902 matches
-
este atrăgător prin arhitectura clădirilor care este un amestec de stiluri moderne și stiluri istorice, care reflectă istoria îndelungată și agitată a orașului. Multe monumente din perioada colonială sunt bine păstrate, acestea contrastând cu zgârie-norii ultimelor decenii. Reprezentativă pentru stilul victorian este Biblioteca Universității Pennsylvania (construită în 1891), iar pentru stilul grecesc ionic, A doua Bancă Națională a SUA (ridicată în 1816). Cea mai înaltă clădire din oraș este Comcast Center, inaugurată în anul 2008, cu o înălțime de 297m și
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
podul Golden Gate, deschis la 27 mai 1937 , care are o lungime de 2.7km. În afara ambientului deosebit în care este amplasat orașul, turiștii mai sunt atrași și de arhitectura variată a construcțiilor de aici, cu un amestec de stiluri victoriene și moderne. În San Francisco sunt peste 200 de parcuri, unele grupate în arii protejate care atrag un număr mare de turiști. Golden Gate National Recreation Area este un astfel de areal centrat în jurul golfului San Francisco, fiind unul din
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
a intrat în declin în a doua jumătate a secolului XX , ca urmare a alternativelor ieftine de turism în destinații exotice. Între destinațiile turistice cele mai cunoscute se numără localitatea Cowes, o destinație populară pentru petrecerea vacanțelor încă din perioada victoriană, azi renumit centru pentru sailing. Între activitățile economice din Insula Wight, turismul este categoric plasat pe primul loc, cu o predominare clară a turiștilor britanici (în 1999, din cei 2,7 milioane turiști care au venit în insula Wight, 1
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
și rezistența prin machiaj făcut în subterane, cu riscul vieții. Cât de mult asemenea atitudini tranșante compromit mișcarea feministă? O compromit, în sensul că o fac puțin cam de speriat. Este o neghiobie să eșuăm într-o atitudine de tip victorian, în norme de comportament care seamănă a dictatură comportamentală. Povestea relațiilor de gen variază și individual și comunitar, chiar dacă este destul de constant patriarhală (de la hard la soft). Este o ipocrizie să spui că nu-ți plac femeile frumoase sau că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
scrie, la un număr semnificativ de persoane, ar putea fi descoperit de un viitor istoric, privind între paginile cu articole, cele mai multe nesemnate, câteodată incluse la știri, alteori în foile suplimentului de sâmbătă, sau publicate ca scurte povești pline de culoare" (Victorian 146). Aici Hapgood a simțit că ceva memorabil - sub forma unui import literar - s-a întîmplat în cadrul jurnalismului practicat la sfârșitul secolului al XIX-lea. În ciuda speranțelor exprimate de Hopgood, nu s-au făcut decât puține încercări de istoricizare a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din 1905. Hapgood nu a folosit acest termen la acea dată, dar în autobiografia din 1939, spune că, datorită redactorului Lincoln a fost atras de "viziunea lui Steffan asupra jurnalismului literar" spre sfârșitul anilor '90 ai secolului al XIX-lea. (Victorian 140) Steffan a fost editorul vechiului New York Commercial Adviser și la trecerea dintre secole a fost unul din principalii susținători a ceea ce azi numim "jurnalism literar". Termenul a căpătat și mai multă greutate odată cu publicarea în 1937 a "Bibliografiei jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de știri rutinier. Același lucru se poate afirma și despre Lincoln Steffens, despre care se spunea că este unul din primii doi reporteri care acoperă medial activitatea poliției din New York, înainte de a deveni redactorul local al lui Commercial Advertiser (Hapgood, Victorian 141). Prin aceasta Steffens își demonstrează abilitatea de a scrie articole aparținând unuia din cele mai populare subgenuri ale curentului principal de știri, și în același timp unul din cele mai dificile - știrile legate de activitatea infracțională (Trebuie să înțelegem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Autobiografie 316). Steffens prefera în special absolvenții de Harvard, fiind convins de dorința lor intelectuală de cercetare a "ceea ce oamenii nu știu și trebuie să descopere despre Adevăr și frumos" (Autobiografie 316). Retorica poate fi tradusă romantic prin ochii sensibilității victoriene, dar reflectă în același timp posibilitățile literare pe care Steffens le-a descoperit în jurnalism. El adaugă: Am vorbit despre asemenea lucruri în ziarul nostru. Am îndrăznit să pronunțăm cuvinte precum "literatură", "artă", "jurnalism" nu numai în redacție dar și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
băgam prea mult în seamă pe babalâcii ăia" (316-17). Hutchins Hapgood, spre exemplu, vine de la Harvard cu o diplomă în engleză, și a renunțat într-adevăr la postul de profesor de engleză pentru a ocupa postul oferit de Steffens (Hapgood Victorian 137). Hapgood notează că Steffens avea "o slăbiciune pentru micile articole... care descriau viața orașului" (156-57). Printre contribuțiile de seamă ale lui Hapgood se numără articolele lui despre viața evreilor din ghetto, în care a fost inițiat de Abraham Cahan
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
4). Introducerea se citește exact ca orice raport al poliției, care se rezumă doar la aspectele principale. În plus, povestea ar putea ușor degenera într-un stereotip rasist sub forma portretului unui "negrotei" beat și iresponsabil, de neacceptat de către parloarele victoriene ale societății educate și rafinate din Cincinnati. Povestea pare gata să facă acest lucru prin lauda adusă comportamentului polițiștilor care reprezintă și păzesc autoritatea de clasă a acelei societăți: erau "vigilenți", astfel îndeplinindu-și datoria în numele autoritarismului de clasă. S-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în substanța lui s-au văzut nevoiți să fie părtinitori. Orientarea politică a lui Steffens, de exemplu, a devenit tot mai mult una de stânga (Autobiography, 376-77). Cahan era socialist. Hutchins Hapgood s-a dedicat tot mai mult cauzei sindicatelor (Victorian, 355). Mai târziu, în 1947, cartea lui James Agee, Let Us Now Praise Famous Men (Hai să-i lăudăm pe oamenii celebri, n. trad.) s-a dovedit a fi una dintre cele mai convingătoare relatări despre sărăcia fermierilor dijmași din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale și obiective erau la modă în timpul Primului Război Mondial, când ziarele erau monitorizate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
UP, 1985, 9-11. Hall, William Henry, Hall's Encyclopaedia, London: [cca 1795?]. Hapgood, Hutchins, "A New Form of Literature", Bookman, 21 (1905): 427-47. ―, The Spirit of the Ghetto, 1902, Ed. Moses Rischin, Cambridge: Belknap P of Harvard UP, 1967. ―, A Victorian in the Modern World, New York: Harcourt, 1939. Hard, William, "Cannon: The Proving", New Republic 15 (1 Iunie 1918): 136-38. ―, "In Judge Anderson's Courtroom", New Republic 20 (26 Noiembrie 1919): 373-77. Harding, Rebecca, "Life in the Iron-Mills", Atlantic Monthly 7
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la coșul de gunoi. Tocmai de aceea, ele nu puteau să se schimbe, ci trebuiau să se sfârșească. Acest simț al inevitabilității a mers mână-n mână cu o înțelegere marxistă a societății ca ceva care evoluează. Marx a fost victorian, lucrând cu paradigma evoluționistă că anumite societăți erau superioare altora și că o formă de societate putea să devină un tip diferit, mai bun. În marea parte a lumii, inclusiv în România, această noțiune victoriană de comparare a societăților și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
care evoluează. Marx a fost victorian, lucrând cu paradigma evoluționistă că anumite societăți erau superioare altora și că o formă de societate putea să devină un tip diferit, mai bun. În marea parte a lumii, inclusiv în România, această noțiune victoriană de comparare a societăților și de judecare a celor mai bune a fost discreditată de Primul Război Mondial, în timpul căruia ideile de imperiu și civilizație s-au dovedit a fi simple moduri de autodecepție privind superioritatea personală, cu consecințe tragice
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Paul Feron-Vrau, după ce preoții asompționiști au fost vînați în 1899. În 1914, ea avea practic aceeași poziție ca și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile jeromiste și cele victoriene, și-a pierdut popularitatea foarte repede. Moartea contelui de Chambord în 1883 antrenează o hecatombă de foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei și La Gazette de France au supraviețuit cu dificultate pînă la război. Le Gaulois, sub conducerea
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Kay, Helen, Viv și Duncan, sunt într-o neîntreruptă stare de veghe, chiar și după terminarea războiului. Istoria este, în cazul lui Sarah Waters, doar un punct de plecare pentru imaginație. Dacă în celelalte romane acțiunea este plasată în epoca victoriană, în Veghea scriitoarea alege drept cadru al întâmplărilor cel de-al doilea război mondial. Totuși, romanul lui Sarah Waters, nominalizat la Brooker Prize, nu este doar un roman de război, ci unul care abordează probleme actuale ale societății moderne. „Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu barbă și pelerină lungă, creat acum trei secole de caricaturiștii politici pentru a reprezintă spiritul Crăciunului, după ce conducătorii puritani au vrut să interzică sărbătoarea și chefurile specifice marcării anuale a Crăciunului. Old Christmas a reînviat în secolul trecut, când victorienii au reintrodus sărbătoarea Crăciunului. El le aducea alimente și băuturi atât bătrânilor, cât și tinerilor, fiind prezentat ca purtând un vas cu băutură, cu care toasta în ajunul Anului Nou și în a 12-a noapte, cea a Bobotezei. Contribuția
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cu barbă și pelerină lungă, creat acum trei secole de caricaturiștii politici pentru a reprezintă spiritul Crăciunului, după ce conducătorii puritani au vrut să interzică sărbătoarea și chefurile specifice marcării anuale a Crăciunului. Old Christmas a reînviat în secolul trecut, când victorienii au reintrodus sărbătoarea Crăciunului. El le aducea alimente și băuturi atât bătrânilor, cât și tinerilor, fiind prezentat ca purtând un vas cu băutură, cu care toasta în ajunul Anului Nou și în a 12-a noapte, cea a Bobotezei. Contribuția
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Church la Londra (1849-1859), �ntre altele. Austere la exterior, dar puternic policrome �n interior, ele atest? un sentiment religios pe linia �ecleziologi?tilor�, precum St. James-The-Less (Londra, 1860), una dintre bisericile construite de G. E. Street (1824-1881) �n timpul perioadei victoriene. Anumite idealuri ale lui Pugin ?i ale lui Ruskin se materializeaz?, de altfel, �n diversele societ??i comerciale fondate �ncep�nd din 1861, de un discipol al lui Ruskin, W. Morris (1834-1896). �n 1888, constituirea societ??îi Arts and Crafts
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
și istoria limbii este susținută de Bateson cu argumente solide. Desigur, în evoluția poeziei engleze se poate urmări cel puțin efervescența nereținută a vorbirii elizabetane, claritatea bine strunită a limbii secolului al XVIII-lea și caracterul difuz, vag al englezei victoriene. Teoriile lingvistice joacă un rol important în istoria poeziei. De exemplu, raționalismul lui Hofobes, cu accentul lui pe sensul strict al cuvintelor, pe claritate și pe precizie științifică, a influențat profund poezia engleză, deși adesea pe o cale ocolită. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Bekenntnisse einer schönen Seele (Mărturisirile unui suflet frumos) din Wilhelm Meister. Acest procedeu poate urmări, pe de o parte, mărirea volumului operei respective, iar, pe de altă parte, realizarea unei variații. Ambele scopuri sânt însă mai bine slujite de romanul victorian "în trei volume" care prezintă alternativ (ca pe o scenă turnantă) două sau trei intrigi și, în cele din urmă, arată cum acestea se întrepătrund - înmănunchere de intrigi care fusese practicată și de elizabetani, adesea în mod strălucit. O intrigă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
personaje. "Descrierea" și "drama" trebuie întotdeauna să fie completate într-o oarecare 'măsură de "rezumat" (acel "între actele I și II au trecut cinci zile" din teatru) ; dar la acesta trebuie să se recurgă cât mai puțin cu putință. Romanele victoriene se încheiau de obicei eu un capitol care rezuma evoluția ulterioară a personajelor principale ; cariere, căsătorii, decese ; Henry James, William Ho wells și contemporanii lor au pus capăt acestei practici, pe care o considerau o greșeală din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
împărțiri 'pe secole sau după domniile regular au dispărut aproape complet, fiind înlocuite de o serie de perioade ale căror nume, cel puțin, provin de la cele mai variate activități ale minții omenești. Deși mai folosim încă termenii de "elizabetan" si "victorian", rămășițe ale vechilor împărțiri după domniile regilor, acești termeni au căpătat un sens nou în cadrul istoriei intelectuale. Noi îi păstrăm pentru că ni se pare că cele două regine simbolizează caracterul epocilor lor. Pentru noi perioadele respective nu mai sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de urcarea pe tron și de moartea monarhului. Folosim termenul "elizabetan" când vorbim de scriitorii dinainte de interzicerea spectacolelor teatrale (1642), eveniment care s-a produs la aproape patruzeci de ani după moartea reginei ; și, pe de altă parte, rareori numim "victorian" <un scriitor ca Oscar Wilde, deși viața lui se încadrează in limitele cronologice aie domniei reginei Victoria. Astfel, acești termeni, la origine cu caracter politic, au căpătat un sens precis în istoria intelectuală și chiar în cea literara. Totuși, originea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]