 1949, scurte fragmente, câte au mai rămas după mai mult decât severa autocenzurare, continuate cu mai puțin parcimonioasele însemnări despre experiența lui de viață. , cum obișnuiește să se autodefinească. Surprinzătoare afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
care își arată un atașament mai mult sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
au mai fost publicate în revista "Magazin istoric", în patru numere ale anului 1995, de Ioan Lăcustă, iar de către Popescu-Cadem în "Jurnalul literar", din aprilie 2000 până în martie 2001. Dl C. Popescu-Cadem și-a consacrat doi ani și jumătate din viață pentru a face cunoscută o prezență românească de prim ordin pe scara valorilor umane, în acest jurnal, autentic autoportret: "Din ce în ce îmi aduc aminte mai mult de suferințele lui Pârvan din ultimii lui ani când a scris lucrurile
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
orgolii, mărturisite sau numai subînțelese, de stăpîn peste o împărăție de fantasme pe care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață și, mai apoi, să le arunce în brațele tuturor ca pe niște ofrande ale pămîntului, ale pietrei, ale aerului, ale apei, ale focului și ale visului, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu... ...oare cum puteau
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]