651 matches
-
de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de a oferi compasiune. În al treilea rând, frica. Expunerea excesivă la violență TV poate produce sindromul unei lumi mizerabile, În care perceptorii supraestimează riscul victimizării. ,, În cazul unor indivizi, o astfel de imagine poate crește frica ori anxietatea de a trăi În mediul urban”, mai mult, se poate Întâmpla ca o situație de frică sau teamă să Îi facă pe unii indivizi să răspundă prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
emigrare, trafic de ființe vii etc. Repetarea lor, similaritatea procedeelor, demonstrează că, cel puțin, unii privitori imită ce văd. Interesul major Îl are Însă imitația În domeniul ficțional, prin confuzia frontierei dintre real și ficțional. Media - factor de distorsiune psihologică. Victimizarea indusă A. Bandura (1983) a susținut cu tărie că televiziunea distorsionează cunoștințele noastre despre pericolele și amenințările din lumea reală. Privitul la televizor induce o concepție despre lume, În care neîncrederea În oameni, suspiciunea generalizată, scăderea tendinței naturale către asociere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
către asociere, subminarea prosocialității și a solidarității devin prezente. Toate acestea formează efectul de cultivare (Gerbner și Gross, 1976). Cercetarea psihologică a demonstrat că cei care se uită mult la televizor - adicții − sunt mai suspicioși și supraestimează șansele lor de victimizare. Ei văd amenințări la tot pasul, chiar acolo unde ele nu există, generalizează răul, tind să răspundă agresiv la interacțiuni neutre. Dar, dacă privitul la televizor crește frica, el poate și reduce nivelul de violență prin izolare. Concluzii și remarce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de criminalitate (rata, cauzele, periculozitatea), despre sancțiunile prevăzute de lege (relația dintre periculozitatea actelor de criminalitate și asprimea pedepselor) și despre activitatea poliției (suportul popular al acesteia). Sunt analizate influența mass-media în construirea opiniei publice (suprareprezentarea criminalității, inducerea fricii de victimizarea criminală etc.) și particularitățile proceslor cognitive ce intervin în emergența opiniilor (suprageneralizarea, accesibilitatea cognitivă, încrederea în propriile judecăți evaluative). Pentru susținerea enunțurilor teoretice referitoare la criminalitate, justiție și poliție, am evocat rezultatele sondajelor de opinie publică naționale și internaționale (Eurobarometrul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1995; Wolfgang et al., 1985). Unul dintre cei mai reputați cercetători ai domeniului, Mark Warr, profesor la Departamentul de Sociologie al Universității din Texas, consideră că „unul dintre cele mai importante elemente ale opiniei publice despre crime este frica de victimizarea criminală (sau frica de a deveni victimă a criminalității)” (Warr, 1995, 296). Comparând pe o perioadă de aproape treizeci de ani (1965-1993) rata criminalității în SUA (numărul crimelor violente la o mie de persoane) și frica de a umbla singur
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este independentă de riscul obiectiv, așa cum a fost măsurat de National Crime Survey” (Warr, 1995, 297). Chiar dacă măsurătoarea este restrictivă (s-a avut în vedere doar un anume comportament - „a umbla singur noaptea”), se poate trage concluzia că frica de victimizare criminală este o „frică obiectivă”. Conform datelor din New Europe Barometer (2005, 21) în fostele țări comuniste proporția persoanelor care au declarat că în ultimul an (ancheta s-a desfășurat în toamna anului 2004) nu au fost victime ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Personal, consider că teoria lui Richard V. Ericson despre „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști ne ajută la înțelegerea modului în care se construiește opinia publică despre criminalitate. Ar merita să examinăm această teorie prin cercetări de teren sistematice. Inducerea fricii de victimizare criminală Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală depinde de „caracteristicile mesajelor, de caracteristicile audienței și de modul de măsurare” - sunt de părere Linda Heath și Gilbert Kevin (1996, 384). Așa cum precizează Ted Chiricos et al. (1997, 344), caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
despre „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști ne ajută la înțelegerea modului în care se construiește opinia publică despre criminalitate. Ar merita să examinăm această teorie prin cercetări de teren sistematice. Inducerea fricii de victimizare criminală Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală depinde de „caracteristicile mesajelor, de caracteristicile audienței și de modul de măsurare” - sunt de părere Linda Heath și Gilbert Kevin (1996, 384). Așa cum precizează Ted Chiricos et al. (1997, 344), caracteristicile mesajelor se referă la proporția spațiului dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prezentării infracțiunilor, dacă infracțiunile relatate sunt locale sau din zone îndepărtate, dacă știrile sunt selectate aleatoriu sau sunt focalizate pe infracțiunile senzaționale. Vârsta, apartenența la gen (bărbat/femeie), rezidența (urban/rural), experiența ca victimă, percepția crimei, inclusiv percepția riscului de victimizare criminală alcătuiesc caracteristicile audienței. Unele concluzii ale studiilor privind relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau sunt focalizate pe infracțiunile senzaționale. Vârsta, apartenența la gen (bărbat/femeie), rezidența (urban/rural), experiența ca victimă, percepția crimei, inclusiv percepția riscului de victimizare criminală alcătuiesc caracteristicile audienței. Unele concluzii ale studiilor privind relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a lor în spațiul sociocultural românesc. S-a constatat că membrii audienței care au trăit o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a lor în spațiul sociocultural românesc. S-a constatat că membrii audienței care au trăit o experiență de victimizare directă receptează cel mai intens mesajele mass-media despre crime (Gunter, 1987; Weaver și Wakshlag, 1985). Care este experiența victimală a românilor? Din ancheta asupra condițiilor de viață (AVOVI) realizată de Institutul Național de Statistică (2005, 79) rezultă că, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
răspândită”. Allen E. Liska și William Baccaglini (1990) au testat ipoteza că relatările despre infracțiuni din ziare au efectul cel mai puternic de inducere a fricii asupra persoanelor care au cea mai mică probabilitate de a trăi o experiență de victimizare, precum albii, vârstnicii și femeile. Cei doi cercetători americani au ajuns la concluzia că relatările despre omucideri induc frica diferențiat pe categorii demografice: influența medie cea mai slabă era asupra acelor persoane care aveau probabilitatea cea mai mare de victimizare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
victimizare, precum albii, vârstnicii și femeile. Cei doi cercetători americani au ajuns la concluzia că relatările despre omucideri induc frica diferențiat pe categorii demografice: influența medie cea mai slabă era asupra acelor persoane care aveau probabilitatea cea mai mare de victimizare, de exemplu, nonalbii, tinerii, bărbații (apud Chiricos et al., 1997, 344). Datele acestui studiu contrazic cercetările anterioare. Anthony N. Doob și Glenn E. MacDonald (1979) ajunseseră la alte concluzii privind relația dintre influența media și probabilitatea de victimizare. Studiul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mare de victimizare, de exemplu, nonalbii, tinerii, bărbații (apud Chiricos et al., 1997, 344). Datele acestui studiu contrazic cercetările anterioare. Anthony N. Doob și Glenn E. MacDonald (1979) ajunseseră la alte concluzii privind relația dintre influența media și probabilitatea de victimizare. Studiul lor, frecvent citat în literatura de specialitate, susține că atunci când vârsta, apartenența la gen și tipul de vecinătate sunt controlate (statistic), nu există nici o relație între vizionarea programelor TV și frica de victimizare criminală. Totuși, în zonele urbane cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dintre influența media și probabilitatea de victimizare. Studiul lor, frecvent citat în literatura de specialitate, susține că atunci când vârsta, apartenența la gen și tipul de vecinătate sunt controlate (statistic), nu există nici o relație între vizionarea programelor TV și frica de victimizare criminală. Totuși, în zonele urbane cu o rată ridicată a criminalității, frica era semnificativ mai mare la persoanele care urmăreau mai frecvent emisiunile TV și mai mică la persoanele care se informau din presa scrisă. Anthony N. Doob și Glenn
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cercetării au mai arătat că între consumatorii TV există o diferență semnificativă între femei și albi (care au un risc victimal scăzut), pe de o parte, și bărbați și nonalbi, pe de altă parte. Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală poate fi explicată și prin ipoteza „afinității”, potrivit căreia receptarea mesajelor TV se face în baza similarității dintre caracteristicile personajelor de pe ecran și cele ale persoanelor din audiență. Analizând rezultatele unui sondaj de opinie reprezantativ național (N = 1502) realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cultivă” frica în rândul persoanelor mari consumatoare de emisiuni TV. În reportajele televizate, femeile, bătrânii, persoanele de culoare (femei și bărbați) erau prezentate cel mai frecvent ca victime. Totuși, nu s-a constatat un efect de inducere a fricii de victimizare criminală mai puternic la aceste grupuri de persoane. Wesleey G. Skogan și Michael G. Maxfield (1981), citați de Ted Chiricos, Sarah Eschholz și Marc Gertz (1997, 145), au cercetat relația dintre „vulnerabilitatea” în eventualitatea unui atac - opusă riscului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
atac criminal. În fine, Ted Chiricos, Sarah Eschholz și Marc Gertz (1997, 342) au studiat „efectul media” asupra fricii de criminalitate pe un eșantion de 2.092 de adulți din Florida. Controlând statistic vârsta, apartenența la gen (masculin/feminin), experiența victimizării și modul de percepere a criminalității, în sondajul de opinie realizat prin telefon în perioada ianuarie-martie 1994, s-a ajuns la concluzia că între frecvența vizionării programelor de știri TV și a ascultării știrilor la radio și frica de a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intră sub incidența legii penale, acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități. Este interzisă și victimizarea unei persoane, adică tratamentele adverse aplicate acesteia ca urmare a faptului că persoana respectivă a depus o plângere pentru că s-a considerat hărțuită sexual. Penal Hărțuirea sexuală devine infracțiune atunci când este folosită amenințarea sau constrângerea în scopul de a obține
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
negocierii, propune următoarele: * Tratament egal în domeniile protecției sociale, inclusiv securitate socială și servicii medicale, educației, accesului la bunuri și furnizării de bunuri și servicii disponibile în comerț, inclusiv locuințe. * Directiva va interzice discriminarea directă și indirectă, precum și hărțuirea și victimizarea. * În cazul persoanelor cu handicap va exista o obligație de a le asigura acestora accesibilitate generală, precum și "amenajări rezonabile". * Ambele sunt supuse condiției de a nu presupune o sarcină disproporționată pentru furnizorii de servicii. Legislația europeană antidiscriminare stabilește un set
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care au cultul victimizării. LV. Găsesc în Courtyards câteva rânduri care rezumă starea ta poetică în general: "De parcă și-ar putea trecutul pierde colții / De parcă ochiul ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl seacă pe lector, dar îl și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căsătorit cu o evreică), Gomu³ka, realizând Într-un târziu ce cutie a Pandorei deschisese, fiind Înlăturat el Însuși doi ani mai târziu, și Polonia Însăși, a cărei reputație internațională era din nou indisociabilă - pentru mulți ani de acum Înainte - de victimizarea minorității evreiești. Ușurința relativă cu care conducătorii Poloniei au putut să-i izoleze și să-i distrugă pe protestatarii din universitate se datorează faptului că reușiseră să-i separe pe intelectuali, cu problemele lor, de restul națiunii - strategie În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generală că evreii Îi primiseră cu brațele deschise pe comuniști și chiar le Înlesniseră acapararea puterii Întunecau amintirea ocupației germane. În orice caz, suferințele Îndurate de polonezi În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de polonezi (neevrei), număr care, deși proporțional mai mic decât rata mortalității În rândul evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor nu au fost recunoscute ca atare - și compensate. Unii conservatori germani, exploatând oprobriul internațional la adresa „epurării etnice”, au relansat solicitările comunităților germane expulzate din diverse țări la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. De ce, Întreabă ei, ar fi victimizarea lor mai puțin importantă? Doar ce le-a făcut Stalin polonezilor - sau, mai recent, ce le-a făcut Miloševiæ albanezilor - nu este fundamental diferit de ce le-a făcut președintele cehoslovac Beneš germanilor din regiunea sudetă după război, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte deadreptul din istoria universală" (p. 3). Retardul istoric atât de acut prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]