1,691 matches
-
omenesc (este respectată proporția 70% lichid - 30% restul) și în afara lui, încât nu lipsește nici măcar din smalțul dinților! 6)Solul productiv nu numai că a fost fără cusur conceput (conține toate elementele chimice necesare vieții, plus nenumăratele microorganisme, bacterii și vietăți mai mari care-l fertilizează necontenit), dar mai prezintă și uimitoare posibilități de regenerare. N.B.: Oare pe așa ceva se bizuie inconștientul om modern, de nu se mai oprește din poluarea aerului, apei și solului?!... Dar cea mai incitantă enigmă pentru
ENIGMA VIEŢII – PARTE DIN SERIA INFINITĂ A ENIGMELOR UNIVERSULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381040_a_382369]
-
un nonsens. Conștientizarea propriei existente te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet. Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le fie exprimate ? Citește mai mult De prea multe ori am văzut fericirea rătăcindu-se și am acceptat s-o privesc că pe-o problemă.Căci nu e posibil să dai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
un nonsens. Conștientizarea propriei existente te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet.Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le fie exprimate ?... XXII. IERȚI, DAR NU UIȚI, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. “Ierți, dar nu uiți” - astea sunt cuvintele amare pe care ni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... XIV. “DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART - NOTE MARGINALE, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
explicam nici ce s-a întâmplat în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau nici păsări, nici îngeri. Erau niște vietăți foarte diferite de lumea mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor! Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc. Cu negustorul nu te împaci, dar cu Dumnezeu, da! Omul este mai complet decât toate vietățile de pe Terra. • Mișcarea nu este un fenomen întâmplător. Ea este baza eistențială a lumii umane. Omul trece cu vremea, dar vremea nu trece cu omul. Citește mai mult • De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit.• În absurd putem plasa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor!• Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc.• Cu negustorul nu te împaci, dar cu Dumnezeu, da!• Omul este mai complet decât toate vietățile de pe Terra.• Mișcarea nu este un fenomen întâmplător. Ea este baza eistențială a lumii umane.• Omul trece cu vremea, dar vremea nu trece cu omul.... XIII. HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (37) - AFORISME (14), de Harry Ross, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
a Pământului, în locul celui vechi în aceeași Vatră a Daciei nemuritoare, prin harul Duhului Sfânt, denumit Grădina Maicii Domnului. Unele tradiții rezervă această Zi de 24 Februarie doar oamenilor și păsărilor. Altele îi acordă un sens mai larg, al tuturor vietăților, ființelor sau persoanelor care se pregătesc pentru viața de cuplu, de familie, numită și Logodna tuturor celor create, a însurătățirii fetelor și înfrățirii băieților sub binecuvântarea Zianului, Dragobetelui. Dragobetele este o întruchipare mitică a unui Prinț frumos și drag. Termenul
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
mai erau în Egipt, mai ales pe timp de vară; 2 - Au venit broaște și au invadat tot Egiptul, iar acolo unde vroia să dea egipteanul a merge, pășea pe broaște! 3 - Au venit țânțari ce înțepau tot ce era vietate, atât pe oameni, cât și pe vite; 4 - Roiuri de muște, văzduh de muște, priveliști muscărești; 5 - O ciumă grozavă a răpus toate vitele egiptenilor, însă cele ale israeliților au trăit; 6 - Bube și beșici atât pe oameni, cât și
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul nostru-înalt sunt păsări, o mulțime, Țărâna e călcată de vietăți, puhoi, Apele și uscatul încă mai pot susține Eterna foame, sete, care zace-n noi... Dar...cred că uneori ar fi mai bine Pământul să-l învârți și Tu din marți în joi. Astfel, nebunii toți vom înțelege-n fine
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
căci aceasta are loc din pricina agonisirii iubirii și neprihănirii, pentru că acestea sunt pacea și sfințirea”. Mă gândesc la Regele pescar, la cel ce și-a învățat ucenicii pescari să devină pescari de oameni. Adevărat! Ce suntem noi altceva decât niște vietăți în puterea discreționara a Pescarului. Oamenii merg la momeală întocmai că peștii. Exact acest lucru încearcă cei treziți din neam, ca prin cunoaștere să-i scoată pe cei mulți “din somnul cel de moarte”. Unii spun că trebuie schimbat imnul
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
mama sa. ”Fac eu totul în casă pentru tine. Tu trebuie doar să înveți bine la școală! ” Ema era silitoare de felul său, așa că învața conștiincios, ce trebuia să facă. Chiar dacă îi era destul de greu cu animalele. Nu avusese niciodată vietăți în apropiere și nu știa să se comporte cu acestea. Nu era obișnuită nici cu munca fizică și obosi repede. Ce. Déjà nu mai poți? îi spuse autoritar o femeie de vârstă apropiată. Cu ea, cu Nergui trebuia să se
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
ce crezi că am adus mătura? Pentru merele pe care le-ai răspândit în toate părțile după ce am plecat din cameră? Am adus-o pentru păianjen. Malu: Nu-i spune așa. Mai bine taci. El ne păzește casa. Prinde orice vietate ce ajunge nepoftită aici. Lasă mâna femeii în libertate. Aceasta își ridică rapid brațul și ia pe vârful măturii castelul de cleștar din spatele dulapului.) Malu: Ce ai făcut? Ai greșit ca atunci când mi-ai dat să gust fructul oprit. E
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de palatul tatălui său sperând să îl vadă de departe, avea grijă să se ferească de oricine
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
bolnav la pat și cei doi frați începură să se certe pe tronul împărăției. Vrajba duse până la război și împărăția din adâncuri fu zguduită de lupte din ce în ce mai dese și mai cumplite. Liliecii trecuseră de partea unui fiu și sfâșiau orice vietate i se împotrivea acestuia, în timp ce, celălalt fiu își adunase o armată de rozătoare care sfărâmau cu dinții orice le stătea în cale. Îngrozit de ceea ce se petrecea chiar sub ochii lui deși el încă nu murise, împăratul le porunci celor
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
țâșnetul de apă din izvorul de munte. Tema mamei apare frecvent și evlavia către ea este ca o floare adusă drept omagiu vredniciei și iubirii ei. Iubirea e omniprezentă și ea e nuanțată în funcție de adresabilitate: copii, părinți, nepoți și celelalte vietăți din natură, dar mai presus de toate, se situează iubirea pentru Dumnezeu. Poetul spune: „Iubirea...mi-a fost mamă și soră și soție/ Iubirea mi-a fost fiică și dor...ori bucurie” (Și tu, femeie, tu). Iată și un catren
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
ai aruncat într-un plâns copilăresc sau pur și simplu ai lăsat dorul de liniște să devină agresiv în loc să-l transformi într-o cale clară de ieșire. Începe jocul și spune-mi ce vezi, ce simți, cum cuprinzi glasurile acelor vietăți întâlnite. Dacă nu eu, atunci existența ți le va dezvălui pas cu pas. Uite un felinar al versului. Îl aprinzi tu când vrei și să nu uiți să-i privești flacăra... ****** Am lăsat totul deoparte și am pornit a-l
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietățile Pământului și de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieșea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietățile Pământului și de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieșea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]