1,529 matches
-
și te iei ca boala de om sănătos? - Dumneata nu știi, că nu ești membru, dar dușmanii poporului se ascund sub diferite chipuri iar noi, tovarășii, trebuie să fim cu ochii în patru, să fim ... cum zicea, băi Costică? ... așa ... vigilenți, să dăm dovadă de ... ăăă ... inițiativă, să-i descoperim ... da, da ... cu ochii în patru ... GAURA DIN CAP Pandele s-a hotărât că trebuie să-și ia și el tigaie de teflon, că auzise el că răbdările prăjite sunt mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel care-l înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu i-ar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că ș i-ar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și ministerele amicilor, combinațiile rudelor, împărțirea locurilor, crearea haosului de unde vor ieși apoi, spontan, ordinea și lumina - iată de ce toate acestea se petrec în marginea realităților naționale și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților". Salazar cerea seriozitate până și de la adversarii săi politici, care credeau că pot răsturna un regim revoluționar prin simple conjurații de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului colectiv aceeași energie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te supun la chinuri și te asigur că printre noi sunt oameni capabili să facă un surdo-mut să cânte. Dar întrebările acelea o să ți le pun când o să fim înaintea Genavei. Așezându-se alături de el cu picioarele încrucișate, sub privirea vigilentă a lui Mandzuk, își aținti ochii pe chipul său și urmă: Pentru moment, de la tine vreau să aflu alte lucruri. — Cum ar fi? — Uite, de exemplu, pe cine ai cunoscut la Genava. Știu că în ziua aceea veneau la Pretoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu prețul vieții acestui sărman băiat, preciză nedeslușit Dubritius. Scutură din cap cu gravitate: — Acum, că se știe descoperit, Eudoxiu va căuta să acționeze în cea mai mare grabă ca să-și atingă scopul. Trebuie să fim cât se poate de vigilenți. Omul ăsta e pradă unui demon, comentă Rutilis pe un ton îndurerat. Trebuie neapărat să-l prindem. — Desigur. Dar acum nu de asta trebuie să mă ocup, și nici tu: trebuie să mă însoțești la Sangiban, la bastionul de miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întrezărea o mare incintă, plină cu zeci de cai și, de jur împrejur, pe o rază de cel puțin cincizeci de pași - după cum aprecie Sebastianus - era foarte puțină mișcare, astfel că, de aici de pe ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi, încruntându-se, la femeie. Fusese acolo, în cameră, aplecându-se deasupra lui. Spusese că de-abia intrase. Intrase fără să fie văzută, într-un ascunziș de proscriși hăituiți și vigilenți. Părea ridicol. Nehotărâți ce să facă cu ea, oamenii o închiseseră în cele din urmă într-una din camerele libere ale fermei. Era ciudat că, deși casa vuia de gândurile bărbaților care roiau încordați încoace și-ncolo, gândurile ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acceptă fără a opune rezistență. Mai mult, la insistențele marelui Îndrăgostit fata promise În ziua imediat următoare o vizită la șantier, promisiune desigur repede uitată. Tony Pavone privi discret la ceasul de la mână, Însă discret e puțin zis. Șeful Șantierului vigilent, opservând manevra. „Te grăbești...? „A, nu Șefule...Am privit ceasul din lipsă de ocupație...” Fără a mai ciocni paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe al său dintr’o singură sorbire, dădăcindu-l. „Asculta la mine inginerule, zilele omului sunt numărate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat. Hunedoara e un oraș mic. Ochiul vigilent al inspectorilor școlari și al activiștilor se putea întinde oriunde. Ea rămânea acasă, tata, la fel. Cântau singuri colinde. Bunicii și mie ne dădea mâna. Eu trăiam în București și mă învățasem să deranjez cu un nonconformism soft, ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de informare erau de mult la datorie, mă supravegheau atent și, uneori, când le cădea bine, mă amenințau. Erau totuși mulțumiți că nu fac manifeste scrise. Erau nemulțumiți că nu-mi țin deloc gura față de elevi și colegi. Unul, cetățean vigilent care preda întotdeauna OILM (Organizarea întreprinderii și legislația muncii) după orele mele de filosofie, nu avea altă treabă decât să citească notițele elevilor cu lecțiile predate de mine și să îi tragă de limbă. Erau tătici care veneau la BOB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe cât mă pot simți având în vedere că soțul meu mort mi-a fost necredincios. Nu ți-a fost necredincios. —Îl urăsc. Nu ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar cuvintele îmi jucau în fața ochilor. Cu un foșnet ascuțit, i-am întins-o. —Citește-o tu. —OK. Și ascultă cu atenție. Dragă Anna, Nici măcar nu știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită... După o vreme se urniră din nou. Dar: — N-o luați pe-acolo, domnule, îl sfătui un măturător vigilent de la casa inspectorului sanitar . O să fiți opriți imediat din nou în fața casei lui Vermaji, după ce dați colțul. Nevasta lui se mută. E o problemă foarte rușionoasă. Întunecat ca un nor de muson, brigadierul ordonă cavalcadei să se întoarcă pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lepra socială. Simpla mea prezență le făcea pe aceste dragi ființe să se simtă amenințate, nici ele nu știau în ce fel. Era un sentiment la zona de interferență, un soi de presentiment. Nu cumva trebuiau să se arate vigilente? Se obișnuiseră cu suplinitori schimbați în fiecare an, a căror companie nu le punea probleme. Azi în Huși, mîine-n Focșani, poimîine la Darabani, acești oameni erau comozi pentru stabilitatea lor calificată. De ani de zile ele însă rămîneau pe loc.
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în numele tineretului și îl vom mai solicita.” În loc de aplauze, se auziră două sau trei plesnituri neritmate. Deși niciodată nu puteam să trec de distribuirea rolurilor, seară de seară făceam repetiție la o piesă în care eroul se lămurea să fie vigilent cu materialele P.C.I. De fiecare dată veneau alți interpreți. Pe flăcăi îi interesa să se fîțîie pe scenă în fața fetelor. Îmi reuși însă conferința despre ouă, ceea ce mi-a atras o critică severă din partea lui Fărocoastă. M-a criticat și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul Împotriva elementelor dușmănoase, i-a tras și el o mamă de bătaie - ca să nu se mai joace așa ușor cu vorbele -, după care l-au trimis la județ, l-au judecat, condamnat, azvârlit la muncă prin Deltă ca să taie stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a scos insigna, după care o jumătate de oră și-a frecat reverul acela, că locul pe care fusese bucățica de tablă emailată era mai Închis la culoare decât restul paltonului și acest amănunt n-ar fi putut scăpa ochilor vigilenți ai funcționarilor: și-ar fi dat seama imediat că În fața lor se găsea un omorâtor de nemți, nu i-ar fi acordat viza și l-ar fi lipsit, poate, pe viață, de vederea nepotului său pe care atâția ani Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Doar nu se ocupă blândul nostru popor bârfitor de comploturi! Dovada: nimeni nu e arestat! Nu mai ești arestat, astăzi, fiindcă asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cere Asociația, A-so-ci-a-ția, da, că doar nu ne lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată speranța mea s-a risipit. Sunt epuizată și sunt gata să părăsesc scena pentru totdeauna. Cortina va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chipurile trecètorilor, Îi luasem trandafiri și, în ultimul moment, busuioc! Busuiocul l-am cumpèrat de la o femeie bètrânè care stètea undeva mai la o margine, Corinei îi plècea mult busuiocul, cândva, N-a venit chiar la cinci și, cu toatè vigilenta manifestatè în postul meu de observație, m-a surprins pe la spate, mi-a pus mâinile la ochi, râzând, acelasi râs că la telefon, o aduc înaintea mea, o privesc, neschimbatè, puțin mai maturè, femeie! Mè sèrutè pe obraji, e înaltè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sedus, Da! lucky strike! Mulțumesc! Nu merge nici una nici altă, măi degrabè ceva de genul seducètor și indiferent totodatè! încântat de propria-i argumentație Matei se reîntoarce în prezent dupè turul unei defectuoase demonstrații logice care-i satisface pentru moment vigilenta minții, Te-ai întors! vocea ei venind peste umèr spre mine, Da! Am terminat și eu de completat, Mè reașez pe scaun în apropierea ei, stèpân pe toate fibrele mușchilor mei și pe bètèile inimii, Perfect! Ți-ai gèsit țigèri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o mare favoare, Sigur cè puteți! nu-i pot refuză șefului poliției județene una că ăsta, Matei strèduindu-se sè-l convingè, referindu-se la declarație, cè n-a avut nici o intenție de a falsifica adevèrul sau de a induce în eroare vigilenta organelor publice, Tocmai asta mi-a plècut, Matei, faptul cè ai fost cu dezarmare sincer! Te rog sè mè crezi cè am citit mii de astfel de declarații la viața mea, unii încercau sè ascundè adevèrul fèrè sè mintè, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]