1,948 matches
-
clădește singur întreaga zidire. Asemenea se bucură de un renume meritat ca argintar și cizelor: frumoasele lucruri de filigran cari-n expoziția de la Viena escitau cu drept cuvânt admirare în despărțîmîntul turcesc erau lucrate de macedoromâni. Cuminția înnăscută, putem zice viclenia sa, [î ]l fac propriu pentru a fi mediator între negoțul din Orient și cel din Occident; macedoromânul ține în mînele lui comerțul continental al Turciei într-un mod tot atât de monopolist precum grecii și armenii țin comerțul țărmurilor mării. Multe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toată privința. Sau nu produc copii defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradată și la stingere în generația a treia ori a patra. Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenoși, lipindu-se și măgulind pe oricine de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
privința. Sau nu produc copii defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradată și la stingere în generația a treia ori a patra. Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenoși, lipindu-se și măgulind pe oricine de care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oricine de care au trebuință, ei urăsc în realitate orice putere superioară, fie intelectuală, fie de caracter. Istoria lui Tudor și a lui Cuza ar ilustra această teorie. Oameni ce lingușeau a împărtăși ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia cari ar fi avut curajul de-a li se opune pe față, îi trădează. Dacă am cerceta originea ofițerilor de gardă de la 11 fevruarie am afla că e străină, începînd cu fiul unui făclier grec de la Botoșani și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nefericită. Mortalitatea din orașe ne-ar dovedi în fine că această rasă hibridă este menită a se stinge. Dar ceea ce este fizic adevărat e intelectual și moralicește adevărat. Spiritele sunt morbide: de acolo substituția a orice activitate intelectuală adevărată prin viclenie, tertip și minciună. Caracterele sunt slabe: de acolo substituția energiei și curajului prin un fel de meschină adaptabilitate în toate împrejurările. În loc ca ele să imprime caracterul lor evenimentelor, din contra, evenimentele se imprimă în ele ca într-o ceară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atârnă de la mediul în care se exercită. Când un popor încape de ex. sub dominațiunea străină, învins prin superioritatea numerică, elementele sale viguroase și statornice vor rămânea jos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei, lingușitorii, mincinoșii, viclenii, se vor ridica. Astfel grija cea dendîi a fanarioților a fost de-a desființa armata noastră, corp cu corp, pentru a nimici mediul în care calitățile rasei române și puterea ei de viață se putea exercita. La 1874 "Romînul" cerea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
determine soarta, iar nu Giani. Pherekydis, C. A. Rosetti etc., cari au venit să se hrănească aci nu ca să ne stăpânească. La noi aceste elemente au cu totul altă origine. Ele sunt intrate prin subrepțiune, prin lingușire, prin gudurare, prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică și intelectuală covârșitoare e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se servește de tertipuri și de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca și acel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a determina viața publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întîi, să 'nvețe carte, să 'nvețe a iubi adevărul pentru el însuși și munca pentru ea însăși, să devie sinceri, onești cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia și istericalele fanariote. și atunci vor putea fi români adevărați. Pîn-atunci ne e scârbă de ei, ne e rușine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste și iubitoare de adevăr care-a putut fi amăgită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
activitatea lor în viața publică, deși mulți din ei aveau tocmai calitățile necesare pentru a o determina în folosul țării. Dar să admitem că în adevăr dezgustul de ceea ce se petrece în țară la noi, scârba de politica apetiturilor, expedientelor, vicleniilor pe care o practică partidul roșu ar face pe conservatori să renunțe la opoziție ori la vro activitate în viața publică. Înceta-va opoziția în genere prin aceasta? Nu, ea n-ar înceta, dar departe de-a fi legală ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
partid în ochii căruia fărădelegile, viciile, ignoranța și lipsa de omenie să fie titluri de recomandație? Credem că nu. Răul pe care l-a făcut "Pseudo - românul " în douăzeci și cinci de ani, apucând între pietrele clevetirii și invidiei, a batjocurii și vicleniei, tot ce țara aceasta avea respectabil, onest și de caracter, tot ce ea avea vechi și tradițional, întemeiat pe dreptate și bună credință, e un rău ireparabil, și strein a trebuit să fie omul, arhistrăin, care se bucură astăzi că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de aceeași origine cu aciia cari au vândut vertebrele materiale ale soldaților noștri corăbierului englez. "Milowie" ar trebui să se cheme gazeta " Romînul" după douăzeci și cinci de ani de activitate. În adevăr măreață operă! Sărac și pribeag, având drept unică zestre viclenia și cinismul, aruncat prin cine știe ce întîmplare pe pământul nostru, străin pentru el, d. C. A. Rosetti au aflat curând în Carada și în alții semeni ai cugetului și ai originii lui. Acum, când e în culmea operei sale, nu trebuie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vechi, cunoscut, însă foarte păgubitor țării de vreme ce M. Sa nu poate servi de adăpost unor consiliari a căror alegere, după înseși des repetatele perorări ale "Romînului", atârnă de "națiune". C-un cuvânt, în toate aceste tirade oncțioase dar saturate de viclenie nu vedem decât intenția de-a se descărca, de-a se ascunde după o personalitate iresponsabilă și... de-a rămânea la putere chiar cu prețul Dunării, prin învoială strâmbă. Învoială? Dar dreaptă, strâmbă, cum o fi, în ce consistă învoiala
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
redijează "Unirea", nici cine sânt pretinșii roșii din Moldova, am băgat de seamă că acele observații nu pot fi {EminescuOpXI 77} scrise de ceea ce, dincoace de Milcov, se numește "roșii", căci stilul acestora se distinge printr-un indisolubil amestec de viclenie și mărginire. Nici prin minte nu ne-a trecut să voim a îndupleca pe confrații de la "Unirea" în favorul manierei noastre de a vedea. Cu aceeași privire cu care am constata deosebirea între doi actori chiar când joacă același rol
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de a-și adapta caracterul lor moștenit caracterului nostru național. Când zicem "romîn" fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noștri în acel moment e un om a cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat. Inteligent fără viclenie, rău - daca e rău, fără fățărnicie; bun fără slăbiciune; c-un cuvânt ni se pare că atât calitățile cât și defectele românului sânt întregi, neînchircite; el se arată cum este. N-are o cocoașă intelectual sau fizică ce caută a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și lecțiuni strigând că: "on revient a ses moutons"! Aceasta este mai insultant decât chiar vestita "ubicuitate"! Dar destule exemple. Într-o polemică cu ziarul "Unirea" din Iași am spus că stilul roșu se distinge printr-un indisolubil amestec de viclenie și mărginire; viclenia se urcă uneori până la conflicte cu justiția, mărginirea până la stupiditate. Un ziar bucureștean ne-a mai spus apoi că redactorul "Bacăului" național-liberal e - ceea ce și trebuie să fie - un fost academician al Văcăreștilor. Din probele de stil
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că: "on revient a ses moutons"! Aceasta este mai insultant decât chiar vestita "ubicuitate"! Dar destule exemple. Într-o polemică cu ziarul "Unirea" din Iași am spus că stilul roșu se distinge printr-un indisolubil amestec de viclenie și mărginire; viclenia se urcă uneori până la conflicte cu justiția, mărginirea până la stupiditate. Un ziar bucureștean ne-a mai spus apoi că redactorul "Bacăului" național-liberal e - ceea ce și trebuie să fie - un fost academician al Văcăreștilor. Din probele de stil de mai sus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a căror staroste, cam fără știrea lui Dumnezeu, a fost d. C. A. Rosetti, să pună mână de la mână, fiecine cu cât l-o ajunge, și să-l înzestreze precum l-au mai înzestrat, înțelegem ca aceste persoane onorabile, fără viclenie cât firul de muștar, să mai crează și acum că d. C. A. Rosetti e sărac, deși a dovedit că măcinișul de palavre [î]i aduce 3000 de galbeni pe an - adică cât o moșie mare - să-i mai dea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși "vigilenți" gândesc că este o formă de "viclenie studiată"), nu mă pot opri totuși să admir energia lor, curajul de a face față atât de multor situații penibile, dificile. Perseverența de care dau dovadă e ilustrativă pentru înțelegerea comportamentului de tip sectă, descris atât de bine de Max
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colectivizarea și majoritatea țăranilor, având În vedere rezistența lor Încrâncenată și ceea ce știm despre părerile lor. Confiscarea grânelor le amenința supraviețuirea. Țăranul descris de Platonov În romanul său despre colectivizare constată că acest proces contrazicea reforma funciară anterioară: „E o viclenie. Mai Întâi le dați pământul, apoi le luați grânele, până la ultima boabă. Nu poți să le iei așa pământul! Mujicului nu-i rămâne nimic altceva din pământul său decât orizontul. Pe cine păcăliți?”. Cel puțin la fel de amenințătoare era și pierderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
regelui, printre care și Ioan, palatinul Podoliei, de ce nu vine în fața regelui, Ștefan a răspuns că nu poate din cauza conflictului cu domnul Munteniei. Deși în răspunsul domnului regele vedea că „spune lucruri vrednice de crezut”, totuși justificarea pornea și din viclenie. Regele „socotea că Ștefan nu e credincios niciunuia, nici ungurului, nici turcului și nici lui”. Exact ceea ce scrisese și Matei nobililor poloni cu doi ani mai înainte. Cazimir îl amenință pe Ștefan că, dacă nu depune jurământ, îl va socoti
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asemenea afecțiuni" acceptând diagnosticul medicului Francisc Iszac, care îl decretase pe poet drept "luetic"), respingând acuza de nebunie pe care nici expertizele recente medicale nu o confirmă. Și iată, Theodor Codreanu ține să precizeze: S-a insinuat aici o formidabilă viclenie a istoriei secrete: în vreme ce poetul a fost "salvat" prin referențialul "nebuniei" superioare (ca ipoteză a geniului romantic), ziaristul a fost asociat cu mizeria și vulgaritatea bolii propriu-zise. De aici insinuarea că ziaristica a fost scrisă "pentru o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dificultăților economice și ale unor porniri fățiș-denigratoare la adresa poetului-gânditor, eminescologii pasionați, înconjurați de un public deschis și onest, fac eforturi impresionante pentru a rămâne în perimetrul culturii autentice. Astfel, fertilitatea unei start de normalitate dezavuează atât febra festivismului cât și viclenia demitizărilor brutale. Au apărut deja, ori sunt doar anunțate deocamdată, multiple volume care reeditează opera lui Eminescu, noi monografii, studii și abordări critice inedite, care ne îndeamnă să păstrăm sfioșenia când ne înfruptăm din lucrătura geniului. Cu siguranță că un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că în interiorul lui zace ceva deosebit și că avea să le arate el celorlalți. 14 Tata murise acum cîțiva ani, fără ajutorul vreunui super-erou negativ, cu care să se fi bătut crîncen pînă aproape să-l învingă, dar printr-o viclenie, într-un moment de neatenție, acela să fi reușit să-i pună capăt luptei și zilelor, ci printr-un banal accident la mare. Se duceau pe atunci în fiecare an la mare și stăteau o săptămînă, uneori chiar zece zile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
consideră că n-a prins destule. Pentru că, odată cu sfîrșitul luptei, gata și cu cel de la care învață, deci și cu învățătura. Ăla dispare definitiv. I-a cedat toate puterile, încît carcasa lui golită nu mai are de ce să continuie mișcarea. Viclenia de la final, care-l determină pe supereroul pozitiv să-i pună capăt celui negativ, face și ea parte din joc, îl învață cum să termine cu un partener de joc pentru a începe cu unul nou. 2 Uneori învăța pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bătrânul Dragon, lăsându-l perplex pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o frică permanentă. Puțin mai târziu, tânărul băiat spuse că vrea să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]