1,302 matches
-
judece cu cel ce este mai tare decît el. 11. Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12. Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare? $7 1. Mai mult face un nume bun decît untdelemnul mirositor, și ziua morții decît ziua nașterii. 2. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cetățuia, de când a fost ea sfințită și până astăzi. Acești duhovnici din a doua jumătate a secolului al XX-lea, au avut în comun sfințirea vieții, ca dar al Sfântului Duh pe care l-au cultivat prin credință statornică și viețuire desăvârșită. Puterea exemplului personal, hărnicia mâinilor, a minții și a cuvântului au făcut din ei monahi cu trăire autentică și apărători ai credinței ortodoxe. Viața lor a fost ca și a celor din sinaxare. Din data de 3 august 1995
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fapte săvârșite intru vrere. Nu putem fi liberi, ne spune Creatorul, daca nu alegem desăvârșirea. Cu ce preț? Nici noi nu știm a ne răspunde. Și totuși învățăceii care sunt acum adolescenți își fundamentează, prin noi, dascălii, o altfel de viețuire. Ei singuri au purces în a cuantifica obiceiuri și tradiții. Ei singuri au solicitat sprijinul în a rândui distimpul.Ei singuri au aflat că lui Dumnezeu nu-I poți fi indiferent. Ei singuri au înțeles că în trecerea noastră prin
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
văcarul, și tot așa s-au inventat și multe alte „obiceiuri tradiționale”. Inegalitățile și conflictele individuale (de care n-au dus lipsă niciodată) puteau să apară doar după ce aceste sisteme de cîștig reciproc ofereau minimul de siguranță colectivă necesar supra viețuirii. Am cunoscut așadar și noi forme de strategii winăwin, lipsa lor, constatată de A., neputînd fi pusă deci pe seama vreunei psihologii abisale a poporului român încă de pe vremea lui Burebista, Decebal și/sau Traian. Atunci de ce și cînd le-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-un fel, „procesul civilizării” despre care vorbește Norbert Elias. Și într un caz, și în celălalt, ni se spune cum pîrdalnicele porniri ale „naturii” fiecăruia dintre noi pot și trebuie ținute în frîiele „civilității” pentru a asigura buna con viețuire a tuturor. Născute în mediul parlamentar și făcînd parte din istoria procedurilor parlamentare, aceste rules of order nu rămîn însă închise între pereții acestei instituții, ci vizează tot mai mult orice fel de adunare deliberativă, orice dezbatere mai mult sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întîlneam în filmul meu de toate zilele. Nu voiam cu nici un preț să dispar, în dragostea ei, înlocuit fiind de o idee, de un mit. Nu voiam să mă consolez, cu o dragoste eternă și cerească; dragostea mea cerea împlinire, viețuire pe pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercări. Și ei trebuie să iasă mai întăriți, mai puternici, nu să se retragă în fundul munților. Aceasta nu este o soluție, încheia Khokha. Așadar, când mă întorc? Aceasta mă întrebam și eu. Nu mă puteam împăca cu gândul unei noi viețuiri în Calcutta. De altfel, nici nu știam ce voi mai putea face acolo, căci de lucru nu mai aveam, certificate nu obținusem și, la birou, ca să le cer, îmi era peste putință să mă duc. Aveam destui bani strânși ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de incapacitatea sa de a o înțelege și neutraliza, rigoarea socială încadrează în formal unda intensă ce gravitează în jurul celui îndrăgostit. Acest act, denumit în limbajul comun drept instituționalizare permite și justifică realitatea conceptului de familie. Recunoscută ca nucleu al viețuirii în cetate, această unitate ontică concentrează tensiunea iubirii întru eros cel mai adesea direcționând-o gradual spre apariția de noi ființe umane. Astfel, incandescențele îndrăgostirii sunt așezate sub spectrul unui control îndelungat și eficient, sub imperativele ce nu le permit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează convertirea unei vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la finalitatea hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viață și moarte. Saltul peste prag spre a intra în sau a ieși din viață ființa umană îl va realiza numai întru cosmica solitudine a infinitelor armonii. Această realitate primordială a apariției și dispariției sale implacabile în și din intervalul viețuirii terestre încearcă să o ignore omul cotidianului focalizându-și energia cunoașterii și acțiunii doar spre fluxul limitat al vieții. Pentru cel angajat în tensiunea existenței mistice, dimpotrivă, revelația îi indică, în prim-planul lucidității și la adevărata intensitate, taina dramatică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se agită exprimând tensiunea acerbă a durerii trupești caută spre a prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau nu, se împletesc cu spectrul multitudinii de chipuri umane în gigantica trecere pe ireversibila punte a proiecției dinspre trecut spre viitor. Aici nu experiența individuală este vizată ci modalitatea de percepție și ființare a generalității existențiale de către mundaneitatea aferentă viețuirii umane colective. Cetatea ca simbol al acestei viețuiri respinge într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chipuri umane în gigantica trecere pe ireversibila punte a proiecției dinspre trecut spre viitor. Aici nu experiența individuală este vizată ci modalitatea de percepție și ființare a generalității existențiale de către mundaneitatea aferentă viețuirii umane colective. Cetatea ca simbol al acestei viețuiri respinge într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-ajutorare, de salvare din suferința a semenului. Dar, cel mai adesea, nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în reculegerea mistică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre dreapta și se uita la casa aceea arătoasă, masivă și solidă, contrastând cu casele banale din jur. În casa aceea locuiau cu familia lor surorile Onofrei. Curtea era de fiecare dată goală și gazonul tuns scurt, nicio urmă de viețuire. La ferestre erau trase până jos transperantele de pânză albă, îngălbenite de soare și pătate de ploile care de-a lungul anilor se tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește, în mod diferit de la un creator la altul. În poezia lui Paul Aretzu, aceasta are cel puțin două surse: tradiția (a cărei influență este, totuși, insesizabilă) și viețuirea, poetul configurându-și partea cea mai consistentă a credinței prin trăire directă, nemediată: era un car plin ochi și a trecut / pe lângă cuvintele mele și-am început să vorbesc / despre cele văzute și nevăzute. Ecou și mărturie contemporană a înțelegerii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și revolta sunt corolarul etapei pe care o traversează sau se pregătește să o traverseze poetul și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
titlu, poetul pare a pune sub semnul hazardului atât procesul de creație, cât și viața, în general. Scrise în vers liber, prin enjambament, poemele din volum trădează, la nivelul conținutului, o tristețe irepresibilă a poetului determinată, în primul rând, de viețuirea într-o lume antinomică - la care face referire încă din cuvintele de la începutul cărții - ale cărei fațete sunt realul și visul: poemele din cărțile mele pot fi citite ca impresii ale navetei între mine și mine, între mine și lume
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu bilanțul viețuirii, punctat de câte o emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri. Periplul însă prin spații străine, dincolo de hotare, la Domul din Milano, prin înalte clădiri budapestane, în preajma Senei supărate etc., pe lângă peisaje dezamăgitoare, îi desfășoară în față
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ieșim de sub imperiul stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa, care, o vreme, i-a deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu un puternic gust de regret, / omul, bărbatul, păgubaș perpetuu. Volumul are și accente de satiră politică (politica este arta compromisului / compromisul în artă este parakalia; /politica este o ocupație de canalii, /oamenii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri, deși înregistrează cu neplăcere că prezentul trăirii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]