7,044 matches
-
a stat și intensificarea importurilor de juninci gestante, Danemarca fiind cunoscută pentru înaltul nivel al calității vacilor de lapte (bălțata daneză); de echipamente navale (motoare pentru nave, echipamente radio); de instalații termice (Danfos); de instalații de înaltă tehnicitate pentru măsurarea vibrațiilor (Bruel și Kjer). A întreținut relații foarte bune cu autoritățile, organizând vizita în România a ministrului afacerilor economice externe al Danemarcei și având sprijinul acestora mai ales cu prilejul Conferinței de Securitate și Cooperare în Europa, care a avut loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi mai simțeam vibrația în aerul casei și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare dacă poate trece dincolo de materie. Materia de jos. Legătura fizică nu înseamnă neapărat iubire. Nu-i garanție într-o iubire. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu sunt percepute ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic și cu poemele, prozele compun un roman sui-generis. Indiferent de vizualizările formale (vers, proză, teatru), însușirea definitorie comună scrierilor Roxanei Pavnotescu e aceea de a transmite o vibrație. O anume vibrație. Roxana Pavnotescu nu scrie literatură în sensul de facere, de elaborare ghidată de căutarea ineditului stilistic pentru el însuși, pentru scontarea unor efecte de ingeniozitate verbală sau pentru încercarea unor cât mai nebănuite posibilități ale limbii. Realizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic și cu poemele, prozele compun un roman sui-generis. Indiferent de vizualizările formale (vers, proză, teatru), însușirea definitorie comună scrierilor Roxanei Pavnotescu e aceea de a transmite o vibrație. O anume vibrație. Roxana Pavnotescu nu scrie literatură în sensul de facere, de elaborare ghidată de căutarea ineditului stilistic pentru el însuși, pentru scontarea unor efecte de ingeniozitate verbală sau pentru încercarea unor cât mai nebănuite posibilități ale limbii. Realizate într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul cel mai firesc. Îmi răspunde la fel de firesc. Îi spun tot ce-ar fi trebuit să-i spun în toți anii aceștia de când relația noastră lâncezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei din cuierul din dormitor o indispunea atât de tare, încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească în pat, cum făcea odinioară. Telefonul. Preschimbarea viselor Întotdeauna ea știa când o suna D la telefon. Era o vibrație specială în aer, generată de sunetul telefonului, era ceva imperceptibil, dar aproape de fiecare dată ea știa când sună el înainte de-a ridica receptorul. Așa cum a știut și acum. Doar că ar fi vrut să nu răspundă! Bucuria de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
afectează fizicul. Totuși, există un punct dincolo de care degradarea fizică nu mai poate fi reversibilizată. În acest caz, putem vorbi deja de un spirit parțial detașat, obosit de legăturile contingente, el se pregătește să se ridice la niveluri existențiale cu vibrație mai mare, în corpul său noetic, adică în dimensiunea sa eterică. Pentru cei înclinați către spiritism, Joao de Deus este un mediu foarte puternic ce pretinde că nu vindecă sau că nu e conștient de ceea ce face. El se vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și la Dracu' deontologia profesională. Ea neagră, el negru, s-ar fi căutat noaptea în pat, două bucăți de beznă putredă, fără să se găsească decât după scânteile iubirii gândea Gustav cu glas tare, fapt ce trezi la realitate prin vibrațiile vocale pe Magiștri, declanșând pe loc Propoziția 4: fie E, F, G, trei spații vectoriale normate f0, funcție definită într-o vecinătate a punctului x Є E și cu valori în F, iar g o funcție definită într-o vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi putut spune că nu era tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vor numi, zice domnul Președinte. — Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și cu liniile curbe aproape formate. Cum o fi ceea ce se ascunde În acel loc de sub rochiță, cam cum arată și cu care din amintirile ce Îi pun adesea stăpânire pe vibrațiile interioare ale corpului seamănă, Aneta, Mădălița, Rozalița ... Băi!, unde te uiți tu așa? Uite-te la el!, strigă fals-supărată, fals-emoționată și oarecum surprinsă de privirea de vițel a băiatului. Apoi, continuă Înțelegătoare: Hai, lasă asta acu’! Vină-ncoace oleacă, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sfânt“, „astru“, „veșnicie“, „petală“, „talisman“, „spadă“, „galeș“ etc.), Vasile Mustață dezvoltă o retorică goală a extazului, care sună a poezie fără să emoționeze: „Ascult izvoare line și torente, / Emoția răsfrântă cu migală / Și toată suferința ancestrală / Remodelată-n sonuri opulente. // Vibrația uman-fundamentală, / Armonicile cele mai frecvente / Se întrețes în glasul cu accente/ Purificate-n suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce arde și desfată, / S-o torn apoi în tomuri de sonete. // Atunci, de-a pururi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plin de nerăbdare, volumul lui Aurel Pantea. Moment de neuitat „După o viață dedicată muntelui, Mircea Noaghiu vine în fața cititorului cu prezentul volum de versuri...“ Volumul, intitulat La vama norilor și publicat la Pastel, Brașov, „cuprinde pagini de o înaltă vibrație artistică, în care universul natural, brodat cu epitete și metafore, devine mirific, de o înaltă plasticitate...“ Așa îl prezintă Ion Topolog Popescu pe Mircea Noaghiu, care este, probabil, un om admirabil, dar ca poet rămâne un amator, influențat de reminiscențe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Așa îl prezintă Ion Topolog Popescu pe Mircea Noaghiu, care este, probabil, un om admirabil, dar ca poet rămâne un amator, influențat de reminiscențe ale unor lecturi din școală și entuziasmat de peisajele văzute în munți. Nici urmă de înaltă vibrație artistică, de înaltă plasticitate, de univers mirific etc. în cartea sa. În locul splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale frumuseții naturii: „Din lumea codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-mi dea nostalgia /... Când trăirile-mi intense până mai acum / s-au nivelat în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie, / apoi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În vibrații ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
preocupată de ale ei, răzvrătită Împotriva scurtimii verii, mă temeam că nu va avea răbdare să m-asculte. Apoi, nici mie nu-mi venea pe deplin să cred că auzisem ce auzisem și cum auzisem acea voce. Nu fusese o vibrație a corzilor vocale, ci glasul Întregii lui ființe, toată energia de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa cum omul își amintește de profundele intuiții ale adolescentului care a fost: dacă nu le poate retrăi ca atare, întrucât conjunctura, viața, întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație înflăcărată a ființei sale este chiar el însuși”. Munca patrologului „angajat” constă în a reciti într-un mod cinstit și simpatetic „câteva pagini din jurnalul intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule doctor - au răspuns frumoasele Într-un glas... Amețit de toate câte i s-au Întâmplat, Gruia a plecat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
locurile și are oamenii lui, poți fi liniștită. Ai mai citit din Cartea Sfântă ? Cum simți acum versetele ? Ai avut perfectă dreptate. Citind cu voce tare, fără să mă grăbesc, am început să nu mai resimt în mine ecouri și vibrații, ci mai curând am senzația că sunt pătrunsă încet, încet de o benefică liniște interioară. Nu știu pentru ce mă pregătesc dar simt că lectura asta îmi face bine. Sunt pregătită și nerăbdătoare să ascult continuarea tragediei voastre, a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și Dora percepe, în stânga ei, vibrația răspunsului: "Nu, nu e Minodora. Sunt Mihai și am venit să îl întâlnesc pe Simion și pe fata lui. Nu o să am liniște până când nu se va restabili adevărul despre mine, despre viața mea, despre pretinsa boală și despre moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]