1,839 matches
-
undrea. Crăiasă a Zăpezilor, vino mai aproape! Furtuni. Copaci smeriți. Doar făclieri de-o noapte. Întrupare a batrâneții nemeritate, Înțelepciune rememorată pe zidul din mine, avarul! Copilărie, paradis al credinței pierdute, unde mi-ai ascuns tinerețea de ieri? În afara timpului viețuiesc, În afara secundei mă las mistuit de-o șopârlă cu buze de viață arzândă. Cine să recunoască acest genocid inventat de Poet? Cine se mai Înfrigurează la dulcea vipie În așteptare? Nedefinitul aripi plăsmuiește! Șindrilă despuiată și amară de-o cucuvea
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
iese din canoanele știute, din interiorul țării noastre, și își plasează personajele într-un mediu specializat un colocviu internațional de comunicare, care s-a desfășurat la Montpellier. Pe autor nu-l interesează decât "în trecere" spațiile franceze în care a viețuit un timp limitat. De ce? Fiindcă este acut interesat, și în această privință, de grăitoare comparații, cu ceea ce a lăsat în România și în spațiul est european. La acest capitol, îl ajută istoria, oricât a fost de mașteră, geografia și politica
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
o piramidă vie umblând din loc în loc»; limbul / pustia este vehicul al ființei și cunoaște o serie de metamorfoze în fața apocalipticului: mai întâi, „pe ulițele omului“: Pustia umblătoare, fiule, drumul îngust / Athosul, cămila prin urechile acului / Am văzut această cămilă viețuind / Am văzut pustia umblătoare. I-am văzut / Genunchele tăbăcite de-atâtea rugăciuni / I-am văzut trupul deșert strunjit chinuit / Robotit ars de secetă cât un munte ros / De gheara furtunilor Am văzut Pustia / Umblătoare I-am văzut nările uriașe / Două
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
care sunt crescuți pești din speciile crap argintiu și crap amur. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). Pe lângă pești, în apele Catlabugului viețuiește o populație de raci de circa 15 de milioane de indivizi, care nu se pescuiesc, fiind ocrotiți. Malurile limanului Catalpug au fost locuite cu mult timp înaintea erei noastre. Pe maluri au fost descoperite urme arheologice aparținând Culturii Gumelnița, datând
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
are o biserică și o capelă mică care împreună formează un important monument medieval și istoric. Aceasta este una dintre cele mai bine conservate mănăstiri din piatră din Bulgaria și totodată ușor accesibile, conform stilului de viață al călugărilor care viețuiesc aici. Aladja, în limba turcă semnifică „multicolor”, ceea ce ne face să gândim că numele provine de la culoarea zidurilor luminoase și multicolore datorate picturilor ale camerelor din stâncă, săpate pe două nivele, fiind la o înălțime de aproximativ 40 m. Această
Mănăstirea Aladja () [Corola-website/Science/312099_a_313428]
-
și natura care ne Înconjoară? 819. Am crezut În absolutul privirii tale până când am Înțeles că până și Lumina Divină a iubirii poate fi Încătușată de țărâna trupului ce se vrea atât de adesea profană. 820. Oară dacă nu am viețui Între limitele binelui și răului am mai trăi cunoscându-L pe Dumnezeu? 821. Dacă Dumnezeu este unic, este singur ? 822. Să fie acestă lume numai a Dumnezeului omului? 823. Trăim În lumea compromisului deșartă. 824. Ce altceva poate Însemna vârful
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
dinastie atestată istoric. Cei Trei Auguști, deseori pomeniți și cu numele de cei Trei Suverani, erau semizei sau regi-zei care foloseau puterile lor magice în favoarea propriului lor popor, a cărei viață o îmbunătățeau. Datorită virtuții și puterilor lor supranaturale au viețuit incredibil de mult și au guvernat într-o perioadă îndelungată de pace. Celor Trei Auguști li se atribuie diferite identități în diferitele texte istorice chineze: astfel în "Analele marelui istoric" din Sima Qian se spune că au fost: Izvoarele "Yundou
Trei Auguști și Cinci Suverani () [Corola-website/Science/307299_a_308628]
-
Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț», Patriarhia Rusă, din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Bender, în Transnistria (parte desprinsă din cadrul Republicii Moldova). A condus revista de spiritualitate ortodoxă "Ekklesia" și a predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul în Mănăstirea
Savatie Baștovoi () [Corola-website/Science/298951_a_300280]
-
ii sunt mamifere placentare care viețuiesc în America de Sud și Centrală și aparțin subordinului Folivora. ii au mărimi cuprinse între jumătate de metru și 1,7 metri. Se pot clasifica în două genuri: leneșii cu trei degete(Bradypus, Bradypodidae) și leneșii cu două degete (Choloepus, Megalonychidae). Leneșii
Leneș () [Corola-website/Science/325593_a_326922]
-
Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent, aceasta este recunoscută ca lăstun european, dar cu ușoare abateri de la structura fizică a
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
pe sub streșini și cornișe, preferând pereții din piatră sau cărămidă; din această cauză sunt întâlniți mai mult în orașe decât în sate. Treptat, aceste păsări au devenit antropofile, fiind observate tot mai rar în afara așezărilor omenești. Altitudinea maximă la care viețuiesc lăstunii este de 2.200 m deasupra nivelului mării. Lăstunii vânează insecte în spații largi cu vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
decadă a lunii aprilie, în sudul Ucrainei la mijlocul aceleiași luni, în nordul Ucrainei și în țările baltice la sfârșitul lui aprilie, iar în regiunea orașului Sankt-Petersburg — în prima jumătate a lunii mai. Toamna își iau zborul în august-septembrie; cu cât viețuiesc mai la nord, cu atât se pornesc mai devreme. Au fost înregistrate cazuri de migrație spre vest până la Newfoundland, insulele Bermude și Azore și spre este până în Alaska. Uneori, în timpul migrațiilor sau a sosirii în locurile de baștină au loc
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
cel mai mare dintre frații săi, Macarie și Theodosie, și surorile sale, Epiharis și Theodota. Mama și surorile lui Grigore Palamas au devenit și ele călugărițe. Între 1318 și 1326 se află la Mânăstirea Vatoped, în Muntele Athos, unde a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim de la Vatoped. După moartea Părintelui Nicodim, Părintele Grigore Palamas a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul, iar după
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
subfamilie "Lutrinae", deoarece se consideră că aceasta are un strămoș comun cu vidra obișnuită și cu cea fără gheare de est care, la fel ca vidra de mare, este clasată într-un gen aparte al subfamiliei "lutrinae". Acest strămoș, care viețuia în Eurasia, mult timp a fost considerat drept fosila "Potamotherium valletoni" din epoca miocenului, însă cercetătorii de azi consideră "Potamotherium valletoni" ca fiind doar un element de legătură și deplasează timpul caracteristic strămoșului lutrelor în miocenul timpuriu. Se consideră că
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
cântăresc 1,5 kg. Ajungând la vârsta de 6 luni, ele deja ating lungimi de până la 110-115 cm și o masă de 11 kg. Pe parcursul următorilor trei ani, vidrele de mare își ating dimensiunile și greutatea maxime. Vidrele de mare viețuiesc în medie 9-11 ani, iar în unele cazuri până la 23 de ani. De asemenea, sunt înregistrate cazuri când vidrele de mare au atins vârsta de 20 de ani în captivitate. După forma capului și construcția generală a corpului, vidrele de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
succes regional, regiunile populate de vidre de mare rămânând intermitente, pe alocuri sporadic populate. Cu toate acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile Alaskăi și ale Californiei. După datele anului 2006, în Rusia viețuiesc în jur de 15.000 de exemplare, în Alaska 70.000 de exemplare, iar pe țărmul Californiei — 2.500; câteva zeci de exemplare au fost observate și pe malurile Japoniei. Astfel, în lume se numără cca. 88.000 de exemplare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
un mod de viață diurn, cea mai mare parte a zilei petrecând-o în apă. Se presupune că înaintea distrugerii lor în masă, în secolul XVIII, ele ieșeau mai des pe uscat decât acum. În prezent, vidrele de mare care viețuiesc în locuri greu accesibile pentru om, de exemplu insula Mednîi, își petrec noaptea pe uscat, la 10-15 m de țărm, mai ales pe vreme de furtună. Când marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu au putere să înfrunte stihia. În afară de aceasta, femelele își nasc puii pe uscat: pe mal sau pe pietrele litorale. Pe de altă parte, vidrele de mare care viețuiesc în regiuni populate de oameni, de exemplu vidra de mare californiană, nu ies niciodată pe uscat. Construcția corpului îi permite animalului să doarmă în apă culcat pe spate, dat fiind faptul că plămânii au dimensiuni mari și pot reține destul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Antonie Tătaru, în prezența unui numeros sobor de preoți și diaconi . Mănăstirea de maici de la Brădățel are ca hram sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. La praznicul organizat cu prilejul hramului participă episcopii ortodocși de stil vechi din România. În prezent, în Mănăstire viețuiesc 70 de maici.
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
România mai trăiesc În puful nesimțirii conducă torilor țării de după 1989, cu pensii de zeci de milioane. În timp ce bieții dascăli ai copiilor și nepoților noștri cerșesc mila guvernului pentru o sută de lei În plus la salariu, ca să poată supra viețui, iar „gloata” de pensionari, cum o văd cei cocoțați În fotolii, Întinde mâna pentru o jimblă sau un litru de ulei. Câtă umilință! Vorba lui Rdu Gyr, dintr-un vers al său scris În Închisoare, mereu actual: Adună române răbdare
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
este în continuare considerat ca parte a unui gen separat "Uncia". În ciuda arealului extins și extrem de disecat, marea majoritate a cercetătorilor nu văd subspecii la leopardul zăpezilor. Cu toate acestea, unii taxonomi au propus ca să se diferențieze unele subspecii, care viețuiesc în diferite regiuni geografice. De exemplu, "U. u. uncia", care locuiește la nord-vestul Asiei centrale, Mongoliei și Rusiei, și "U. u. uncioides" din partea de vest a Chinei și a munților Himalaya. Însă, aceste subspecii nu sunt recunoscute și sunt considerate
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
leopardul zăpezilor urcă până la înălțimi de 4000 metri și mai mult, uneori iarna coboară până la înălțimea de 1200 m d. n. m. Cu toate acestea, leopardul zăpezilor nu este întotdeauna un animal care trăiește la altitudini mari. În anumite locuri el viețuiește tot timpul anului în raioane unde munții sunt mai puțin înalți, în principiu la o altitudine de 600—1500 metri deasupra nivelului mării. Leopardul zăpezilor trăiește și în locurile muntoase înalte, lângă cheile stâncoase, prăpăstii și ieșiri, în locurile, unde
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
ienupări mici. Leoparzii zăpezilor mari sunt animale teritoriale, care duc în mare parte un mod de viață singuratic (dar uneori sunt întâlnite și grupuri familiare), chiar dacă femelele își educă puii o perioadă destul de îndelungată de timp. Fiecare leopard al zăpezilor viețuiește în teritoriul individual bine determinat. Cu toate acestea, el nu-și protejează agresiv teritoriul de alți reprezentanți ai speciei lui. Pe teritoriul de viețuire a unui mascul mare pot fi mai multe locuri unde viețuiesc una-trei femele. Leopardul zăpezilor își
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
timp. Fiecare leopard al zăpezilor viețuiește în teritoriul individual bine determinat. Cu toate acestea, el nu-și protejează agresiv teritoriul de alți reprezentanți ai speciei lui. Pe teritoriul de viețuire a unui mascul mare pot fi mai multe locuri unde viețuiesc una-trei femele. Leopardul zăpezilor își marchează teritoriile sale personale prin diferite metode. Teritoriile individuale se pot diferenția considerabil după mărime. În Nepal, unde prada este multă, acest teritoriu poate fi relativ mic - cu o suprafață de la 12 km² până la 39
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]